Cum foloseau atlantii cristalele

S-au scris mii de cărţi despre Atlantida. Numai cîteva dintre ele menţionează cristalele. Edgar Cayce, mediumul din Virginia Beach, Statul Virginia, Ie-a amintit de mai multe ori în comunicările făcute în stare de transă.
In cartea Romance of Atlantis (=Povestea Atlantidei), Taylor Caldwell a scris la vîrsta de 12 ani despre folosirea cristalelor pentru întinerire, pentru menţinerea în viaţă timp de sute de ani.
Ruth Montgomery vorbeşte în The World Before (=Lumea care a fost) despre folosirea cristalelor în Atlantida şi Lemuria.
Metoda canalizării intuitive foiosită de noi ne-a dezvăluit o întreagă civilizaţie, de o putere şi o splendoare incredibile, datorate ştiinţei cristalelor. Maşinile erau puse în funcţiune cu puterea minţii. Cristalele erau folosite pentru furnizarea puterii libere nelimitate. Cu ajutorul cristalelor se transforma energia solară într-o formă de electricitate. Am văzut imaginile lentilelor concave şi convexe care captau şi transformau razele soarelui şi depozitau energia într-un material lichid. Ulterior am identificat acest material ca fiind o soluţie de cristale lichide.
Reţele mari erau destinate captării şi folosirii cîmpului energetic al pămîntului. Toate funcţionau pe bază de cristale.
Folosind gîndirea controlată la dirijarea modificărilor chimice ale materiei se obţineau cristale uriaşe, cu forme exacte. Chiar aspectul molecular era modificat pentru a modela şi dirija energia în forme exacte. Sunetul şi lumina erau trasate în frecvenţe precise nu numai fizice, dar şi mentale. Acestea erau trimise prin cristale menite să acţioneze nave aeriene, marine şi submarine. Descoperirea folosirii cristalelor pentru controlarea incredibilei reacţii energetice dintre materie şi antimaterie a dat naştere zborului spaţial. Cînd această acţionare a fost legată de capacitatea cristalului de a acţiona mentalul în călătoria interdimensională, s-a putut proiecta nava spaţială interstelară şi s-a putut astfel zbura spre stele.
Cristalele erau folosite în construcţii. Am văzut imaginea unor astfel de oameni aşezaţi în cerc în jurul unui cristal. Toţi oamenii erau învăţaţi din copilărie să realizeze concentrarea perfectă. Am putut vedea un fascicul de energie străbătînd mile întregi pînă la un operator care ţinea în mînă o cutie prevăzută cu o pîrghie, avînd în partea de sus o manetă de comandă. A îndreptat-o către o piatră uriaşă, a mişcat pîrghia şi piatra s-a ridicat, a rămas în aer. O comandă simplă şi omul a adus piatra în faţa lui.
Turnuri mari gen far au fost construite în apropierea mării. Acolo stăteau operatori care comunicau cu delfinii şi balenele. Cu ajutorul lor, operatorii se îngrijeau ca bancuri de peşti să aştepte năvoadele în larg.
O parte din inginerii-preoţi vorbeau spiritelor deva ale regnurilor animal şi vegetal. Cu ajutorul acestor deva s-au făcut experienţe în vederea obţinerii unor noi forme de viaţă. Jumătate animale, jumătate plante, au fost create animale cu aripi sau cu trup de peşte. Unii chiar au unit animale şi oameni obţinînd oameni-pasăre, sirene, minotauri şi centauri. Nimic nu era imposibil deoarece cristalele i-au dat omului dominaţia asupra tiparelor creţiei. Aceşti oameni erau ca zeii.
Frumoase şi puternice temple de vindecare au umplut ţinutul. Aici combinarea energiilor luminii, culorii, sunetului, magnetismului şi gîndului erau canalizate prin cristale pentru a face vindecări miraculoase.
Atlanţii stăpîneau complexitatea tuturor razelor şi subrazelor de culoare şi sunet. Au făcut diagramele traiectelor neurologice ale corpului omenesc. Ei cunoşteau toate canalele corpurilor energetice. Chirurgia eterică pe corpul energetic era de preferat celei pe corp fizic. Atunci cînd trebuia, vindecătorii preoţi intrau în contact cu corpul mental al pacienţilor pentru a comanda celulelor corpului să se depărteze şi să expună un organ bolnav. Vaselor de sînge li se imprima închiderea. Celulele din jurul organului respectiv îşi micşorau aderenţa şi împingeau organul la suprafaţa corpului unde vindecătorul îl prelua şi îl introducea într-o cameră de întinerire. Organul refăcut era reintrodus în corp. Celulele se uneau lent, vasele de sînge trimiteau sînge în organ, iar plaga se închidea singură. Nu se înregistra nici o suferinţă, sîngerare, infecţie sau şoc.
Unii au denaturat marea forţă pozitivă a cristalelor. Puterea lor a fost folosită ca să distrugă şi să înrobească. Uriaşele energii eliberate au provocat dezechilibrul pămîntului. Un cutremur puternic a dus la distrugerea Atlantidei.
Cîţiva supravieţuitori au dus cristalele în alte ţinuturi. în Egipt, au construit o piramidă înaltă, folosind cristalele la ridicarea şi amplasarea blocurilor masive.
Ei au folosit energia similară laserului pentru a tăia şi îmbina piatra atît de precis încît o hîrtie îndoită nu poate pătrunde printre blocuri de piatră care cîntăresc tone. Au construit baza din granit, ştiind că greutatea pietrelor de deasupra va comprima cuarţul din el, obţinînd un cîmp energetic pe care l-au folosit apoi la vindecare, întinerire şi ceremonii religioase. Au acoperit cu gresie şi calcedonie pentru a obţine un rezonator; deasupra au pus un cuarţ pur. Cu acest transmiţător gigantic au putut menţine o comunicare limitată cu prietenii din Pleiade sau alte sisteme stelare.
Oriunde au mers, supravieţuitorii au lăsat dovezi. Le-au lăsat sub Marea Piramidă din Egipt, în peşterile din Munţii Tibetului şi în piramidele din China, America de Sud şi America de Nord. Vîrfurile munţilor din toată lumea păstrează şi ele depozitele lor. Au lăsat tăbliţe de piatră lucrate de mîna omului, grele ca diamantele. Au lăsat cărţi de aur şi mii de cristale.
Adevărata informaţie a stat în cristale, unde a fost stocată sub formă de holograme cunoaşterea de 200.000 de ani a uneia dintre cele mai puternice civilizaţii de pe pămînt. Aceste cristale vor fi găsite şi descifrate înainte de sfîrşitul acestui secol.

