Cine au fost magii de la rasarit

Etimologie, istorie, profetie

În toate limbile de azi Magi provine dintr-o transliterație latină a grecescului μαγοι, care la rândul lui vine din limba persană veche: maguŝ.

După Herodot (și istoricii contemporani), magii erau o castă religioasă persană (meză) sau un trib persan cu atribuții sacerdotale în zoroastrism. De-a lungul timpului, această castă a avut adeseori și atribuții politice în Persia. 
Probabil că și magii care au venit să se închine Pruncului erau în același timp nobili importanți în țara lor, și de aceea ar fi fost lipsit de curtoazie ca ei să circule prin Iudeea fără să treacă mai întâi pe la Ierusalim să-l onoreze pe regele Irod cel Mare. La rândul lui, regele Irod i-a primit în această calitate de oameni cu putere în țara lor. Deși aceștia erau păgâni și disprețuiți din punct de vedere religios, obiectul vizitei magilor l-a interesat pe regele Irod, care în ultima parte a domniei a devenit din ce în ce mai paranoic și mai superstițios (după ce și-a ucis mai mulți copii și membri ai familiei de frica unor posibile comploturi).
Zvonul despre scopul vizitei magilor a creat o oarecare efervescență în tot Ierusalimul, nu doar pentru că anunța nașterea lui Mesia, ci și pentru că toată lumea aștepta sfârșitul dictaturii crude a lui Irod, care dura de 40 de ani.

Magi și înțelepți

Tradiția Bisericii îi consideră pe magii de la Răsărit care s-au închinat Pruncului drept înțelepți pentru că lor li s-a descoperit Nașterea lui Hristos și steaua (pe care unii o consideră un înger) li s-a arătat și i-a îndrumat ca să-l găsească pe Iisus în iesea din peștera de lângă Betleem. Ei sunt înțelepți și pentru că nu s-au lăsat înțelați de vorbele lui Irod și nu i-au dat de veste când l-au găsit pe Pruncul Iisus. Ci, primind înștiințare în vis de la Dumnezeu, s-au întors în țara lor pe altă cale, evitând întâlnirea cu Irod și trimișii lui.

Închinarea magilor

Evanghelia după Matei sugerează că ei au ajuns la Ierusalim după nașterea lui Iisus, iar Irod a făcut calcule de timp după spusele magilor ca să determine aproximativ vârsta Pruncului, ”doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16). De aceea, cei mai mulți din istoricii Noului Testament ortodocși consideră ca închinarea Magilor s-a petrecut cel mai probabil după aducerea Pruncului la Templul din Ierusalim, la 40 zile după naștere.
Magii s-au închinat Pruncului Iisus ca lui Mesia, ”Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2, 11).
Acestea sunt darurile care se aduceau în vechime unui rege sau împărat, dar și unui zeu: Regele sirian Seleucius al II-lea Calinicusis a oferit aceleași daruri de aur, tămâie și smirnă zeului Apolon în templu de la Milet la anul 243 î.Hr.
Aceste daruri sunt semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.

Identitatea magilor

Evanghelia după Matei nu precizează nici câți erau acești magi, nici cine erau exact și nici cum se numeau. Acest gen de ”imprecizie” biblică se datorează de obicei faptului că această informație era binecunoscută contemporanilor evanghelistului Matei, și autorul nu consideră necesar să încarce povestirea cu fapte, informații și detalii care îl deviază de la esențiatul povestirii lui.
Tradiția latină și de pare să se acorde cu cea greacă în a spune că magii erau trei - Gaspar (Caspar), Melcior și Baltazar -, numele lor putând varia:

• Melchior sau Melichior
• Caspar, Gaspar sau: Gathaspa, Jaspar, Jaspas, etc.
• Baltazar, Baltasar, Bitisarea etc.

Cea mai veche mărturie cunoscută despre numele și numărul magilor este manuscrisul latin Excerpta Latina Barbari (sec. al VII-lea), tradus la rândul lui după un manuscris grec despre care se presupune că ar fi fost compus în Alexandria către anul 500 d.Hr. Un alt document grecesc din secolul al VIII-lea (dar care ar putea avea o origină irlandeză!), și tradus în latină cu titlul Collectanea et Flores, continuă tradiția celor trei regi și dă din nou numele lor.

