Memoriile umanitatii

Când s-a publicat tălmăcirea cărţii lui Samuel Noah Kramer From the Tablets of Sumer cu "Istoria începe la Sumer" - n-am fost de acord cu titlul. Mai întâi că nu este intitularea autorului şi apoi, ne-am întrebat, dacă ne-am afunda din ce în ce mai tare în trecut, de unde începe istoria, acest "tainic atelier al lui Dumnezeu," cum o numeşte cu multă veneraţie marele Goethe?
Istoria va trebui să re-înceapă ori de câte ori se produce o schimbare în concepţiile despre antichitatea arhaică. Concepţiile juste devin la rândul lor legi istorice care dau direcţii precise pe care va trebui să le călcăm pentru aflarea unui trecut uman şi mai îndepărtat. Timpul şi anii, aceştia vor trebui socotiţi în milenii ca unităţi de jalonat protoistoria, se vor restructura în mintea noastră spre a putea cuprinde perioade atât de îndepărtate şi însăila evenimente demult apuse şi uitate.
Istoria a început o dată cu trezirea timpului din "sânul infinit al Duratei," o dată cu scurgerea evenimentelor şi a întâmplărilor dintre fiinţele care gândesc acţiunea, chiar dacă ne lipsesc arhive. Oare Natura este lipsită de memorie? Nu s-ar putea cândva citi însemnările ei? S-ar găsi cumva metoda ca intuiţiile să ajungă până-ntr-acolo şi atunci cum vor arăta istoria şi străistoria? Intuiţiile, se ştie, caută numai adevărul adevărat. Şi-apoi, nu s-a spus oare în ştiinţa tradiţională că "Eternitatea peregrinului este ca o clipire în Ochiul Existenţei de Sine?" Trebuie deci, o pătrundere în infinitul mare al Timpului.
Francis Bacon spunea că istoria este ca o scândură ce pluteşte după un naufragiu, nerămânând decât foarte puţin în comparaţie cu ce a putut dispărea. Savanţii îşi dau seama de aceasta. Unul dintre ei, filosof şi istoric de mare valoare, Will-Durant, în Istoria Civilizaţiei, tom I, mărturisea: "Nous ne pouvons entièrement négliger les légendes, qui courent à travers l'histoire, des civilisations jadis grandes et florissantes qu'un cataclysme ou une guerre a détruites et qui n'ont pas même laissé derrière elles la frange de varech qu'en se retirant le flot laisse sur la grève; tout ce que des fouilles récentes nous ont révélé des civilisations de la Crète, de la Sumérie et du Yucatan est là pour attester que les légendes peuvent contenir une large part de verité"3
Memoriile umanităţii pot fi: relicvele sub o formă sau alta; scrierea, deşi era în sutele de milenii trecute o ars incognita; dar, mai ales, tradiţia sub forma mitului, mai mult sau mai puţin explicitat. Arta scrisului cunoştea hieroglifele ideografice până la alfabetul lui Cadmus şi devanagari. Scrisul comunicativ, apelativ sau interpretativ, s-a găsit incă de acum 135.000 de ani (vide descoperirile de la Peche de Laze, în Franţa). Deci, când îşi începe viaţa acel "homo sapiens?" Doar cu 30.000 de ani în urmă? Iată datele! Scrisul a fost născocit de către atlantizi, nu de fenicieni. Pretutindeni aflăm stânci şi peşteri acoperite de inscripţii. Va trebui să prelungim istoria la arhivele unei imense antichităţi. Adevărurile de azi sunt erorile de ieri. Vechimea aceasta va apărea în ochii profanului mai curând ca un vis fantastic decât ca o realitate posibilă. Ce să spunem de Herodot, numit de Cicero, sarcastic fără îndoială, patrem historiae, deşi mai bine historiae scriptores, cum îl apela Pamphila, colecţionară de memorii istorice de pe timpul lui Nero; Aristotel însuşi îi zicea "mitolog," nu povestitor de basme, desigur, ci cuvântător de mituri, lăsând pe seama istoricilor ulteriori interpretarea lor. La fel, Diodorus Siculus, sau Sanchuniathon, fenicianul.
Aici, simbiologistul trebuie să fie circumspect şi atent ca nu cumva să interpreteze forma exterioară în locul înţelesului interior, căci timpul îl va răsturna şi pe el ca şi pe ceilalţi. La interpretarea miturilor, a emblemelor, simbiologistul de astăzi alege cu uşurinţă suprafaţa şi nu adâncul lucrurilor. Şi de aici urmează induceri şi speculaţii ingenioase (pe care timpul nu le poate verifica şi aproba, care cad, aşadar, în coşul inutilităţii), circulo vicioso, concluzii care iau în general locul premizelor în silogisme. Să ne ţinem însă de Confucius: "Eu doar dau mai departe. Eu nu pot crea lucruri noi. Eu cred în cei vechi şi deci îi iubesc."
Istoria se corectează şi se amplifică mereu în urma descoperirilor şi a înţelegerii exacte a ţiglelor asiriene, a fragmentelor cuneiforme, a hieroglifelor egiptene, a conţinutului olelor indiene şi a tuturor urmelor lăsate. Simbolismul cuvintelor e oare pe deplin cercetat, interpretat şi înţeles? Acestea-s miturile, fabulele. Modul mesajului lor era mai întotdeauna criptic, aşa cum îşi trimiteau dacii pe o ciupercă semnele lor. Cine se încumetă să descifreze astăzi cifrul adânc de ieri?
Vorbirea este expresia gândirii. Ficţiunile poeziei antice, ale mitologiei, se vor găsi a cuprinde sensuri in absondito ale adevărului istoric. Pe acesta îl aflăm adesea în alegorii, care sunt tot atât de reale pe cât adevărul însuşi. Aş propune studierea alegoriilor lui Shakespeare, Eschil sau Homer din supraoperele lor. Desigur, vălul nu se va ridica cu uşurinţă dacă intenţia este amuzamentul sau edificarea neştiutorului. Să nu uităm că Homer făcea deosebire între limba zeilor şi cea a oamenilor. Filologii ar trebui să iasă din negura cimeriană a simplelor ipoteze. Adevărul se transmite nu numai prin necesitatea comunicării ideilor prin cuvinte în activitatea celor trei dimensiuni, ci, mai mult, sub forma alegoriilor. Căci vorba lui Philon (Philo Judaeus): "Declaraţiile verbale sunt fabuloase, găsim adevărul în alegorii."
Ne vine în minte frumoasa alegorie homerică: Şi va cunoaşte "al lotusului dor," într-un context de versuri la care trebuie să te opreşti. Al lotusului dor? Ca şi cuvintele lui Buddha: "Într-un eleşteu, printre lotuşi, albaştri sau albi, care înfloresc, sunt unii care rămân sub ape; alţii urcă până la suprafaţă; alţii în sfârşit ies de sub ape şi se ridică atât de sus încât corolele lor nu sunt nici măcar udate. Şi iată că, în lume, zăresc fiinţe pure şi fiinţe impure; unele sunt vii cu spiritul şi celelalte lente; unele sunt nobile, celelalte josnice; unele mă vor înţelege, celelalte nu mă vor înţelege; voi avea milă de toate. Voi privi lotusul care se deschide sub ape, ca şi lotusul care scoate de sub ape floarea splendidă."
Lotusul este un foarte vechi şi favorit simbol al omului, ca şi al Cosmosului. Sămânţa de lotus are în ea miniatura perfectă a viitoarei plante, arătând faptul că în lumea materială există prototipul spiritual al tuturor lucrurilor, înainte ca acestea să se materializeze. De aceea, se zice că Viitorul rezidă în Prezent. Apoi, faptul că lotusul creşte în apă, avându-şi rădăcina în ilus (mâl) şi îşi dezvăluie floarea în aer, tipifică viaţa omului şi pe aceea a Cosmosului, adică elementele amândorura sunt aceleaşi şi amândouă se dezvoltă în aceeaşi direcţie. Rădăcina lotusului în mâl reprezintă viaţa materială, iar floarea, trăirea în regatul său sufletesc.
"Trecutul nostru este asemenea unui vas spart, ale cărui cioburi împrăştiate, găsite ici şi colo, când şi când, au fost adunate în grabă şi nu fără greşeli,4" spune Anne Terry White. Dacă întregul ne scapă, socotind că numai acesta face mersul omului spre scop, atunci numai cu cioburi nu facem istorie. De aceea am stăruit să plecăm de la întreg la parte. Cioburile nu fotografiază moravurile, obiceiurile, gândurile, ci mai cu seamă învăţătura care duce pe om şi societatea lui mai departe spre rostul înnegurat de tăcere. Evoluţia e mersul de ieri, mersul de azi şi cel de mâine. Dacă nu vom şti niciodată istoria adevărată, spre ce ne vom îndrepta în fumul şi ceaţa opiniilor oricărei făpturi izolate?
Ce e viaţa însăşi decât interpretare de veac, o interpretare trăită în veac, o vieţuire a tuturor în veac. Trecerea aceasta prin veac face istoria.
Dar, "tout parti pris à priori doit être banni de la science5", cum cerea memoriul citit la Academia des Inscriptions des Belles Lettres, în 1859. Oare să facem şi noi ca înţeleptul Zoroastru: "Când te îndoieşti, abţine-te?" Sau ca Bacon, care socotea că dacă începem cu îndoieli vom sfârşi în certitudini? Mai bine să ne însuşim injuncţiunile lui Buddha, care spunea că nu trebuie să credem într-un lucru numai fiindcă e spus, nici în tradiţii că vin din antichitate, nici în zvonuri, nici în scrierile înţelepţilor, nici în inspiraţii spirituale, nici în deducţii întâmplatoare, nici în necesităţi analogice, nici în autoritatea magiştrilor, ci să credem când toate acestea sunt coroborate de raţiunea şi conştiinţa noastră proprie. "Croire sans savoir est une faiblesse; croire parce que l'on sait est une force!6" mai spunea cineva. Raţionamente, intuiţii sau "As one knows more, one judges less?" Deci: Certus sum, scio quod credidi!