Cartea cristalelor de Dael Walker

Vetigiile Atlantidei in largul insulelor Bahamas

“Nassau (Insulele Bahamas): De curând, în apropierea insulelor Bimini au fost identificate formaţiuni arheologice stranii. După primele informaţii primite s-ar părea că e vorba despre un zid uriaş; specialiştii consultaţi nu au putut preciza încă epoca în care a fost ridicat şi cine au fost constructorii. Investigaţiile submarine continuă.”
Cele câteva rânduri menţionate mai sus şi publicate de agenţia United Press în primăvara anului 1970 au făcut cunoscute în lumea întreagă cercetările unui grup de savanţi americani. Aceştia realizau investigaţii de câţiva ani în Bimini, o insuliţă din arhipelagul Bahamas situată la 150 km de Florida.
La anunţul acestei descoperiri, în lumea ştiinţifică s-au format două tabere de cercetători – unii care şi-au manifestat imediat interesul şi alţii - sceptici, care au denunţat descoperirile ca fiind simple mistificări. S-a declanşat astfel un conflict de păreri care nu s-a stins nici până în ziua de astăzi.
Totul a început cu doi ani înaintea anunţului, când pilotul american Robert Brush survolând într-un zbor de rutină regiunea a reperat la nord de insulele Andros o masivă formă rectangulară scufundată în mare, pe care a şi fotografiat-o. Apoi a arătat fotografiile unui profesor al Universităţii din Yale – Manson Valentine, cunoscut şi ca specialist în civilizaţiile precolumbiene la Muzeul de ştiinţe Miami, Florida. Acesta la rândul lui l-a anunţat pe prietenul său Dimitri Rebikoff, specialist în fotografia submarină şi inventator al blitz-ului electronic. Cei trei au survolat regiunea la bordul unui hidroavion şi au descoperit că structura scufundată puţin sub nivelul apei era o construcţie aproape îngropată sub nisipul de pe fundul mării - mai precis, un zid cu o grosime de aproximativ 30 de cm care părea să constituie fundaţia unui edificiu remarcabil. Din fundaţie nu a supravieţuit decât această parte inferioară.

Această descoperire a declanşat cercetări de mare anvergură în regiunea arhipelagului Bahamas. În acelaşi an – 1968 – Rebikoff a pus la dispoziţia echipei de cercetare un aparat inventat de el, numit REMORA M114 E care poate fi descris ca fiind un adevărat avion…submarin, dotat cu camere de filmat automate ce pot lua imagini sub un unghi mare de deschidere (920). Echipaţi pentru cercetări de lungă durată, căutătorii au decis să-şi concentreze eforturile asupra unei noi descoperiri: o altă structură scufundată, semnalată în partea de nord a arhipelagului Bimini.
Astfel s-au succedat mai multe expediţii, care au reunit nenumăraţi cercetători americani; la una dintre ele a luat parte chiar cosmonautul Edgar Mitchell. Eforturile echipei conduse de Valentine şi Rebikoff au început să dea roade către sfârşitul anului 1968. Savanţii au reperat o fundaţie de 70 m lungime pe 10 m lăţime care pare a fi construită pe blocuri mari, regulate asamblate printr-un fel de ciment. Rebikoff a precizat că aceste blocuri variază ca dimensiuni, având aproximativ 5 m lungime şi lăţime, înălţimea fiind cuprinsă între 0,5 şi 1,5m şi o greutate de aproximativ 25 de tone.

“Suprafaţa acestui zid este bine finisată”, spunea Rebikoff, “cu o orizontalitate foarte bună a părţii superioare, ceea ce denotă o construcţie solidă”. După această descoperire echipa a revenit la studiul “misteriosului zid din Bimini”.
Fotografiile înfăţişează structura unui zid de 70 de m lungime pe aproximativ 10 m lăţime numit zidul de est. Către vest se poate distinge o altă structură, lungă de 500 m şi lată de 10 m. În aprilie 1971, câteva perforări realizate de cercetători dedesubtul zidului de est au permis descoperirea unui strat de pietre, lipit de celălalt prin 6 m de ciment. Feţele interioare ale blocurilor de piatră poartă urme ce seamănă cu cele lăsate de anumite utilaje de construcţii.
Arheologii au fost surprinşi să constate că zidurile au putut să reziste atât de bine în timp, înfruntând valurile şi uragane. Ei au tras concluzia că soliditatea construcţiei se datorează atenţiei şi competenţei cu care au fost construite.