În tradiția siriană numele celor trei magi sunt: Larvandad, Gushnasaph și Hormisdas. Deși aceste nume sunt mai apropiate de vechile dialecte persane, aceasta nu est o garanție automată a autenticității lor.

În tradiția etiopiană numele celor trei magi sunt: Hor, Karsudan și Basanater.

În tradiția armeană numele lor sunt: Kagpha, Badadakharida și Badadilma. În același timp, istoricul Chuck Missler menționează o altă tradiție armeană, care îi identifică pe cei trei magi ca: Baltazar al Arabiei, Melchior al Persiei și Gasper al Indiei. Tot în tradiția armeană, o evanghelie apocrifă a copilăriei lui Iisus, tradusă în secolul XI din siriacă, vorbește de trei magi, cu numele de Melchior, Baltasar și Gaspar^[5]. Acestea vin să întărească tradiția latină și greacă, cea mai acceptată.

Conform tradiţiei greacă și latină preluată și de Biserica Ortodoxă, cei trei magi au fost botezaţi de Apostolul Toma şi au devenit episcopi. Biserica îi prăznuieşte pe magi ca pe sfinţi, ziua lor de prăznuire fiind în Biserica Ortodoxă 25 decembrie.

Moaște

La Mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos se găsesc parte din darurile aduse de Magi.

La Mănăstirea Sfântul Pavel (Muntele Athos) se găsesc părticele din darurile făcute de Magi la nașterea Mântuitorului (monedele de aur, cu boabe de smirnă și tămâie cusute pe ele) într-o raclă mică din aur din secolul al XV-lea. Au fost donate mănăstirii în secolul XV de Mara Branković, fiica regelui Serbiei Đurađ Branković, soție a sultanului otoman Murat al II-lea. Acestea reprezintă o parte din relicvele Palatului din Constantinopol, care s-ar fi aflat acolo încă din secolul al IV-lea.

În secolul al XIII-lea, Marco Polo povestește că a văzut la anul 1270 în cetatea Saba (Saveh - la sud de Teheran) cele trei morminte ale Magilor: ”În Persia este cetatea Saba, de unde au venit și unde s-au întors cel Trei Magi, și unde ei sunt înmormântați în trei mari și frumoase morminte monumentale, unul lângă altul. [...] Trupurile lor sunt încă neputrezite, cu părul și bărbile întregi.” ^[6]

Racla celor Trei Magi care se găsește în catedrala din Köln conţine, conform tradiţiei, oase sau moaște ale celor trei magi. Conformtradiției, rămășițele pământești ale celor trei magi au fost descoperite de către sfânta împărăteasă Elena, mama sfântului Constantin cel Mare, în cursul pelerinajului ei binecunoscut în Palestina şi Țara Sfântă. Sfânta Elena ar fi adus aceste moaște în biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, de unde se pare că au fost duse la Milano de cruciați, înainte de a fi trimise la Köln de către împăratul Frederic I, în anul 1164. O versiune elaborată a acestei istorii este scrisă în secolul al XIV-lea de clericul carmelitan Ioan din Hildesheim (+ 1375) în cartea lui,Historia Trium Regum ("Istoria celor Trei Regi") ^[7].

Naşterea lui Iisus este povestită în lecturile lui Cayce ca în tradiţia provensală: cu o iesle pe care au găsit-o pentru că nu era loc la han; cu Steaua, cu păstorii, cu corul Îngerilor care cîntau: "Gloria in excelsis"... fără a-i uita pe regii Magi şi suita lor.

Regii Magi

Referinţele la Persia veche se termină - cronologic - printr-un grup de lecturi despre regii Magi (numiţi în engleză: The Wise Men = Înţelepţii). Ei se adaugă ciclului persan, în măsura în care sosesc din ţări odinioară controlate de ahemenizi şi pentru că par să fi conservat cunoaşterea ezoterică a Persiei din timpul lui Zoroastru:

În acele timpuri care preced venirea Prinţului Păcii pe Pămînt, găsim entitatea încarnată în acea ţară pe care o numim astăzi Persia. Era un înţelept, un expert, un savant, care avea un rol de sfătuitor pe lîngă oameni; el cunoştea matematica timpurilor vechi, ca şi învăţăturile perşilor antici, contemporanii lui Zend, [...] şi ai lui Uhjltd. El aducea celor pe care-i sfătuia o mai bună interpretare a legilor astrologice şi a legilor naturale [...]. Astfel, găsim entitatea printre aceste personaje de poveste - şi care totuşi au existat în realitate - Magii care au venit din Orient în acea vreme. De aceea, în viaţa actuală a acestei entităţi (un american de 49 de ani) vedem o profundă sensibilitate faţă de aceste

legende vechi atît de des repetate - şi entitatea le acceptă ca adevărate în străfundul sufletului său [...]. Această entitate a fost cea care a adus tămîia copilului. Ea se numea atunci Achlar. (Lectura 1908-1).
Un alt rege Mag:

Entitatea era printre Magii care au venit în Ierusalim la Betleem, cînd s-a născut Învăţătorul pe Pămînt. Entitatea se numea Ashtueil şi venea din munţii ţinuturilor care sînt acum Arabia şi India [...]. Entitatea a adus tămîia. (Lectura 256-1).

Mai tîrziu, acelaşi consultant l-a întrebat pe Cayce:

CARE DIN ÎNCARNĂRILE MELE ÎMI VOR INFLUENŢA ACTIVITĂŢILE, MOTIVAŢIILE ÎN ANII CARE URMEAZĂ?

Încarnarea persană, unde aţi studiat influenţele stelare şi şederea sufletelor în planurile ce înconjoară Pămîntul, pentru a explica motivaţiile sufletelor omeneşti. (Lectura 256-5).

Şi cîţi Magi au fost?

ÎNTR-O LECTURĂ, NE SPUNEŢI, DOMNULE CAYCE, CĂ MAGII AU VENIT DIN INDIA, EGIPT, GOBI; ÎNTR-O ALTA,

SPUNEŢI CĂ MAGII CARE AU ADUS TĂMÎIA AU VENIT DIN PERSIA. ATUNCI AR TREBUI SĂ ŞTIM... CE ESTE EXACT? ÎI CITAŢI PE MAGII ACHLAR ŞI ASHTUEIL; DAR CUM SE NUMEAU CEILALŢI?

Ambele (lecturi) sînt corecte. Căci au fost mai multe vizite ale Magilor. Tradiţia a povestit că erau trei Magi. Dar au fost şi al patrulea, şi al cincilea, şi apoi al doilea grup. Ei au venit din India, Persia, Egipt, dar şi din Caldeea, Gobi, din actuala Indochină, ţara Thai. (Lectura 2067-7).

Magii care îşi fac o scurtă apariţie în Evanghelia lui Matei (cap.II, 1, 3) au rămas foarte vii în folclorul nostru, mai ales în vechiul Crăciun provensal - poate că datorită informaţiilor de prima mînă, spuse pe loc de un grup de rude şi cunoscuţi ai lui Christos.

Oricum ar fi, avem un folclor bogat despre Magi. Unii mistici ca Anne-Catherine Emmerich au vorbit de ei. Ea descrie în detaliu costumul, personalitatea lor, suita lor numeroasă. Dar nici Cayce, nici Anne- Catherine Emmerich nu-i numeşte ca la noi, "Melchior, Gaspard şi Balthazar"!

Că Magii au fost astrologi, cercetători, erudiţi se potriveşte tradiţiei provensale:

Entitatea trăia în acea ţară numită astăzi Persia, adică Caldeea, în epoca aceea cînd unii căutau să cunoască şi să înţeleagă ceea ce avea să se întîmple în lume, din cauza unei influenţe insolite care apărea pe Pămînt, cunoscută pînă atunci doar de tradiţii. O influenţă venită din altă parte, care avea să marcheze viaţa Omenirii, comportamentul său.

Era epoca în care Magii din India, Persia, Egipt - şi de asemenea din ţara mongolă, da - făceau cercetări asupra evenimentelor care aveau să urmeze. Entitatea era evreu, dar desprinzîndu-se de tradiţia mozaică [...], preferase să se unească cu cei care urmau învăţăturile lui Zoroastru. (Lectura 1293-1).