Aşadar, câteva milenii de istorie nu pot sta împotriva "memoriilor" umanităţii.
Şi iată că cercetătorii clujeni scot de pe vatra ţării noastre, ca pe nişte cărbuni aprinşi de sub o spuză demult stinsă, o şi mai veche dovadă de istorie arhaică: Tăbliţele cu scriere foarte veche de la Tărtăria! Oare numele nu aminteşte el însuşi de Tărtăria, dar nu de o Tărtărie cuprinzând rase de popoare asiatice, ci de Tartarul pomenit de mitologia greacă, abisul adânc dedesubtul Hadesului, o depărtare în timp pe care istoria n-o mai cunoaşte, unde erau închişi Titanii? "Tartorul" de azi e Tartarul de ieri în linie directă. Mitologia, acea visterie de ştiinţă arhaică, de tradiţie preistorică, de "gândire în basme" (Eminescu) şi nu o "disease of language," o maladie a limbajului, tace pentru totdeauna.
Mitologia devine mitosofie când a reuşit să cunoască începuturile (origines) şi semnalează calea spre ele. Papirusul egiptean, ola indiană, ţigla asiriană, sulul ebraic au terminat cu destăinuirile.
Dacă Diocleţian n-ar fi ars, în anul 296 D.Ch., multe opere egiptene, Cezar 700.000 rulouri la Alexandria, Leo Isaurus 300.000 la Constantinopol, în sec. al VIII-lea, mahomedanii pe tot ce au putut pune mâna, argumentând cu sabia că în Al Quran se află tot ce e de spus, atunci oamenii ar fi ştiut azi mai mult. Primii creştini, ultimii cruciaţi şi fanaticii evului mediu au distrus ce mai rămăsese din biblioteca din Alexandria şi şcoala ei. Cardinalul Ximenes singur a dat foc, în Granada, la 80.000 de manuscrise arabe, multe din ele fiind traduceri ale autorilor clasici. În biblioteca vaticană pasaje întregi au fost şterse din cele mai rare şi preţioase tratate ale celor vechi, iar 36 de volume scrise de Porfir au fost arse şi distruse de sfinţii Părinţi. De aceea bâjbâim azi într-un trecut uitat, o antropogeneză răsfirată în naţiuni amestecate şi pierdute. Dacă ne întoarcem la Biblioteca Istorică a lui Diodor din Sicilia aflăm că Uranus a avut 45 de copii, dintre care 18 cu Titea, numiţi în comun titani. Unul dintre ei, Atlas, a dat numele supuşilor săi atlanţi. El excela în astrologie şi-şi reprezenta lumea ca pe o sferă, de unde fabula că ţinea lumea pe umeri. Cele şapte fiice ale sale, atlantidele, au dat naştere la multe naţiuni. De aici se trag barbarii şi grecii. Capitolul al LX-lea arata originea atlantă a Cretei.
Am pătruns astfel în istoria pur arhaică.
Cele cinci milenii anunţate la Tărtăria ar putea fi cincizeci sau mai mult. Inscripţiile de pe aceste tablets, ne spune profesorul Falkenstein, în afară de strânsa lor asemănare cu cele din Sumeria, ar fi mai vechi decât scrierea minoică din Creta.
Iată că la Porţile de Fier, la Lepenski Vir, cu o vechime de opt milenii, se dezgroapă o colecţie unică de plastică neolitică cuprinzând capete de oameni, 50 de sculpturi în mărime naturală, precum şi resturile a 59 de locuinţe, colecţie ce împinge istoria şi mai departe7.
Apoi descoperirile de la Cetăţeni, cu urme de paşi în stâncă, având asemănări în toată lumea, cu semne enigmatice, cu figuraţii ca cele de pe monumentele maya, cu simboluri din India străveche, şi câte alte descoperiri recente ce poartă însemne indiene, sau cum se spune despre fibulele de scut beotic de la Trestiana: "decorate cu nervuri indiene."
Ce spun aceste gorgane, movile, măguri, sculpturi de pretutindeni, dolmene, cromlehuri, tumuli, menhire, kurgane, nurage, structuri ciclopice, pietre druidice, morminte de uriaşi, Stonehenge, Babele, Sfinxul din Bucegi, Pietrele Doamnei, Vârful Omul, Turnul de la Purani (sfânt, în sanscrită), considerate de tradiţie ca "altare ale diavolului?" Poate, oare, singură arheologia să dezlege durata acestor monumente preistorice pline de taine, a acestor megaliţi ce par fără vârstă?
Dar, oare, memoria istorică se scrie numai pe pietre? Tradiţia nu spune nimic? Mitul, care este tradiţie orală şi nu "scrum istoric," este greu de descifrat? Nici folclorul? Nici limba? Oare ce istoric s-ar încumeta să atribuie vreo dată ideii spirituale a Mioriţei, specifică numai sufletului românesc? Sau jocului "Căluşarii?" Intuiţia popoarelor nu ajută la dezvelirea acestui "abis adânc?" Augustin Thierry însuşi admitea că istoria adevărată nu se află decât în legendă. Legendă nu înseamnă "povestire", ci "récit donc on fait la lecture, par opposition à récit oral" (legendum, din lego, a citi), spune René Kopp. "Legendele, scrie acelaşi Thierry, sunt tradiţia vie, aproape totdeauna mai adevărată decât ceea ce numim istorie" (în Revue des Deux-Mondes, 1865). Ce am şti despre Celtida, de pildă, dacă n-am avea bogatul fond legendar al Irlandei şi Britaniei? Cei vechi nu erau nişte barbari ignoranţi aşa cum ni-i înfăţişează istoricii. Îi găsim vii în folk-lore mai mult decât în istorie.
Arheosofia, care ar fi mai mult decât o arheologie interpretată ad-hoc, acea înţelepciune arhaică, este un fel de arcana caelestia, căci au fost lucruri care nu s-au scris niciodată pe pergamente, ci au fost gravate pe stânci şi în cripte subterane ca în Asia Centrală, unde se găsesc urme de civilizaţie umană superioară. Această civilizaţie este preistorică. Şi poate exista civilizaţie fără o cultură cu opere literare, anale sau cronici care să dovedească o spiritualitate superioară a omului dinaintea noastră. Această civilizaţie de milenii (o, câte!) are secrete stranii de comunicat omenirii pentru o viaţă socială integrantă şi o cultură care să defrişeze necunoscutul printr-un drum vertical, profund şi net spiritual. Prjevalsky însuşi spunea că de-a lungul fluviului Certcen a auzit legende despre 23 de oraşe îngropate de nisipurile mişcătoare, cu multe ere în urmă. Ar trebui să cunoaştem şi ultimele descoperiri din fostul spaţiu sovietic spre a concluziona în consecinţă.
Ce greu le-a fost grecilor să smulgă câteva frânturi istorice de la preoţii egipteni, frânturi care stau ascunse astăzi (e vorba de faptele istorice) sub teascul de nepătruns al ipotezelor şi scepticismului. Michelet spunea că în sec. al XX-lea istoria va cădea şi se va spulbera în atomi "devorată până în temelii de acei ce-i redijează analele." Un istoric trebuie să fie şi un arheosof (dacă se poate da o astfel de denumire) şi să dea cea mai mare atenţie scrierilor celor vechi, mai ales unui trecut preschimbat în mit, legendă şi epopee. Cine spunea că istoria noastră este în Iliada? Acolo găsim un popor numit hipemolgi, mulgători de iepe, mot-à-mot, iepemulgi, sau galactofagi (lactofagi), mâncători de lapte, sau la sciţi acei aroteri, arători, ş.a.m.d.
Poporul nostru are previziunea vechimii sale. Suntem moştenitorii unei vechimi ce nu se poate măsura cu clepsidrele lui Kronos.
Arheologul N. Vlasa se întreba, în urma descoperirii sale, dacă purtătorii culturii neolitice Turdaş au cunoscut rudimentele notaţiei ideografice ca să poată şti locul de unde au venit purtătorii acestei culturi.
Şi m-am întors la nişte note mai vechi, nu împins de febra istorică sau de megalomanie etnică, ci mânat de un imbold stăruitor de a scormoni, de a întreba spre a cunoaşte rădăcinile milenarilor noştri străbuni, din care amintesc câteva în jurul acestei probleme pentru profan, umanist şi literat, cum ar spune Kramer, căci noi am luat lumea de la început, nu de acum două milenii sau trei. Noi am considerat istoria ca fiind viaţa însăşi a omului în îndelunga sa încercare de identificare cu socialul, identificare pusă sub semnul timpului şi al experienţei. Noi am găsit în istorie reazemul milenar şi hrana de cea mai spirituală esenţă. Suntem adepţi ai istoriei trăite şi nu a celei scrise de noi sau de aiurea. Letopiseţii trebuie completaţi de tradiţie şi mit. Căci am meditat cu atotştiinţă asupra celor scrise de către istoricul italian Francesco Guicciardini (1483-1540) : "Trecutul ne învaţă să desluşim viitorul." Astfel că, pentru noi, trecutul şi viitorul au alcătuit dintotdeauna şi pentru totdeauna un prezent istoric continuu. Sau mai laconic: Viitorul, ca şi Trecutul, este totdeauna viu în Prezent. Aceasta este legea Firii şi Dictum-ul Stelelor.
"Noi nu putem neglija în întregime legendele, care străbat istoria, civilizaţii altădată mari şi înfloritoare, pe care un cataclism sau un război le-au distrus şi care n-au lăsat în urma lor nici măcar o algă, precum valul ce se retrage de pe plajă; tot ceea ce săpături recente ne-au revelat despre civilizaţiile Cretei, Sumerului şi Yucatanului se află acolo pentru a atesta că legendele pot să conţină o mare parte de adevăr"