O noua expediţie a descoperit îndepărtând nisipul că partea superioară era susţinută de patru piloni. În acel moment, arheologii nu au mai avut nici o îndoială - se aflau în faţa unei extraordinare construcţii realizate de oameni.
Natura descoperirilor permite chiar să se presupună că este vorba despre un străvechi port scufundat. Pe de altă parte, aceste blocuri prezintă o anumită asemănare cu uimitoarele construcţii din Mexic. Aceleaşi blocuri regulate pe care le găsim la Teotihuancan, în Piramida Soarelui din Tihuanco, în apropiere de lacul Titicaca sau în Macchu Picchu.
Un alt raport al geologilor de la Universitatea din Miami, dat publicităţii în 25 februarie 1971 i-a tulburat şi mai mult pe cei care se îndoiau de originea zidurilor din Bimini. Astfel aflăm că acestea erau realizate din blocuri de piatră ce nu aveau nimic în comun, din punct de vedere geologic cu formaţiunile naturale din zonă. Concluzia a fost deci una uluitoare: acest zid era în mod clar construit de cineva, cu materiale care nu se găseau în mod natural în împrejurimi.

Era momentul când disputa arheologică atinsese apogeul. Existau diverse publicaţii de specialitate care afirmau cu toată seriozitatea că omiul nu a jucat nici cel mai mic rol în ridicarea zidurilor descoperite în arhipelagul Bimini. Altele spuneau că dimpotrivă, ne găsim în faţa unei măreţe construcţii umane. Investigaţiile ulterioare au întărit în mod definitiv convingerea că ne aflăm în faţa unei structuri realizate de oameni.
S-a descoperit astfel că zidul făcea parte dintr-o structură portuară monumentală – cu o dană de 600 de m lungime. Aliniamentul perfect al blocurilor, dalele gigantice susţinute de piloni, precum şi paralelismul perfect al laturilor zidurilor confirmă intervenţia omului. Specialist francez, Pierre Carnac, întăreşte aceste conclzuii când afirmă cu tărie în cartea sa “Istoria începe în Bimini”: “acest stil de construcţie cu piloni aminteşte într-o anumită măsură de danele străvechilor porturi mediteraneene construite de fenicieni. Spaţiile goale dintre piloni serveau la diminuarea efectelor valurilor înalte. Digul portului Byblos este realizat în acest fel”.
După aceea, o mulţime de organizaţii ştiinţifice s-au aplecat asupra acestui mister: Universitatea din Miami (dr. Emiliani, Guinzburg), muzeul din Juarez (Mexic – Don Pablo Busch Romero), Muzeul Omului din Paris (dr. Lehmann), Laboratorul de geologie dinamică al Facultăţii de Ştinţe din Paris (Harou Tazielf), Congresul Internaţional de Arheologie Submarină, etc. În final, ipoteza că ar putea fi vorba despre o formaţiune stâncoasă naturală a fost unanim respinsă.
Totuşi au mai rămas şi multe alte mistere de dezlegat. Când au fost construite zidurile? Judecând după geologia submarină, aceste structuri monumentale n-au putut fi ridicate decât în mileniile 7-8 î.d.H. Estimările realizate cu metoda C14 indică o vârstă de 10 000 de ani. Însă cine a putut înălţa aceste structuri impozante într-o epocă în care, în Europa omul era incapabil să ridice construcţii?
Până acum nimeni nu a găsit un răspuns. Dar importanţa vestigiilor submarine descoperite în toată regiunea arhipelagului Bahamas (unde au mai fost reperate temple si piramide scufundate) l-a determinat pe Dimitri Rebikoff să scrie: „Suntem nevoiţi să acceptăm că, acum 10 000 de ani, insulele Bahamas formau un platou imens, deasupra apelor pe care puteau locui milioane de oameni. La această concluzie ne duc numeroasele vestigii descoperite. Deocamdată nu ştim absolut nimic despre această civilizaţie. Deci, problema este arheologică şi nu geologică. Trebuie continuate săpăturile pentru a găsi neapărat cheile acestei enigme formidabile.”
Dupa ce s-au făcut măsurătorile izotopilor de oxigen 16 sau 18 conţinuţi în sedimentele din Golful Mexic, savanţii au emis ipoteza unui potop care s-a produs acum 11 600 de ani.După dr. Emiliani de la Universitatea din Miami, spune ca masele de aer au antrenat ridicarea nivelului oceanului planetar cu 7 până la 10 m, ceea ce a condus la dispariţia anumitor zone. Aceasta ne aminteşte de legendele despre civilizaţiile măturate de pe suprafaţa pământului de mari cataclisme: continentul Mu, Lemuria, continentul Gondwana, Atlantida… Atlantida care a fost adeseori situată de către istorici în largul Floridei, acolo unde au fost găsite zidurile din Bimini. Atlantida a cărei perioadă de dispariţie este presupusă a coincide cu marele cataclism dovedit de cercetările din Golful Mexic.

Cristalele din Atlantida

Atlantida este continentul pierdut, despre care se crede ca s-ar fi aflat in mijlocul Oceanului Atlantic, sau in Marea Mediterana. Se spune ca Atlantida avea un nivel spiritual si tehnologic mult mai avansat ca al nostru.

De exemplu, atlantii descoperisera secretul captarii energiei solare pe care o concentrau asupra unei pietre "cu proprietati magnetice", incat ea emitea mai multa energie decat primea. Piatra cu energie solara era un cristal mare, cilindric pentru a capta energia si a o retine in mijlocul cilindrului. Astfel de pietre au fost descoperite le Zucatan in 1.933. Marea piatra atomica era asezata intr-o constructie in forma de dom, prevazuta cu panouri culisante, ca la observatoarele astronomice. Stralucirea sa se putea exercita in toate directiile: "Radiatiile ce se propagau erau invizibile, dar actionau asupra pietrelor, suport al fortei care furniza energie motrica avioanelor, vehiculelor de placere, circuland aproape de Terra si navelor mergand pe sub apa."