Aceeaşi lectură precizează că semnele precursoare ale naşterii lui IISUS fuseseră cunoscute în Persia, nu numai de tradiţie, dar şi de noile viziuni şi revelaţii pe care le avuseseră Magii. Cayce, ca Evanghelia; vorbeşte de cunoştinţele lor astrologice (ceea ce îi încurcă pe mulţi ecleziaşti: "Aceşti Magi, figuri interesante, cu siguranţă... Dar ce păcat că s-au dedat la acele superstiţii lamentabile!" am auzit predicîndu-se într-o biserică din Paris!).

Şi nu numai ştiinţa lor despre astre, dar şi capacităţile lor psi, care erau adecvate înaltului lor nivel spiritual:

Dobîndiseră înţelegerea legilor Pămîntului, fără să se lase dominaţi de ele. Astfel, erau consideraţi înţelepţi, savanţi; erau respectaţi ca nişte sfinţi. În trup şi spirit erau în armonie cu scopul vieţii lor. Magii erau căutători ai Adevărului, încercînd să cunoască aceste evenimente iminente. Folosind acele puteri pe care le numim astăzi psi, au descoperit

Pruncul, locul unde El se afla şi au mers acolo. Astfel, ei reprezintă din punct de vedere metafizic cele trei etape ale experienţei omeneşti în această lume materială: aurul simbolizează materia; tămîia, eterul, lumea eterică; smirna, forţa dătătoare de viaţă, vindecătoare, care le însoţeşte. Altfel spus, trupul, spiritul şi sufletul. (Lectura 5749-7).

Cît despre tradiţia provensală, ea nu se îndoieşte nici o clipă că Magii n-au fost regi. Unii ecleziaşti moderni au hotărît că nu prea era democratic...

Este foarte curios în lecturile lui Cayce faptul că-i prezintă pe Magi ca -membri ai unei "frăţii" secrete internaţionale, cea a esenienilor (pe care o vom vedea în detaliu în capitolul următor): Magii ar fi fost în contact cu frăţia eseniană, care-i ţinea la curent cu evenimentele din Palestina:

Entitatea trăia în perioada premergătoare sosirii Învăţătorului pe Pămînt. El era atunci un student care lucra cu esenienii pentru evenimentele exacte care aveau să se întîmple. Evenimentele care aveau să marcheze istoria Omului (...]. Entitatea lucra în chimia metalelor, ceea ce numim alchimie, şi a trăit destul timp ca să vadă în Templu momentul cînd proorociţa Ana şi preotul (bătrînul Simeon) l-au binecuvîntat pe Fiu. El a avut bucuria de a vedea realizîndu-se evenimentul pentru care lucrase. Căci comunicase toate informaţiile Magilor. (Lectura 2148-7).

Lectura 1908-1 care vorbeşte de Magul Achlar spune că acesta era în legătură cu o mare proorociţă a esenienilor (pe care Cayce o numeşte Judy), căci ei aveau în comun:

O unitate de gîndire, scopuri şi diverse activităţi care le permiteau să se întrajutoreze. (Lectura 1908-1).

În lectura consacrată acestei proorociţe, se mai spune că era foarte informată în privinţa tradiţiilor religioase ale Indiei şi Persiei. Şi: ... contactele deveneau dificile datorită situaţiei politice datorate romanilor, de aceea ea a trăit din ce în ce mai retrasă [:..] pînă la vizita Magilor din Orient, unul din Persia, altul din India, al treilea din Egipt.

Ei au vorbit cu fraţii din frăţia eseniană, dar mai ales cu entitatea Judy care făcuse multe cercetări şi studii fiind cea mai erudită [...]. (Lectura 1472-3).

V-aţi gîndit pînă acum de ce au venit Magii la Irod, care nu era decît al doilea sau al treilea din ierarhie, în loc să meargă la romani, care aveau autoritatea supremă în ţară? Datorită lui Judy. Ea ştia că acest lucru putea stîrni în inima acelui tiran aservit şi egoist reacţii care riscau să declanşeze conflicte între acest despot şi stăpînirea romană.

Nici Magii, nici Judy, nici esenienii nu au pretins că acest nou rege urma să ia locul Romei... Căci el trebuia, de fapt, să înlocuiască iudaismul! (Aceeaşi lectură).

• en.OrthodoxWiki.org, art. „Magi”
• en.Wikipedia.org, art. „Biblical Magi”
• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975
• Universul lui Edgar Cayce