Anne Terry White - Lumi dispărute, Ed. Tineretului, Col. Lyceum, 1968, pag. 9
"Orice parte luată a priori (idee preconcepută) trebuie înlăturată de către ştiinţă"
"A crede fără a şti e o slăbiciune, a crede pentru că şti este o forţă"
Descoperiri anunţate în ziarele italieneşti (probabil că şi din alte părţi, dar din nefericire doar acestea

Consecintele schimbarii polilor magnetici de-a lungul timpului

Harta Piri Reis

În Rise of the Phoenix, Anton Parks ne oferă un desen, o hartă (pagina 37), care prezintă o parte din Egipt și peninsula Arabică așa cum au fost. 

Prin luarea a câtorva elemente, dar care sunt importante și folosind-o pentru poziționarea pe pământ, Google Earth, luând în considerare aceste elemente mai jos rezulta aceasta harta.









Aici este o primă abordare de "anomali" istorice care-și găsesc o explicație cu această nouă poziționare a Pământului din istorie, în ordinea din fotografii: 
- Soarele a rasarit în partea de vest,
- Ghetari uriași care fac obiectul nordulului Europei sunt mai aproape de Polul "Sud", decât în prezent, comparativ cu Polul Nord,
- Poziția Egiptului situat mai aproape de ecuator decât în prezent implică prezența unei cantitati mai mari de ploaie după cum reiese din eroziunea Sfinxului, dacă se acceptă că acesta are mai vechi de 10000 ani,
- Siberia va fi centrata pe ecuator (zona actuala de habitat potențial pt elefanti), ceea ce ar explica de ce am găsit mamutii congelati care traiesc cu iarbă între dinți și "depozite" de mamuti pe o insula la nord de curentul siberian,
- Un capac de gheață imens care acoperă complet nordul (actual) de pe continentul american, numit Laurentide capac gheață, dar ar fi, prin urmare, chiar în Polul Sud. Cu mișcarea Pământului în poziția sa actuală și o poziție în partea de sud și de aceea mai fierbinte, acest plafon imens sa topit și a cauzat o creștere a oceanului evaluat de oamenii de stiinta de la aproape 100 de metri,
- (? Din cauza tranzitului lui Venus ) Această dublă catastrofă, prima fiind înclinarea Pământului, plus a doua topirea calotei glaciare, ar putea explica de ce vechiul preot egiptean a spus conform relatărilor lui Solon (strămoș al lui Platon) că nu a fost una, ci mai multe catrastrofe,
- Acest lucru ar putea explica scufundarea Atlantidei dupa Anton Parks situat în Insulele Canare (cu desen), 
- O parte din continentul Antarctica a fost într-o zonă caldă, cu coastele fără gheață, care ar explica de ce acestea apar pe hărțile de Piri Reis, care este doar o compilație de hărți (mult) mai mari.