Acest continent se presupune ca a fost populat de hiperboreeni. Se presupune ca hiperboreenii erau foarte inalti, cu pielea alba si avand, printre alte caracteristici, ochi mari, albastrii si limpezi si parul blond deschis. Este de asemenea posibil ca sangele acestora sa nu fi fost rosu si sa fi avut o culoare apropiata de  albastru din cauza continutului bogat in gaz carbonic al mediului in care traiau. Este posibil ca locuitorii Atlantidei sa fi avut un al treilea ochi. Pentru initiati, al treilea ochi, situat in principiu in mijlocul fruntii, este un organ misterios, apt de a percepe ceea ce e subtil pentru simturile noastre.

Se spune ca aceasta a fost scufundata din pricina unui vulcan, a unui cutremur, sau din cauza unor valuri Tsunami. O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Adevarul este ca nimeni nu stie adevarul.

Cristalele din Atlantida

Atlantii, o civilizatie superioara, aveau cunostinte profunde in domeniul ezoteric si in ceea ce priveste puterea cristalelor:

- foloseau cristalele pentru intinerire si chiar pentru prelun­girea vietii cu cateva sute de ani;
- masinile erau puse in miscare cu puterea mintii sau cu electricitate produsa de cristale prin transformarea luminii;

- cu ajutorul cristalelor captau energia pamantului;

- folosind gandirea controlata, mareau dimensiunile crista­lelor si le dadeau forme exacte; aceste cristale uriase erau folosite pentru deplasari cu nave aeriene, maritime si submarine sau in constructii (pentru ridicarea unor pietre de zeci de tone, fara a fi atinse), si toate acestea, doar valorificand energia cristalului;

- aveau faruri tot cu cristale;

- templele erau construite pentru vindecari; aici, lumina, sune­tul, culoarea, magnetismul si gandul erau canalizate prin cristale; ei preferau chirurgia eterica celei fizice.

Legendele spun ca atlantii, aveau cunostinte despre vehicularea energiilor cosmice si subterane doar ca la un moment dat le-au scapat de sub control, de­sigur, in mod neintentionat, ceea ce a provocat doua cutremure uriase de pamant, in doua etape, acum 40.000 de ani si acum 10.000 de ani, cand s-au produs modificari ale scoartei terestre.

 

Lumi subacvatice

Peste tot în lume, există orașe scufundate, în fiecare colț al globului nostru, vom găsi dovezi ale orașelor care au fost devorate de ocean. Exista mai mult de 200 de orașe scufundate cunoscute numai în Marea Mediterană și au existat orase in multe locuri din lume, acum chiar nu ia mult timp pentru a se conecta aceste ruine subacvatice antice cu obiecte neidentificate. De-a lungul istoriei avem rapoarte de lumini ciudate care ies din oceane, fenomene ciudate pe care nu le putem explica. Unele dintre aceste lumini sunt atribuite fenomenelor mai puțin cunoscute de OZN-uri, USO sau obiecte neidentificate scufundate. Este posibil ca unele civilizatii extraterestre sa aibe baze submarine in ocean? Credincioșii fenomenelor extraterestre spune ca da.

Acoperind mai mult de 71% din planeta, oceanele Pamantului sunt un mare și în mare măsură neexplorat mister și chiar astăzi avem probleme cu accesarea și cartografierea fundul oceanului. Pentru cele mai multe din istorie, omul ar putea ghici doar ceea ce se afla sub suprafata oceanului, dar, datorită tehnologiei de azi, suntem capabili de a explora oceanele noastre cu mai multe detalii decât oricând înainte. Astăzi avem echipamente care pot avea acces la zone și adâncimi care acum câțiva ani erau inaccesibile pentru noi și ne-ar putea ghici doar ceea ce a fost cu adevărat acolo, cât de multe uimitor lumi subacvatice așteaptă să fie găsit?

Teoriea științifică sugerează că în timpul ultimei Ice Age, nivelul oceanelor au fost o dată mult mai mici decât sunt astăzi. "Trebuie să apara o lume în care există două capace de gheață la mile adâncime așezate pe partea de sus in nordul Europei și America de Nord, în care se acumulează cantități enorme de apă si știm că această apă a început să se topească în urmă cu aproximativ 21.000 ani, și topirea s-a terminat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani "-. Graham Hancock


Zone imense s-au pierdut in mare, coastele bogate au fost scufundate in cantitatea tot mai mare de  apei al carei nivel a crescut. "Zece milioane de kilometri patrati de teren au fost inundati în întreaga lume. Aceasta este aproximativ de dimensiunea Europei și Chinei"-. Graham Hancock

Oamenii de-a lungul istoriei au vorbit de unul dintre cele mai mari mistere ale mării, legenda orașul pierdut al Atlantidei. Cele mai multe date din ceea ce știm vin de la filosoful grec Platon, care a scris două cărți despre Atlantida, Timaeus si Critias. Platon a descris Atlantida ca un oraș extrem de avansat, înconjurat de ziduri concentrice, care a înflorit cu 9000 ani înainte de timpul său. El a declarat că Atlantida a avut forțe navale uriase, pe care le-a utilizat pentru a cuceri alte părți ale lumii. Potrivit textelor antice grecești, Atlantis a fost conectat cu extratereștrii de la început, a fost fondat de către zeul grec Poseidon, cu capitala la Poseida.

Conform legendei, după o încercare eșuată de a invada Atena, dezastrul a lovit insula și dupa filozoful grec Platon, Atlantida a fost distrusă într-o zi și o noapte, dar unii cercetători cred că Atlantis a fost distrus într-un alt fel.

