Aşa cum a fost dezvoltat procesul de populare a Căii Lactee cu rasa umanoidă, cea mai dotată şi mai performantă din punct de vedere energetic, deşi există alte tipuri de rase cu mult mai vechi, în zona sudică a galaxiei unde se află şi sistemul nostru solar primul nucleu de formare a rasei umanoide a fost Lyra. De acolo s-au răspândit înspre sistemele stelare învecinate populând planete locuibile, şi unde nu au găsit condiţii prilenice, au amenajat suprafeţele acelor planete. Însă istoria lyranilor nu a fost lipsită de evenimente neplăcute. Cert este că în conformitate cu informaţiile transmise prin channeling despre cultura şi civilizaţia lyrană, aceasta a fost cea care a fondat ulterior celelalte civilizaţii din Vega, Orion, Sirius, Pleiade şi Pământ, evident la intervale mari de timp, pentru că un proces civilizator este unul de durată care necesită resurse considerabile. Dintr-un asemenea motiv rasa lyrană a căpătat diferenţe de pigment, deoarece stelele sistemelor planetare colonizate aveau radiaţii diferite de steaua centrală a sistemului Lyra. Una dintre consecinţele acestui aspect a fost modificarea structurilor subtile din aurele lyranilor colonişti, aceste schimbări determinând efecte în plan intelectual şi afectiv, cum am spune la noi pe Pământ, precum şi transformări ale pigmentului pielii. Unii descedenţi lyrani au pielea mai albă, alţii cum sânt veganii au coloritul tegumentului mai închis, un măsliniu gen creol. Cei din Orion şi Sirius seamănă la aspectul pielii cu veganii, de aceea în perioada în care au ajuns pe Pământ şi s-au instaurat ca şi dinastii divine, cum a fost în Egipt de exemplu, aceşti lyrani din Orion şi Sirius arătau cum arătăm noi, numai că pielea lor era mai închisă la culoare. Pe când cei din Pleiade aveau un pigment roşiatic întocmai ca indienii nord-americani, iar lyranii originari au şi astăzi un aspect caucazian cu tenul alb.
Spuneam că lyranii prin descendenţii lor vegani, siriusieni, orionieni şi pleiadeni au ajuns pe Pământ, grupul care a reuşit să ajungă primul fiind cel din Vega, în vremuri când deja în această parte a galaxiei îşi făceau simţită prezenţa reptilienii rasei Dracons. Marea colonie din Vega a constituit pe mai departe posibilitatea de a continua colonizările către Orion şi Sirius, deci cum s-ar spune veganii sânt cei care au pus bazele noilor nuclee de civilizaţie în sistemele stelare menţionate anterior, în vreme ce strămoşii rămaşi în Lyra au fost cei ce au influenţat direct civilizaţia din Pleiade. Faptul că mai târziu fiecare grupare a purtat războaie separate cu reptilienii, ne duce cu ideea la o realitate oarecum neplăcută, anume că valorile ancestrale moştenite de la Părinţii Primordiali, prin lyranii de la începuturi, s-au pierdut treptat prin transformare. Astfel din punct de vedere genetic, veganii, cei din Sirius şi Orion au suferit schimbări în zestrea lor genetică, mai ales datorită sorilor acelor sisteme planetare. Iar astfel de schimbări au dus la un stil de dezvoltare diferit de la o grupare la alta, chiar dacă la baza ADN-ului fiecăreia dintre ele stătea gena comună lyrană.
Unul dintre aspectele cele mai interesante, de pe urma căruia mult mai târziu au profitat reptilienii, a fost împărţirea zonelor de influenţă de pe Pământ între urmaşii celor din Lyra. În altă ordine de idei este necesar să spunem că dinastiile lyrane care s-au înfiinţat pe Pământ, dincolo de faptul că respectau proiectul comun primit de la strămoşii lyrani – anume specia Homo Sapiens, îşi stabiliseră fiecare ce zonă va stăpâni pe Pământ şi ce popoare urmau să se afle sub ascultarea lor. Tocmai de aceea în vechile culturi ale popoarelor antice din Europa, Asia şi Africa, dar şi din cele două Americi, acestea îşi aveau fiecare zeii lor, diferiţi ca nume şi atribute specifice.
Cele mai cunoscute zeităţi sînt cele ale arealului balcanic, unde neamurile trace se închinau cam la aceleaşi entităţi divine, începând cu Zeus şi terminând cu Hermes, mesagerul zeilor. Grecii, romanii şi ale câteva neamuri mai mici aveau aceeaşi grupare de zei, chiar dacă le numeau diferit. Cert este că urmaşii lyranilor sosiţi pe Pământ şi-au delimitat clar teritoriile între ei. În zona Europei Zeus-Jupiter domnea în Balcani şi peninsula Italică, la scandinavi domnea Odin, însă la geto-daci era Zamolxe, care era originar din Ursa Mare. Această constelaţie era tot o colonie lyrană, însă deosebirea între celelalte grupări şi cea din Ursa Mare a fost aceea că cea din urmă s-a constituit într-o civilizaţie vegană care a migrat din zona de război a sistemului Vega, şi care a reuşit să păstreze cu sfinţenie legile dintâi primite de lyrani de la Părinţii Primordiali. Adică atunci când au apărut reptilienii în sistemele Orion şi Vega această grupare de lyrani, alcătuită preponderent din familii sacerdotale şi nobiliare, a luat din nou calea cosmosului şi s-a refugiat departe în sistemul Ursei Mari. Acolo au continuat să fondeze o importantă civilizaţie care, ulterior, când lyranii sosiţi pe Pământ ca zeităţi au făcut greşeli în privinţa speciei Homo Sapiens şi au pornit un război pentru dominarea omului pământean, a fost implicată într-un asemenea conflict. Cei din Vega s-au angrenat şi ei în conflict, pentru a-şi apăra filiaţia genetică trimisă pe Pământ, şi astfel între liniile genealogice moştenitoare ale vechilor lyrani s-a născut un război ideologic în urma căruia cei din Ursa Mare au câştigat în mod net, iar lyranii vegani de pe Pământ au fost pedepsiţi straşnic pentru încălcarea codurilor străvechi strămoşeşti. Asemenea evenimente au rămas nu numai în arhivele Confederaţiei Galactice, ci şi în legendele străvechi ale omenirii noastre, ca aducere aminte pentru neascultarea Legii Sacre lăsate moştenire în galaxie de către Părinţii Primordiali…
www.revistacosmos.ro
.jpg)
.jpg)
1 comentarii:
Trimiteți un comentariu