Acum 12,000 ani, s-a inversat polul nord și polul sud, toate acestea latitudini au fost complet inversate și se pot explica schimbările mari de climă: 
- Inversarea polul nord cu polul sud a schimbat radical direcția maselor de aer și a curenților oceanici și, prin urmare, afectează clima (rotație opus),
- Trecerea planetei Nebiru cu siguranță a influențat puternic schimbările climatice între 10000 i.Hr. și 2000) e.n.: Atunci când Venus se apropie de pământ acest lucru presupune o încălzire globală (Nebiru acționează ca un al doilea soare). Acest lucru implică încălzirea topirea gheții, și mai multe precipitații (creste evaporarea apei șie  mai multa zona sub apă). Acest efect este redus atunci când distanța până Venus Pământ  creste. 
- Ultima mare trecerea Nebiru a influențat puternic climatul nostru (pământul a crescut de la o rotație de 360 ​​zile la 365 zile, de asemenea, Anton Parks spune că atunci când au sosit Anunnaki pe Pământ: clima era tropicala ca tendință.
- Dacă schimbare de poli exista, acest lucru presupune ca Pamantul tinde să se stabilizeze într-o nouă configurație polul nord-pol sud. Într-adevăr, deoarece diametrul la ecuator este mai mare decât în ​​direcția meridianului Greenwich (importanța masei și forței centrifuge). 
- Mișcarea continentelor, prin intermediul teoriei plăcilor tectonice este, de asemenea ceea ce explică schimbările semnificative climatice (la scara de milioane de ani). 

Anunnaki si mitul creatiei omului

Printre comorile encicopediei asiriene, o saga sângeroasa a avut loc, o familie de serpi zburatori, care pretind a fi adevărații proprietari ai pământului și tot ce este viu pe el. Ei au fost numiti Anunna, sau Anunnaki ne spune Anton Parks.

Tablete sumeriene ce datează din 2500 î.Hr. descriu Anunna ca crearea și "zei" răscumpărătoare. Mai multe texte gnostice, scrise mult mai tarziu descriu, de asemenea, persoane care pretind a fi zei creatori ai umanitatii și mediul lor. Potrivit lui Anton Parks, "zeii mesopotamieni numiti Anunna sau Anunnaki par total deconectați de la sursa universala la care multe tradiții se referă, ca și cea a amerindienilor. Anunna au format o comunitate divina înainte de restul lumii. 

Atât de departe că stiinta era insasi religia lor. Unii membri ai acestei comunități au putut controla genele umane și aveau posibilitatea clonarii, numita "modelare", în textele egiptene, biblice si gnostice. Când au venit să domnească peste pământ, Anunna avut de a face cu grupuri mai mari, cum ar fi regele Kingu și comunitățile de planificare care au semănat viață de pe pământ. " Royal de Kingu ar putea fi foarte bine zeii vechilor greci ce se gaseau sub numele de olimpici.

În ceea ce privește comunitățile de planificare, au fost asemanatori cu Elohim din Biblie, sau zeii americii. Anunna au prioritate față de aceste două clanuri puternice. Când au devenit maeștri ai acestei planete, ei au decazut. În afara controlului sensibil, au început manipulări genetice, pentru a ne transforma în sclavi e viziunea lui Parks. Alti autori nu fac diferenta între zeii olimpicii, Elohim și Anunna. Ei sunt umani destul de mult, ceea ce nu este surprinzător, deoarece am fost creați după chipul lor. Greșelile lor sunt ale noastre. Ca părinții asa si fii. 

"Foarte puțini oameni interesați de tablitele sumeriene și cronologia lor s-au aventurat să vorbim de tabletele Kharsag, deoarece acestea conțin elemente deranjante care perturbă drastic diferite tezele istorice care au fost construite până în prezent, "Spune Anton Parks. Este adevărat că aceste tablete redau versiunea originală a Genezei, declarând că aceasta sa întâmplat cu mult înainte de ceea ce știm astăzi, din moment ce Biblia nu precizeaza mai mult de 3000 de ani ci probabil, mai puțin, în timp ce tabletele Kharsag sunt mai vechi de 5000 de ani. Acest lucru le clasează în fruntea celor mai vechi documente cunoscute în prezent. Cel puțin până am descifrat în totalitate mesajul conținut în craniile de cristal, mai ales cel Mitchell-Hedges. Aceste texte ne spun că  Anunnaki s-au adunat pe un munte, într-un oraș numit Kharsag, ceea ce înseamnă că este sediul lor. La Kharsag, a existat o grădină pe care tabletele o numesc Eden.

Ninmah a vorbit, tare "planul meu are de gând să reușească foarte bine ", a spus ea. "Vom instala un sifon de apă cu un rezervor mare. Plin de apă, pământul va fi generos și alimente vor fi abundente. Acesta perfecta Eden va capta apa din cer și distribui în amonte prin două râuri care formează cascade. În partea de sus a stâncii, vom construi un templu dedicat tunetului. Doamna sarpe a fost mișcată până la lacrimi. Ea si-a imaginat deja depozite ei vaste, și casa ei, cu grădinile sale in terasă. 
O casa binecuvantata de cer, s-ar fi situat pe partea de sus de un vârf. Ea a vorbit de terase irigate care ar trebui să fie dezvoltate, și o casa maternitate care ar trebui să fie construita pe un teren mare, cu o cameră de odihnă pentru mame. Ea a ordonat pentru a crea aceasta gradina și să planteze copaci mari. Ea a cerut un test de sol pentru a determina culturile ce se vor planta acolo. "  După cum puteți vedea, persoana care decide aceste lucruri este o femeie. Astfel, avem de a face cu un matriarhat foarte vechi.

In Anzi, "zeii" a facut ca ea: au construit temple de-a lungul cordillierilor din Anzi, pe flancurile munților au dezvoltat nenumărate terase, numite Andenes în limba spaniolă, de unde și numele de Anzi. Incașii nu le-au faccut, ei doar le-au restaurat. Ca Anunna, Viracocha au fost în căutarea unei pozitii înalte, pentru a putea declansa furtuni care le-ar da apa din cer, apa era prețioasă ca si fulgerele. 
Olimpienii sunt pe Muntele Olimp, Elohim pe muntele Sinai, și Shiva este de la 4000 de metri de mare pe Himalaya, în orașul fabulos de Amarnath ale cărui stânci sunt încă împodobite cu resturile sale magnifice. Cu o consistență tulburătoare, "foștii zeii" s-au dezvoltat în jurul lumii. 
Know-how-ul din această perioadă timpurie în termeni de inginerie hidraulică a fost pierdut treptat ulterior.

Istoria hidraulica veche indică un declin continuu odata cu timpul. Apeductele romane au fost mult mai puțin eficiente și mai scumpe decât sistemul hidraulic al predecesorilor lor, etruscili, care au fost mai puțin eficiente decât cele ale predecesorilor lor, sumerienii, s-au de mai puțin succes decât cele ale predecesorilor lor ", a poporului Rama. 
Apoi am aflat că Anunna locuiau în case luminoase. Templele aveau lumina electrica, ar trebui să credem că in fulgerele aprinse ca erau lumini electrice. "Anunna își  luminau casele, în proprietatea lor imensa, au mâncat și au băut foarte mult, dar fericirea lor nu a fost completă. În ciuda productiei din Grădina Edenului, produsele alimentare nu a fost suficient de multe. Așa că au decis să mute rasa speciei umane într-un alt loc. " 

Reproducerea speciei umane, s-a facut ca și cum am fi animale de companie.