Locația reală a insulei Atlantis ramane un mister chiar și astăzi, și chiar dacă mulți arheologi poat pretinde a fi găsit cate un oraș, nu sa adus nici o dovadă concludentă pentru a sprijini orice descoperire. Potrivit lui Platon, Atlantida a fost amplasata în fața coloanelor lui Hercule, o locație dincolo de ceea ce unii cercetători 0 atribuie Gibraltarului modern.
În anul 2000, în timp ce de cartografiau fundul mării de pe coasta de vest a Cubei, o expediție de cercetare condusa de oceanograful ruso-canadian Paulina Zelitsky a reperat structuri de piatră simetrice adânc sub apă, această expediție a fost înarmata cu echipament sonar-side de scanare folosit pentru a crea imagini pe suprafețe mari a fundului mării și obiecte subacvatice. Ei au venit cu unele descoperiri uimitoare. Mai multe fotografii au fost aratat imagini a ceea ce par a fi drumuri, structuri artificiale, temple si piramide. Cele mai gigantice structuri, ajungând la 16 de metri în înălțime și o greutate de câteva tone și circa 30 de structuri geometrice, precum și ceea ce par a fi rămășițele unor străzi, clădiri, tuneluri și piramide, toate de la o adâncime de 2.200 de metri sub suprafața apei.

Atlantis este subiectul multor teorii și mituri, un mit spune ca unul dintre zeii Titani numit Asteria a căzut din cer și a devenit o insulă.
"În Grecia antică, avem un număr de mituri care descriu insule de bronz, strălucitoare insule care au căzut din cer și au aterizat în apă. Nu cred că Atlantida, prin urmare, a fost  o insula reala staționara, insula fizica Atlantis, iar potrivit lui Platon a dispărut într-o noapte mistuita de incendiu și o mulțime de fum, nu cred că Atlantida sa scufundat, dar cred că Atlantis a decolat. "- Giorgio Tsoukalos

In 2001 cercetatorii de la Institutul Oceanic din India au detectat anomalii in partea de jos a Golfului Khambhat, la șapte mile de țărm. Sonar lor side-scan a început să redea imagini a unor structuri regulate, imaginile au dezvăluit o rețea enormă de clădiri din piatră, acum învăluite în noroi și nisip, și care acoperă o distanță de cinci kilometri patrati. Ceea ce avem aici este o descoperire a unui oras antic, dar se pare că sunt de fapt două orase. Acestea sunt poziționate în partea cu canale a unui râu vechi, se presupune ca sunt orase care au fost scufundate acum un timp foarte lung, într-un moment cand arheologia ne spune că au existat orașe si în alte locuri din lume. Oamenii de stiinta au recuperat zeci de artefacte, inclusiv bucati de lemn și cioburi de ceramică și acest lucru ne dovedește a exista o lume subacvatica uimitoare uitata de istorie.

La 200 mile la nord-vest se află orașul modern de Dwaraka, arheologii au săpat adânc sub oras si au găsit semne ale unei așezări inundate de mare, ei au fost atât de inspirati încât au inceput sa caute mai multe ruine in apele tocmai din largul coastei și la doar 70 de metri sub apă, scafandri au descoperit ziduri de gresie, străzi pietruite și dovezi ale unui port prosper. Oamenii de știință au declarat ca aceste ruine s-ar putea să fie rămășițele orașului antic și legendar Dwaraka.
Textele hinduse antice explică faptul că orașul legendar Dwaraka a fost declarat a fi locul locuinței al Domnului Krishna, o zeitate venerata în multe tradiții ale hinduismului. Textele hinduse explica faptul ca un rege pe nume Salwa l-a atacat Domnul Krishna în miticul Dwaraka. Adepții teoriei extraterestre cred că descrierile bătăliei sugerează că se utilizeaza tehnologie extraterestra și chiar nave spațiale. În conformitate cu textele antice sanscrite Salwa a atacat orasul cu o navă spațială care a utilizat arme cu o energie care seamănă cu fulgerul. El a distrus o mare parte a orașului, în acest fel, atunci când acest lucru sa întâmplat, regele a orașului, zeul Krishna, a răspuns prin ditrugerea armelor si acestor nave spațiale. Armele sunt descrise ca săgeți, dar ele nu sunt săgeți obisnuite, se spune că ele au explodat ca un tunet, când au fost lansate, și semanau cu fulgere sau raze ale soarelui. Ca răspuns, se spune că nava a început să apară în diferite locuri simultan - se deplasează într-un mod care seamănă cu descrierile moderne ale OZN-urilor.

Munții Anzi, Peru. La o altitudine de 12.500 de metri, se află apele întunecate ale lacului Titicaca, situal la cea mai mare  latitudine lac navigabil din lume. În luna august a anului 2000, o echipa italiana de scafandri și arheologi a facut o investigație sub apă a lacului legendar, s-a scufundat sub 100 de metri de apă, si echipa a descoperit urme ale unui drum asfaltat, terase de piatră și un zid de aproape o jumătate de milă lung.

Timp de secole, legende locale au vorbit de un oraș pierdut subacvatic numit Wanaku. Intins pe patul lacului a fost descoperit un cap de piatră mare sculptat și comparații s-au făcut repede cu piatra similara găsita in orașul antic din apropiere de Tiahuanaco, aflat la doar 12 de mile sud de lacul Titicaca. Este posibil ca Wanaku sa se afle în partea de jos a acestui lac misterios? Arheologii au probleme să explice de ce există ruine scufundate, se spune că ruinele nu sunt atât de vechi, acestea sunt doar de 1.500 de ani acolo. Ce înseamnă acest lucru este că lacul Titicaca a trecut printr-o serie de schimbări majore în această perioada.
.
Este posibil ca într-un fel lacul în sine și malurile lui au fost manipulate astfel încât anumite zone ale lacului Titicaca au fost inundate într-un mod artificial. Unul dintre cele mai interesante lucruri de aici este că există un tip de căluț de mare, care trăiește în lacul Titicaca. După cum știm astăzi, căluți de mare traiesc în apa oceanelor cu sare, însă acesti căluți de mare trăiesc la aproape 13.000 de metri in Anzi și că este pur și simplu uimitor.
In legendele aymara, lacul este ca locul de geneză, locul în care încep toate civilizațiile de pe continent. Imaginea de mai jos este o comparație cu capul sculptat, care a fost ridicat din lacul Titicaca și, după cum puteți vedea, există similitudini incredibile.

https://www.youtube.com/watch?v=klRbcEnLPbU
https://www.youtube.com/watch?v=6KkDMBhrAD4#t=12

Atlantis, veriga lipsă a Pangeei

Atlantis. Adevărata legendă a decăderii.

