Povestea Adam si Eva in versiune atlanta

„Ce înseamnă interpretarea tipică a poveştii biblice a lui Adam şi Eva, Peniel?”
„Ei bine, practic aceasta spune că Adam a fost primul om creat de Dumnezeu, şi apoi a fost creată Eva din el, pentru că el era singur.”
„Da, da. Şi altceva?”
„Ei trăiau în paradis şi nu aveau nevoie de nimic. Dumnezeu le-a spus că ei pot mânca orice, în afară de fructul unui pom din Grădină.”
„Ce pom?”
„Pomul cunoaşterii binelui şi răului.”
„Bun. Pare a fi un pom ciudat care să aibă fructe din care poţi mânca, nu crezi?”
Am aprobat cu capul. El m-a privit cu entuziasm şi a spus, „Şi apoi?”
„Apoi Eva a fost ispitită de un şarpe care i-a spus că de va mânca din fructul interzis, ea va fi la fel de puternică precum Dumnezeu. Ea ulterior l-a ispitit pe Adam cu acest fruct. Ei au mâncat din fruct în ascuns faţă de Dumnezeu şi au fost daţi afară din rai.”
„OK. Destul de bine. Mai noile învăţături spun că această poveste a fost o parabolă care se bazează pe învăţăturile străvechi atlante despre primul grup atlant de suflete pereche care şi-au pierdut conştiinţa Universală. În esenţă, textele străvechi spun că ei şi-au pierdut conştiinţa Universală din cauza egoismului lor care a dus la separarea faţă de Unu. Textele atlante nu intră în conflict cu povestea biblică, dar nici nu adaugă detalii care să arunce asupra ei o nouă lumină. Învăţăturile de mai târziu spun că povestea a fost scrisă pentru a reprezenta alegoric că noi toţi am căzut din unitatea cu Duhul Universal, nu doar ca şi un singur cuplu.”
„Nu doar Adam şi Eva?”
„Da şi nu. Dacă îţi aminteşti istoria pe care o cunoşti, aminteşte-ţi că înregistrările istorice atlante spun despre faptul că noi toţi am început ca fiinţe spirituale, care nu erau de sex masculin sau feminin. Noi eram ,ambele’, în noi erau ambele sexe, masculin şi feminin, ,părţi’ în noi înşine. La un moment dat am ajuns pe Pământ şi am văzut minunile planului său fizic. Pentru a exista pe acest plan, noi ne-am schimbat forma noastră ,angelică’ spirituală într-o formă fizică mai densă – cu alte cuvinte, aveam nevoie de noi trupuri fizice pentru a interacţiona pe deplin cu planul fizic. În procesul de realizare a acestei schimbări, noi am descoperit divizarea în părţi masculine şi feminine,
şi ulterior în trupuri masculine şi feminine. Intrarea în conceptul de Adam şi Eva. Din păcate, împreună cu această schimbare, a venit şi conştiinţa de ,sine’ şi în plus, mai rău de atât, ,ego’-ismul. Acest lucru este cel ce ne-a dus pe noi către separarea de Duhul Universal – adică, ceea ce biblia denumeşte a mânca din fructul interzis. Acestea nu erau fructe adevărate, nici un pom adevărat – cunoaşterea binelui şi răului înseamnă dualitatea planului fizic în locul Unităţii. Şi ,păcatul original’ biblic a fost separarea egoistă de Dumnezeu, cea care ne-a dus în această dualitate – acţiunea de a mânca din fructul interzis şi rezultatele ei karmice – am devenit ademeniţi în, cufundaţi în, şi ,prinşi în capcana’ planului dualităţii – planul fizic de pe Pământ – planul  cunoaşterii binelui şi răului’.”
„Apoi ,ascunderea de Dumnezeu’ a fost de fapt separarea şi ,tăierea’ din legătura cu conştiinţa Universală care ne-a creat.”
„Bine.”
„Şi am fost ulterior ,aruncaţi afară din Eden’ ca urmare a propriului nostru egoism.”
„Foarte bine.”
„Dar ce este cu separarea în suflete pereche. Ce s-a întâmplat apoi cu Adam şi Eva ca părţi?”
„Există aici mai multe învăţături diferite care implică povestea manifestării noastre pe pământ şi separarea sufletelor pereche. Şi bineînţeles, diverse comparaţii care se pot trage din toate aceste învăţături atlante şi din povestea biblică a lui Adam şi Eva. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înţelegem, este acela că pierderea legăturii cu ,sufletele noastre pereche’ sau găsirea lor nu este cu adevăratprima problemă. Problema este separarea noastră de Dumnezeu şi egoismul nostru, cea care a cauzat ulterioara noastră separare în suflete pereche. Iar preocuparea tuturor în legătură cu această problemă principală trebuie să fie obiectivul nostru principal, altfel
noi nu putem avea o relaţie bună cu sufletul nostru pereche, ori să venim înapoi împreună în Unitatea unuia cu celălalt sau cu Dumnezeu. Pentru atingerea acestor obiective, ar trebui să examinăm şi să comparăm învăţăturile atlante cu povestea biblică.
Dar ţine minte, au fost atunci două valuri ale manifestării, şi anumite părţi aplicate ambelor, în timp ce alte părţi se aplică numai pentru unul dintre valuri ori pentru celălalt.”

Fiii legii lui unu din Atlantida de John Peniel