"Apoi turma de bărbați a fost stabilit la poalele Munților Taurus în vasta câmpie bine irigata, imensa numita Edin în care acestia ar putea cultiva solul în voie. "Cum? Vă mulțumim pentru că: "Pentru a iriga vasta Edin, cu apă din abundență răspândirea și udarea domeniilor, zeii au dat pentru bărbați târnăcoape pentru a săpa canale și șanțuri; pică, coșuri și pluguri pentru a cultiva Kalam. Atunci oamenii au început să cultive cereale ".

Acest pasaj il descrie pe Adam și Eva expulzați din Eden, ei isi vor câștiga pâinea lor de zi cu zi prin sudoarea frunții lor. Prin urmare, se poate înțelege că scriitorii Bibliei au dezgropat informațiile din aceste texte, fără să știe ce sa întâmplat cu adevărat. Dar in cea mai mare parte se poate înțelege că agricultura a fost data să fie terminata si completata de oameni mai educați, provenind probabil din alt sistem planetar. Deci, omul a început să cultive cu un plug.

De la inceputul agriculturii, omul primitiv a avut la dispoziție animale deja domestice. Cine le-a domesticit? Annunaki, care au fost destul de leneși, nu s-ar s-au obosit de a îmblânzi animalele. Talentul lor pentru genetica, mai degrabă ne încurajează să credem că au topit genele de zimbru și bizon pentru a face vacile. Problema majoră a Annunaki este că acestia au fost o bandă întreagă, un clan de familii similare cu Atrei din legendele grecești, sau Atreides de Dune.

La fel ca în toate clanurile, există si divergențe. 

Conflictele de interese adesea declanseaza pasiuni care nu ii controlează. Enlil a vrut să scape de oameni, Enki i-a protejat. Tiamata va fi ucisa de către Marduk, un Anunna lipsit de scrupule. Într-o zi, aceștia au plecat, dar din păcate, acestia ar putea reveni așa cum ne-au promis. Asa cum si  Zecharia Sitchintells spunea ca ei provin de oe o palneta ratacitoare Nibiru, un intrus care vine periodic înapoi în sistemul nostru planetar ... În concluzie, în cazul în care Anunna au creat Omul, adică cu circa  10000 i.Hr. î.Hr. de ce am găsit atât de multe urme de  Homo Sapiens. Deci ar trebui să ii credem pe Anounna Sau Anton Parks? Cred că pe nici unul.

De exemplu, imaginați-vă că Anunna au creat pur și simplu un neam care a fost doar ușor diferit de ei înșiși ... Astfel, rămâsitele de Homo Sapiens anterioare anului 12000 BP nu sunt ale noastre ci ale lor. Anounna nu a putut inventa o specie carea existat cu mult inainte de a se ajunge pe această planetă. Excepția cazului în care acestea au fost cei mai importanti reptilieni, primii conducători ai acestei planete, în cazul în care acestia au o domnie aprofundata de 200 milioane ani cu excepția cazului poporului șarpe provenit din acesti giganți, dinozauri. Sumerianul zeu Enki, sau ea, este echivalentul titanului grec Prometeu care a creat oamenii. Printul care a apărat întotdeauna creaturile sale împotriva altor semizei. Cu toate acestea, Enki a fost un zeu reptilian care trăieste în Lumea de Dincolo, numita Abzu.

Abzu este reprezentata în mitologia sumeriană ca un loc mitic și ca o reședință foarte reala, unde locueste puternicul Enki, creatorul nostru. Uneori e situat la vârful munților, uneori, în partea de jos a mărilor, Abzu este, de asemenea, plutitoare și e palatul printului Enki. Ar putea fi o nava spatiala sau alt dispozitiv tehnologic. Enki este, prin urmare, un reptilian Dumnezeu, care ne creează asemeni lui, avand doar cerebelul noastru primitiv de reptiliean. 

AB-ZU, sau Apsu în akkadiană, este deturnat de la combinația de AB sau AP «tatăl, creatorul, sau mare» și ZU sau SU «cel care știe, salvie», sursa a orice înțelepciune și orice cunoștințe. Abzu pare să fi avut trei semnificații diferite, în funcție de perioada în care tabletele se referă. La origine, Abzu indică Sun. În sumeriana Abzu este numit "primordial" și"creatorul" de planetele din sistemul nostru solar. 

Mai târziu, atunci când Anunna a stabilit pe planeta noastră, Abzu desemnează în mod clar lăcașul lui Enki în apropiere de orașul de Eridu, în Grădina Edenului sau Edin, munții din Orientul Mijlociu. În cele din urmă, după potop, Abzu devine "insondabil, adâncului", unde "abyssos" greacă și engleză "abis". Abzu apoi se referă la lumea, unde Enki s-a refugiat la adăpost de la Marele Potop. Aceasta lume a dat naștere mitului pamantul gol. Anton Parks spune ca: Abzu înseamnă lumea interioară din interiorul planetelor, caci toate planetele sunt goale. Și pentru Parks, Abzu esteo  sub lume, in care este Enki. În fiecare caz, Abzu este întotdeauna mai mult sau mai puțin un loc de locuit sau zona printului Enki. Etimologic, Enki inseamna unul care este în IK si KI în conformitate cu Anton Parks, este numele Anunnaki - dat aceastei planete. De aceea, Anunna care s-au stabilit pe Pamant au fost numiti Anunnaki, adica Anunna de KI, adică ai Pământului. Enki este, prin urmare, prințul KI, sau altfel cel care este în adâncurile KI. Această lume din adâncimi se poate referi, de asemenea, la minele vechi. Înainte de potop, aceste mine au fost exploatate în mod sistematic de a avea cantitati uriase de minereu necesar pentru dezvoltarea a unei civilizații. După potop, dimpotrivă, lucrul la mine a fost abandonat.

Galeriile antice au fost folosite ca închisori, sau chiar ca oubliettes. În conformitate cu RA Boulay "După potop, minele de aur din Africa de Sud au fost inundate, forța de muncă și supraveghere decimate, nu se mai putea face nimic acolo. În deceniile care au urmat, războaiele dupa terminarea piramidelor perturba Africa. Duke Nergal, maestru ca mine, a fost eliberat din funcțiile sale, prințul Enki a preluat conducerea. Prima lui decizie a fost de a muta totul în regiunea lacului Titicaca și Nazca din Peru. »

Enki ar fi Tiki-Viracocha din Anzi. Asemănarea il face pe Anton Parks a le asimila. Asemănarea dintre cele două culturi sunt într-adevăr remarcabile: ambele au zei civilizatoari, ambele au adus dezvoltarea crearea de oameni salbatici pe care i-au învățat științe, meserii, moda și pictura pe fata, medicină, bucătărie, politețe, etc. Tiki este primul Dumnezeul Andes, și Tiki ca si Enki este numele sumerian al planetei noastre, KI. 