Atlantida a trăit o epocă de aur dar a fost trădată de sfârşitul său indecent. Atlantida a dăinuit peste 200.000 de ani, marea majoritate a timpului într-o epocă luminoasă. Numai în faza finală, localizată între 17500 - 10500 ani  î.Hr. a avut o existenţă întunecată, dar bogată în învăţăminte.

Epoca de aur

În Perioada de Aur, Atlantida a atins cel mai înalt nivel al Conştiinţei-Luminii care a existat vreodată pe Pământ. Civilizaţia era foarte avansată, superioară celei din Lemuria, sau celei din Mu; mai mare decât cea din antica Romă, decât Ignacious.

Deşi e la modă să se afirme că Lemuria i-a fost superioară ca civilizaţie, Atlantida a atins, pentru o scurtă perioadă, o înaltă conştiinţă, însă fiinţele deţinătoare ale acestei înalte conştiinţe nu erau în corp fizic ci în straturile device, avînd corpuri eterice.

Într-adevăr, niciodată Lemuria nu a atins nivelul extrem de avansat din Atlantida Epocii de Aur (cuprinsă în intervalul 40.000 -18.000 î.Hr). Era perioada când zeii umblau pe Pământ, printre oameni, având fizionomii încântătoare şi expresii joviale. 

În acea perioadă, mulţi dintre voi eraţi consideraţi copii ai stelelor, care, mai târziu, au ales să aibă un corp fizic şi şi-au creat ciclurile de încarnare pe Planeta Albastră numită Pământ.

Aşa dar, când vorbiţi despre Atlantida, drept este să amintiţi şi de perioada ei de glorie, nu numai de decăderea ei, căci, în vremurile antediluviene a existat, cu certitudine, o mirifică lume.

Atlantis este într-adevăr, veriga lipsă a Pangeei, situată în mijlocul Atlanticului, si se pare că nu toate cele mai mari Cristale din Templul Atlantidei s-au pierdut.                 

Trebuie să spun că unii dintre voi v-aţi implicat în salvarea acestor cristale.
- Primul Cristal din Templu salvat a fost Cristalul Albastru al Cunoaşterii. Se află acum amplasat în Pământ în punctul central al vortexului, sub lanţul muntos denumit Talimena Ridge, într-o prăpastie sacră, construită cu mult timp în urmă. Cristalul Albastru al Cunoaşterii este poziţionat vertical, are 48 de metri înălţime şi un diametru de12 metri. El emite impulsuri sub formă de curcubeu cu irizaţii argintii, turcuaz şi albastru-cobalt. El deţine înţelepciune multidimensională şi cunoaşterea vârstelor.

- Al doilea cristal salvat a fost Cristalul de Smarald. Acum se află amplasat sub muntele Maga, în centrul inimii Vortexului de Cristal din Arkansas. Are aproximativ 20 de metri în înălţime şi 5 metri în lăţime.

http://lightworkers.org

Cine erau atlantii?

Atlantii au fost o rasa ariana pura, blonzi cu ochi albastrii si inalti (2-3 m). Au fost creati de extraterestrii veniti din Pleiade, care au aceleasi caracteristici rasiale, prin incrucisarea Pleiadeenilor - de pe Lyra / Vega cu umanoizii modificati genetic si adaptati la viata pe Terra, pe care tot acestia "ii plantasera" in acest scop, cu cateva sute de ani / mii inainte. Ulterior dar nu cu mult dupa asta, au venit pe Terra pentru a o popula si extraterestrii din Orion via Betelgeuse, Rigel si Sirius via Procyon si Adara, extraterestrii din constelatia Draco si de asemeni Adebaran, de unde au venit arcturienii, acestia din urma avand un impact mai mic asupra populatiei indigene. Acestea sunt rasele cele mai importante, rasele-radacina din care provenim noi ca si specie, adica homo sapiens sapiens. 

Atlantii si Reptilienii : rasa radacina a Pamantului a fost rasa ariana creeata de extraterestrii din Pleiade, iar ulterior au intervenit si alte specii, incrucisandu-se cu aceasta rasa pura si rezultand metisi. Urmasii metisilor suntem noi...

Extraterestrii din Sirius si Orion erau in razboi de mult timp cand au ajuns pe Terra si au continuat si aici "cursa pentru cucerire". De asemeni, cei din Orion au colaborat cu Pleiadeenii, unii dintre ei, nu toti, pentru perfectionarea rasei. Intr-un final au rezultat 5 rase: cea alba, rosie, neagra, galbena si cea albastra, aceasta fiind rasa pura, rasa de origine a celorlalte 4 (de unde vine vorba "sange albastru" si apar in unele imagini din Egipt). Asta nu inseamna ca erau superiori intelectual sau spiritual celorlalte rase, ci doar ca aveau sange pur. Acestia au fost atlantii, rasa albastra. In fapt nu erau albastrii, pielea lor avea doar o tenta albastruie, un alb-albastru...atat de alb incat e albastru. 

Atlantii s-au incrucisat din nefericire la un moment dat cu o alta rasa...cea provenita din constelatia Draco, adica draconienii, adica reptilienii, numiti Anunnaki. Aceasta rasa este o rasa razboinica, axata pe intelect si lipsita de sentimente, nu au corp emotional deci nu simt, nu empatizeaza pentru ca pur si simplu nu pot si sunt incrucisati la randul lor cu o alta rasa ce nu provine din acest Univers, care a dorit sa sujuge si chiar sa duca la extinctie rasa umanoida, fapt pentru care s-au dus lupte sangeroase cu pierderi imense pentru toate partile implicate in conflicte, iar aceasta specie a fost pedepsita fiind expulzata la marginea acestui Univers, in colonii, ma refer bineinteles la cei ce au supravietuit acelor lupte, dintre reptilieni. 

Ulterior, reptilienii s-au incrucisat cu toate cele 5 rase de pe Pamant si au preluat puterea, infiltrandu-se la toate nivelele puterii si in toate popoarele si tarile din lume. Ei au capacitatea de a se intrupa prin nastere in oameni, pot sa posede un corp uman - gazda sau pot pur si simplu sa controleze mental un om, atingandu-l si camuflandu-se ochilor nostri prin cresterea vibratiei. Ei sunt de vibratie 5D, oricat de bizar ar parea asta, deci au nevoie de gazde "speciale" pentru a-i contine, in cazul posedarii.

Avem dovezi ale existentei lor la vedere ca si Zei, in foarte multe scrieri antice, inclusiv Tablitele Sumeriene. Ii gasim in lucrarea indiana Mahabharata, in desenele de pe templele din Egipt, in basoreliefuri si sculpturi antice, etc.

Cristalele din Atlantida descoperite in Triunghiul Bermudelor

Misterul Triunghiului Bermudelor ar putea fi rezolvat, sau cel puțin așa susține un cercetător american. Mike Walters, om de știință american, pasionat de misterul care învăluie Triunghiul Bermudelor, efectuează de peste 20 de ani diverse cercetări pentru descoperirea fenomenului care stă la baza prăbușirii avioanelor și scufundării vaselor. 

Teoria lui Walters a pornit din clipa în care cercetătorul a efectuat o serie de scufundări în ocean, la aproximativ 30 de kilometri de coastă din Bermuda. Aici a descoperit un cristal uriaș, îngropat în nisip, care dă dovadă de proprietăţi ieșite din comun. Cristalul gigant se regăsește la 100 de metri în adânc și este de dimensiuni impresionante, 50 de metri lungime și 4 metri înălțime. Are o culoare galbenă și oferă o strălucire incredibilă în apă.

După marea descoperire, Walters a efectuat scufundări repetate și a efectuat diverse teste. Omul de știință a întocmit un raport cu privire la proprietățile ciudate ale cristalului în care a specificat că acesta nu doar că oferă sentimente stranii, dar și dezvoltă un magnetism ridicat atunci când vine vorba despre metale. În acest sens, este posibil ca acest cristal straniu să atragă spre fundul oceanului ambarcațiunile și navele care trec prin zonă. Interesant mai este faptul că pe fundul oceanului, chiar în vecinătatea acestui cristal, mai multe epave au fost descoperite.

Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crIstal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.

Cercetatorul este de parere ca in anumite conditii cristalul isi mareste capacitatea de a atrage obiecte metalice, avioane sau vapoare.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.

Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.

În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa,  Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de  4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută  şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită)  să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la  un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.

    În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.

     Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.

     Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.

     La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează  forme ale energiei cosmice.  Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.

    În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.

     Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul,  în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).

     O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune  sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.

     Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle). 