RA Boulay adaugă:. ". Această schimbare de continent a fost motivată și de distrugerea statiei spațiale Sinai, în timpul Războiului Piramidelor, prințul Outou a explodat spatia  pentru a o ajuta pe printesa Inanna împotriva lui Mardouk și a lui Sarpanit. Outou a fost amantul secret și aliatul printesei regale Inanna. În ceea ce privește pe Mardouk și Sarpanit, ei sau fost cunoscuti în Egipt sub numele de Amon-Ra și Nut-Bast și în Grecia antică, în care erau numiti Belus și Anchinoe. "

Astfel Enki apare ca maestru al lumilor inferioare și de asemenea, cel care trece pe sub apă. În Andes, legenda lui Tiki-Viracocha spusnecă el a fost alb, cu barbă, și care a ieșit din apele lacului Titicaca. În Mésopotamia, ei il știu pe Enki sub numele de Oannes, iar legenda spune că el a avut corpul acoperit cu solzi si ca a ieșit din adancurile apelor pentru a preda oamenilor și că în fiecare noapte, el a trebuit să merga la adâncimi marine pentru a dormi. Hindis cred că Brahma, zeul lor al creației, a fost la origine un peste. Iar lista este departe de a fi închisa. Poporul Dogon din Mali menține memoria unui Dumnezeu pește, Nommo, oferind aceleași caracteristici ca și Dumnezeu-pește de Mésopotamie, Oannes.

 Am avut multe nume, am trimis multe rugăciuni, slăvite de multe daruri. Dar pentru tine, omule, voi fi mereu Ninhursag, asistenta șefă care se ocupă de incubatoare ...

... Și vraja principala a programului l-a semănat planetei Ki, Pamantul.

"Te-am creat, omule, am fost printre haiducii și proscrișii responsabili pentru popularea pământului. În timp ce frații mei se certau pentru a afla cum de a depăși ceea ce Tatăl le-a dat. Am fost comunicarea cu marele întreg. Așa a fost viața mea, am comunicat, de asemenea, cu "ei". 

Ninhursag, marea zeita a tradiției sumeriane ne-a dat un suflet nemuritor, ea ne-a făcut la fel de divini ca ea, adica semizei, este si motivul pentru care Biblia spune că zeii ne-au făcut dupa propria lor imagine. 

Ninhursag este Isis a atlantilor, Ninhursag înseamnă amanta dealurilor, dar ea are multe alte titluri: Ninandin sau doamna ce naste, Nindinomah, Ninmah sau Doamna de  august, Dintirmah, Aruru, și ca soție a lui Esghir a fost numita Damgalunnash . În akkadiană ea a fost deseori invocata ca Belt-Ali sau Mama. Grecii i-au închinat sub numele de Athena, egiptenii sub numele de Isis, romanii au cunoscut-o sub numele de Minerva. Și ca soție a Ea-Enki, ea a fost numita Damkina.

Prestigiul ei ca Ishtar a crescut, dar aspectul ei de Damkina, mama lui Marduk, zeul suprem al Babilonului i-a fost rezervat lu loc ca Hera în panteonul divin elen.

În conformitate cu mitologia sumeriană, ea a fost cea care a creat eroul Enkidu dintr-o bucată de lut. Ea este strâns asociata cu dezvoltarea speciei noastre, împreună cu soțul ei, renumit genetician, Ea-Enki. Acesta este Ninhursag care ne-a dat sufletul nostru nemuritor, pentru că Enki nu au crezut inițial că este util să ni-l dea ...

Toati acestia sunt Anunna, oamenii lui Anu, ceea ce înseamnă cei care s-au stabilit aici pe planeta Ki si au fost numiti Anunnaki.

Elohim este pluralul cuvântului ebraic Eloah, sau Ilie, care este unul dintre numele lui Dumnezeu. De ce se foloseste pluralul, deoarece este un singur Dumnezeu? Și de asemenea, de ce această formă ciudata de plural, destul de rar în limba ebraică?

Cu siguranță autorii Genezei au avut motive excelente pentru a utiliza acest plural, astfel singular! Uneori, tradus cuvântul Elohim înseamnă, literal, cei care au venit din cer. Tradiția i-a adus în jos din cer în care de zbor, dupa Erich von Daniken. Deci Elohim sunt mai multi.

În ebraică Elohim acest cuvânt este literalmente este un plural, atât feminin cat și masculin. Si in tradiția ezoterică, șapte Elohim sunt însoțiți de shakti sau consoarte. 

Noi ar trebui să spunem, prin urmare, paisprezece Elohim, dar nu, noi spunem cei șapte. Se pare ca feminismul nu este o tradiție pentru Elohim. Acest lucru este deosebit de nedrept ca femeile Elohim au dat o forma feminina la plural a numelui lor. Suntem foarte siguri de relevanța acestei interpretări?

Nu putem exclude androginitatea "foștilor zei", care ne-au facut. Mitul Pandorei, echivalentul grec al Evei, arată ca în mod clar biblic in Geneza femeia a aparut dupa barbat. Reproducerea sexuala a venit mult mai tarziu. Dar să ne întoarcem la scenariul cabalistic. Șapte Elohim sunt constructorii, cinci dintre ei, forțele cosmicece guverneaza cele cinci elemente, la cele cunoscut ca apa, pământul, focul și aerul, avem de a adăuga un al cincilea, chintesența sau eter.

Acesti cinci Elohim traiesc in lumina alba, în cazul în care comanda cele cinci elementali gnomi, salamandre, sprite, elfi și sirene, ultimii doui Elohim sunt Yahve, contactul nostru direct asupra planetei Pământ, și un altul care ar putea fi alter ego-ul său, Lucifer, purtătorul de lumină. Astfel, rivalitatea dintre cei doi Elohim care se ocupă de această planetă, adică Yahveh și Lucifer, ar fi o reluare ebraică a rivalitatii dintre Osiris și fratele lui Seth, printre egipteni, sau între Enki și fratele lui Enlil, printre babilonienii. Numele se poate schimba, povestea rămâne aceeași. 

Legenda Elohim se repetă literalmente în tradiția islamică. În conformitate cu Abu Yaqub, formele spirituale s-au descoperit prin cele șapte litere supreme, care sunt cele sapte inteligente sau șapte heruvimi. Este scris în Coran și Hadith că există șapte ceruri diferite, în care locuiesc profeții. Ele corespund celor sapte chakre care descriu șapte nivele de constiinta, sapte pasi care permit ascensiunea individului in al saptelea cer. Pentru hindusi, cele șapte ceruri sunt o reprezentare a chakrelor și al șaptelea cer este numit Sahasrara sau o mie de petale Lotus, care este chakra coroanei, deschiderea fontanelei sau arcana XVI-lea  din tarot turnul. Astfel, atunci când Muhammad a intrat în al șaptelea cer și sa întâlnit pe Dumnezeu, el a văzut copacul stralucitoare cu frunze luminoase colorate cu o mie de petale de Lotus si ne arată în mod clar că există multe căi nu numai una de a ajunge in imparatia lui Dumnezeu.

Pentru Mohammed, o astfel de evolutie este posibilă doar dacă vom urma calea de mijloc, fără înclinarea spre dreapta sau stânga. Veți recunoaște cu ușurință aici descrierea din yoga a kundalini, și cele trei canale de energie, Ida și Pingala Sushumna, dreapta, cele centrale și stânga. Înainte de apariția lui Kindalini și de trezire, omul folosea numai canalele stânga și din dreapta, care transportau o energie de o intensitate mai mică. Dar atunci când vine vorba de trezire, aceasta nu este atât de puternica: "După ce canalul central sau Sushumna Nadi este deschis și permite ascensiunea spirituală. În Hadith, piesa se ​​numeste Mijlociu-Sirat al Mustakim. Pentru a intra în al șaptelea cer numit Pul-Sirat și se deschide în Hadith ca un pod " mai ascuțit decât o sabie și mai subțire decât un fir de păr." Acest pod este numit în yoga, Agnya Chakra (al treilea ochi) și iertarea este calitatea acestui centru, care permite deschiderea și oferă acces la centrul șaptea. 

O paralelă tulburătoare arata că atât sufiții și Shiva au observat. "Punctul de joncțiune între sufism și yoga poate fi găsit în Advaita-Vedanta și șivaismului Kashmir-lui. Aceasta joncțiune între Yoga și sufism a fost deja explorata de către Louis Massignon și mai ales rene Guenon, un Vedanta care a devenit un sufit, atunci când a murit în Cairo. " 

Însă acest lucru este imposibil în ceea ce privește următoarele fapte: Islam, cuvântul lui Allah, a fost revelat Profetului Muhammad în secolul al 6-lea d.Hr. În timp ce șivaismului, una dintre cele mai vechi religii cunoscute, este precedata de Vede și ar putea fi datate înainte  de 1500 I.Hr. Mai mult de două milenii separa cele două dezvăluiri, care este oarecum ciudat, dată fiind asemănarea de conținut. Multi cercetatori a subliniat legăturile dintre cele trei religii  iudaismul, creștinismul și islamismul, dar in câteva dintre ele chiar s-a observat legătura dintre șivaism și sufism. Și al treilea pe listă ar fi Castaneda Nagualism 's, care arată, uneori, o asemănare încurcata cu sufism și / sau șivaism, precum și cu alte forme de viata interioara. 

Șapte Elohim, șapte ceruri, șapte chakre, de asemenea, este posibil ca cele șapte Rishi ale tradiției hinduse sunt un alt mod. Și inițierea Tarot? Aceasta include douăzeci și două de grade, sau mai degrabă douăzeci și unu, pentru că nebunul nu este numerotat în joc. Reprezintă un dincolo și nu ar trebui să fie incluse în listă. Deci avem douăzeci și unu de Arcana majore, de trei ori câte șapte ... Acum, în inițierea Tarot, există trei niveluri de șapte ași, fiecare ... Tarot, islamul,hinduismul, budismul, nagualismul si iudaismul vorbesc despre un singur subiect: noi, modul nostru de iluminare, cum să deschidem toate cele sapte chakre pentru a ajunge la al șaptelea cer.

Primul maestru al Pământului a fost Uuranus, Heaven. Apoi, fiul lui Cronos sau Kronos (Time), el l-a inlaturat pe Uranus ca să domnească în locul lui. Apoi, fiul lui Zeus a luat scaunul de domnie al tatălui său. Monarh absolut, Zeus a domnit peste oameni și zei.

După ce si-a învins tatăl, Kronos Time domnea singur pe lume: el sa grăbit să-si arunce frații și surorile lui în Iad. În ceea ce privește copiii i-a avut cu soția sa Rhea, el i-a devorat la naștere lor. Când Zeus a fost pe cale să se nască, Rhea in secret a fugit în Creta, unde ea a dat naștere unui copil. Și dând unei pietre aspectul unui copil nou-născut, ea l-a prezentat lui Kronos care l-a înghițit cu ușurință. Micul Zeus a crescut, el a supt lapte de capră, iar douăzeci de ani mai târziu, Zeus a dat lui Kronos un medicament care la făcut să vomite copiii săi Titanii, frații și surorile lui. Apoi a pus a elibera  ciclopii din Tartarus și s-au toati într-un război necruțător împotriva Kronos. Cronos și Titanii au fost, la rândul lor, aruncati în Tartar, râul iadului. Dar Gaia deranjata a început să fluture copaci in flacari și pietre uriașe.

Apoi, olimpicii au acționat cu pripriile arme și toți au concurat pentru o a doua victorie. Zeus i-a transformat pe toți în stele, așa cum a făcut cu fiul său Chiro Centaur și la cei șapte nepoatele de Pleiade.

De două ori, Zeus si gasca lui au învins armata lui Kronos ". Gaia a făcut apoi o ultimă încercare și a dat nastere lui Typhoon, un monstru mai impunătoar decât Gigantii, al cărui cap a atins stelele, și care a avut capete de dragon în loc de degete. 

Zeus si-a zdrobit adversarul în Etna, în Sicilia, iar de acum înainte, autoritatea  lui Zeus a fost asigurata. 

În mitologia greaca a fost un Titan, Zeus, care l-a creat pe om si la fel ca în Biblie, el a creat un singur om adica barbatul, femeia a venit mai tarziu. Pământ, nu a existat nici un om. Prometeu era din familia sacra a Titanilor, Prometeu nepotul lui Zeus, rătăcirt trist el caută în zadar de fiinte vii, el a mers pe jos si a văzut lutul, din care cresteau iarbă, plante și copaci, a văzut, de asemenea, ploile abundente care cad pe pământ. Fara apa de ploaie arbuști au murit, Prometeu a descoperit puterea pământului și a apei, așa că a amestecat lut cu apă si a format primului om. Athena, zeița înțelepciunii, a suflat un suflet în forma lipsita de viață: lultu gri  a devenit roz, o inima a început să bată, și brațele și picioarele, au început să se miște. Acesta este modul în care Prometeu a creat primul om.

Pentru o lungă perioadă de timp, oamenii nu au știut ce să facă cu sufletul lor, dat de Athena, ei trăiau ca niște copii mici. Ei au văzut, dar nu au recunoscut, au putut auzi, dar nu au înțeles, au mers pe jos pe Pământ ca intr-un vis. Similar cu furnicile, ei roiau pe și sub pământ, ascunzându-se în nișe întunecate din peșteri.  Iar "Prometheu apoi a coborât printre oameni și i-a învățat să ridice case, sa citeasca, sa scrie și a înțelege natura. El i-a arătat cum să domesticeasaca animalele sa le fie de ajutor la munca si carat, in scopul de a nu efectua sarcini grele, el i-a învățat arta de a construi bărci, el i-a condus in adâncul Pământului, în căutare de comori ascunse. Munca grea a minerilor a adus pe pământ fier, cupru, argint și aur. De asemenea Quetzalcoatl si Viracocha  au avut exact același comportament.

De ce o astfel de similitudine între zei civilizatori precolumbieni ai Americii și Prometeu? Autorul nostru continuă o poveste cu mitul care confirmă acest punct de vedere. 
"Înainte de această eră, oamenii nu știau medicină, ei nu puteau face diferență între ceea cele făcea bine și ceea ce ii ranea, astfel Prometeu le-a arătat cum să pregătească unguente și medicamente El i-a învățat toate artele, iar oamenilor uimiți au învățat cu nerabdare. "  

Mitul lui Prometeu este la fel de universal ca și cel al Potopului. În America, el este Uetzalcoatl, Kukulkan sau Viracocha. În India, numele lui este Manu. în geneza ei sunt Elohim și în Cartea lui Enoh, paznicii, in tablete la asirieni sunt Enki. 
Cu trecerea timpului a venit si epoca de bronz, zeii ne-au parasit intrucat a constatat caci nu suntem perfectii asa cum trebuia sa fim in urma creatiei, apoi Zeus a decis să extermine toti oamenii și a provocat un potop, care a cruțat doar doi oameni pe Deucalion, fiul lui Prometeu și Pyrrha, fiica lui Epimeteu și Pandora. A plouat timp de nouă zile și nouă nopți de s-a înecat Pământul, apoi a apărut doar Muntele Parnas. 

Zeii, prevăzători, au fugit pe cele mai inalte culmi. Când Zeus a ordonat ca apele să se retragă, Deucalion și Pyrrha erau singuri în barca lor pe Pamant in deșert.

O voce s-a auzit, poruncindu-le să arunce peste umăr oasele mamei lor. Pietrele aruncate de Deucalion au devenit bărbați, cele aruncate de Pyrrha au devenit femei. Pământul a fost repopulat cu strămoșii popoarelor grecești, ahei și ionieni. 

Trei olimpici au împărtășit universul împreună prin tragere la sorți. Zeus a câștigat cerul, Poseidon marea, și Hades lumea interlopă. Zeus și curtea sa a rămas în Olimp unde au fost fericiți dadeau alternativ, banchete și petreceri, beau nectar și ambrozie în sunetul de lira al lui Apollo. 
Înainte de primul potop, Zeus a facut lumea așa cum o știm, cu anul marcat de cele patru anotimpuri. 

Primăvara eternă a plecat, cum ar fi recoltele abundente, și lipsurile de s-au întors cu fiecare iarnă asa ca a început dintr-o dată, în diferite părți ale lumii, precum și pe o scară largă agricultura.
Pentru grecii antici, prima femeie este Pandora. "Și Dumnezeu a creat femeia pentru a pedepsi oamenii." Ce o pedeapsă teribilă! Grecii erau așa de misogini să ia în considerare astfel de scenarii? Din nou, mitul are o dubla semnificatie. Crearea de femei reprezintă o nouă etapă de dezvoltare a speciei noastre, limitată până atunci la o reproducre in vitro controlată de zei. Reproducerea sexuala ne-a permis a accesa starea divină, speciile noastre au preluat controlul asupra destinului său. 

Pentru grecii antici, așa cum vom vedea, Pandora nu a fost o pedeapsă: ea a fost adorabila. Zeus a făcut-o frumoasa ca zorile, în stare proaspătă ca roua și de aur ca porumbul. Când bărbații văzut-o, au placut-o, dar Zeus a zis: "Nu Pandora nu este pentru voi, ea este pentru prietenul meu Titan!". Pe noi ne-a creat într-un anumit scop: pentru a curăța aceasta planeta devastata și să înceapă din nou o civilizație care ar fi mostenitoarea lor.   Ea a fost creată de zeii care, geloși pe  Zeus care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zei au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumusețea, Atena înțelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile. 
După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni perfecți din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simțit jignit de îndrăzneala acestuia și a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și, nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de ceilalți zei depunând în această cutie Speranța. 
Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soție și cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumusețea Pandorei, a acceptat-o de soție. Împins de firea sa curioasă, Epimeteu a deschis cutia și astfel toate relele din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșat, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era Speranța.

Și putem ghici ceea ce într-adevăr ne spune acest mit. Prometeu iubea să se joace în domeniul științei genetice pentru care el a avut un talent extraordinar. 
Sub numele de Enki, același Titan a fost considerat de către sumerieni ca un genetician. Deci, el a avut un laborator cu experimente, inclusiv zeci de stem-uri umane într-un incubator. 

Astăzi, omenirea ar putea fi rezultatul unei manipulari genetice care a mers prost. Pandora este primul strămoș al omenirii, iar deschiderea cutiei Pandorei a fost deschiderea loteriei genetice. În tradiția greacă, Hesiode descrise cele patru varste ale omului, acestea sunt în scădere de la epoca de aur la varsta de fier. Tradiția din India are aceleași patru vârstele, dar pe o scară mult mai mare. 
Civilizația de Treta Yuga sau Silver Age a durat 16 de mii de ani. Putem spune că a fost pierduta în negura timpului! Sa întâmplat înainte de potopul principal, acesta s-a produs ca urmare a unei coliziuni cu unmeteorit sau orice fenomen spațiu asemănător, sub violența șocului, un seism enorm a distrus continentele, cauzând tsunami uriașe. În pofida efectului de tsunami, câteva semne ale Epocii de Argint rămân în continuare, în conformitate cu Andrew Collins: cele mai renumite sunt piramidele de la Gizeh, templul Osireion și templul Denderah în Egipt, Templul lui Baal din Baalbeck în Liban, piramidele din Yucatan și cele din jurul Vera Cruz  in Mexic, orase stravechi în Bolivia și Peru; megalitii din Carnac, la Kercado, Avebury, Stonehenge ... Exista de asemenea ziduri uriase pe cele cinci continente: ruinele de la Mycene și în Creta, statui Insula Paștelui, bilele de piatră din Costa Rica și capete gigant de olmeci; a cuprins ramasitele continentului Mu în Yonaguni, Japonia; ruinele lemuriene din Maldive, cele ale Imperiului Rama din valea Indusului, și atât de multe site-uri inca nedescoperite. Aceste ziduri sunt construite cu astfel de pietre uriașe pe care am putea cu greu a le muta cu macarale noastre moderne. 

A început cu șaizeci de milenii în urmă sau cu 150 de milenii în urmă, în conformitate cu Edgar Cayce. Data! Dar unii oameni nu sunt de acord, cu arheologi. Pentru majoritatea dintre ei, ruinele nu pot fi datate anterior de al V-lea mileniu i.Hr. Și pentru unii dintre ei, este deja mult prea devreme! În acest domeniu, lucrurile s-au schimbat mult în cincizeci de ani. Citind eseuri antropologie de anii '50, putem vedea ca sistemul complet de datare a fost mult mai vechi, la momentul acela. Unele dintre datele occidentale au fost aproape de cele din est. Oricum, arheologii ar trebui să citească aceste eseuri vechi. Putem nega toate fostele civilizatii, indiferent de artefacte, ruine si legende? Putem ignora acesti strămoși foarte vechi, cu știința lor de neegalat, și puterea lor spirituala aproape divina? Prioritatea absolută a civilizatiilor stravechi nu a fost materia ci spiritul, in loc de a lucra în domeniul de material, fiecare civilizație înainte de potop a cultivat puterile spiritului.

Pentru ei, materia nu a contat. Budismul și yoga sunt rămășițele palide ale puterilor lor fabuloase. Semi-zeii din Epoca de argint, sunt descrisi ca uriasi în numeroase tradiții. Cu toate acestea, Ramayana și Mahabharata cărțile au insistat asupra faptului că acesteia puteau primi, de asemenea, o formă umană normală. Când erau in forma lor divina, au avut zeci, sute de arme. Aceasta exprimă omniprezența lor și capacitatea lor de a acționa instantaneu, pe multe planuri în același timp. Capul lor glorios a dispărut în nori, în timp ce mușchii corpului lor gigantic le-a permis a realiza miracole incredibile. 

Noi putem vedea basmele în care sute de tradiții spun aceeași poveste. Nu putem trata toți strămoșii noștri ca nebuni sau mitomani, in mitologia greaca Zeus însuși a placut pentru a obține forme, chiar jumatate animale putea să se împerecheze cu femeile și nimfele. Numeroasii sai copii nelegitimi ar fi fost suficienti pentru a popula din nou Pământul, după ce focurilr gigantice provocate de ei puteau extermina toti oamenii. Nu doar Dumnezeu a procedat asa, numerosi eroi ca Hercule și Achille, Krishna și Arjuna au făcut la fel, s-au creat deva și semi-zei ce au fost capabili de a-si schimba forma și dimensiunea lor ori de câte ori au vrut.
Bărbații din Epoca de argint au folosit cu nerăbdare mai multe puteri dispărute ale spiritului: teleportare, transformism și așa mai departe., aceste puteri au dispărut treptat, domnia rațiunii și a logicii a ucis misterul din lume. Unii dintre noi inca mai pot accesa unele dintre aceste puteri. 

http://eden-saga.com