http://www.youtube.com/watch?v=gYajkHqqqak

Universul lui Edgar Cayce

http://www.esoteris.ro

Misterul sferei de cristal din Atlantida

Teorile despre Atlantida vorbesc de utilizarea pe scară largă a cristalelor, cristalele variaza ca si culoare si frecvente armonice. Cristale din urma cu anumite frecvențe armonice ar putea fi utilizate cu un instrument care arata ca un diapazon.
Atlantida ar fi valorificat energiile piramidelor, folosind armonice legate de cristale în acest scop  Așa cum avem Marea Piramida din centrul planetei e legata de matricea grila energetica a pamantului care creează realitatea noastră e construita de atlanți.
Piramida lor ar fi scufundata la fundul Oceanului Atlantic si este o metaforă despre revenirea la inconștiența colectivă sau sursă de creație.
Cristalele atlante au primit putere de la o varietate de surse, inclusiv Soarele, rețeaua - câmpul energetic al Pământului sau si unul si altul.
Punctele grila sunt adesea marcate de piramide. Atlantii au folosit această energie, combinata cu cristale, pentru a transmite energie de la o piramida la alta sau, ca străinii de pe alte planete să intre și să părăsească planeta noastra.
În funcție de înclinarea axei Pământului, la un anumit moment al anului, o piramida ar funcționa pentru a intensifica și de a transmite energii la alte piramide, care ar putea acționa ca receptor și ar dispersa energia așa cum ar fi fost necesar. Opus s-ar aplica în cazul că piramida a fost la un punct nefocalizat la alinierea lor cereasca, atunci când alte piramide ar putea fi folosite ca transmitatoare.
Acesta a fost un sistem de rețea de cristal matrice complex la fel de controversat ca țara Atlantida. Pentru a adăuga mai mult mister, există un mister naucitoar , incadrand o sferă de cristal neobișnuit care se spune că au fost găsita într- o piramidă scufundată în apele din apropierea locației unde Atlantida ar fi existat.
Descoperirea uluitoare a fost facuta de Dr. Ray Brown. Cunoscut sub numele de Ray Brown el a descoperit sfera în timpul unei scufundări în Insulele Bari în Bahamas în 1970. Ray Brown e  un medic naturist care s-a separat de prietenii săi și în timp ce facea scufundari, apoi la intoarcere a venit cu poveste despre o structură piramidală ciudata.
Deși surprins de ce a găsit, o piramida subterana pe care el a cercetat-o și a fost uimit că părțile laterale ale piramidei erau complet netede și rosturile dintre blocurile individuale fiind aproape imperceptibile. La intrarea în piramidă, Ray a fost în continuare uimit de partile laterale curate si netede de interior: nu existau alge sau corali sa fi crescut pe pereti, el a fost surprins ca era capabil de a vedea interiorul piramidei clar, ca sala a fost bine luminata, dar nu a existat nici o sursă detectabila de lumină.
El a încercat să disloce o piatră prețioasă roșie multi- fațeta atașata la o tijă metalică, care a coborât din centrul plafonului, dar nu a reușit să o disloce in final. Aproximativ patru metri sub punctul de sub piatra prețioasă roșie se afla o sculptura de metal, probabil bronz cu două mâini deschise, iar pe palmele de la mâini era asezata o sferă de cristal, de aproximativ patru centimetri în diametru. El a fost surprins de faptul că el putea ridica sfera de cristal cu ușurință.
Și astfel si-a preluat premiul, aceasta sfera și s-a îndreptat spre ieșire, iar dupa ce a făcut acest lucru, el a simțit ca o prezență invizibilă se apropie și o voce care l-au avertizat să nu se mai întoarcă niciodata. Ingrijorat de faptul ca premiul său ar putea fi luat de la el de către guvern, Ray a păstrat sfera neobișnuita - și povestea lui - ascunsa până în 1975.
Pentru ce scop a fost facuta sfera de cristal?
In interiorul sferei sunt imaginile a trei piramide, una în fața celeilalte. Unii, care intră într-o stare meditativă a undelor cerebrale alfa sau de constiinta, sunt capabili de a vedea în mod clar o a patra piramidă, în prim-plan fata de celelalte trei. La un alt unghi, unii au susținut a vedea o imagine slabă a unui mare ochi singur si cu seninătate uitandu-se la ei.
Utilizarea formei de sferă de cristal este din cele mai vechi timpuri, unii spun că sfera de cristal a fost folosit în combinație cu alte pietre fatetate puternice (probabil piatra rosie vazuta de Ray Brown în piramida subacvatică) pentru a atrage si concentra energia de pe pământ, apoi a genera și proiecta puterea extraordinară rezultata pentru bine sau în scopuri rele, nimeni nu poate spune asta.
Sfera lui Ray Brown si-a făcut doar câteva apariții publice din 1975, acesta a fost la Conferința Mondială a Misterelor din Arizona și la Conferința celor 13 Cranii de cristal de la New York.
Ori de câte ori a fost afișata sfera de cristal a lui Ray Brown, au fost raportate apariții misterioase: lumini fantomă, senzație de o adiere de vant, senzatii calde și reci, furnicaturi de energie sau s-au auzit voci.
Unii au susținut ca au avut o experimenta de vindecare in preajma sferei, de asemena busolele au fost afectate atunci când sunt puse alături de cristal, în timp ce unele metale pare să fi devenit temporar magnetice. Sferă de cristal Dr. Brown este sursa a o varietate de evenimente paranormale, oamenii au simțit că activarea sferei este crescută prin undele de sunet de intensitate ridicată în combinație cu mantre antice.
O busola plasata lângă sfera se va roti invers acelor de ceasornic, apoi începe sa se invarta în direcția opusă atunci când este mutata la doar doi centimetri distanță.
Metale sunt magnetizate temporar în strânsă legătură cu ea. Există cazuri chiar înregistrate în care o persoană a fost vindecata temporar de o boala prin atingerea sferei de cristal, dar apoi următoarea persoană care a intrat in sfera sa de influenta a luat asupra sa simptomele de boala ale celeilalte persoane, iar ca și în cazul cristalelor ar putea activa unele tulburari pe care persoana le are.
O lectură pe sfera misterioasa spune ca au existat patru sfere identice create: două au fost distruse în vremurile Atlantidei, iar acestea au fost folosite în scopuri rele, cea de-a treia rămâne ascunsă într -un templu scufundat, iar a patra este în posesia lui Arthur Fanning. Când Ray Brown a trecut in nefiinta la vârsta de 89, sfera din Atlantida a intrat în tutela lui Arthur Fanning.
Pozițiile celor trei imagini piramidale din cristal ar putea fi folosite pentru a găsi o a patrulea piramidă subterană încă nedescoperita care este de fapt Sala  Inregistrarilor.
O idee propusă este ca piramida scufundata a atras, acumulat și a generat forțe cosmice puternice.
Tija metalica care a coborat din centrul plafonului si avea atasata o bijuterie roșie fatetata la capătul concentrat și a proiectat de energie în sfera de cristal de mai jos, arătând dovada unui transfer de energie, probabil amplifica eliberarea energiilor, în timp ce sfera de cristal acționa ca un tuner și era radiodifuzorul energiilor.
Tot ce știm sigur este că sfera de cristal a Dr. Brown este în sine o dovadă a unei tehnologii mai sofisticate, pentru ca expertii de la Institutul Smithsonian din Washington au remarcat, tehnologia de tăiere a piatrei de cuarț la perfecțiune, ceea ce arata ca sfera de cristal nu a fost realizată de către civilizația noastră până după 1900.

Utilizarea de cristalelor in Atlantida:
01 . vindecare, naștere
02 . meditați, trezirea si creșterea abilităților psihice
03 . creșterea capacității mentale și claritatea de gândire
04 . stiință și tehnologie
05 . dematerializarea
06 . teleportarea
07 . telekineză
08 . câmpuri de forță magnetice
09 . biblioteci
10 . stocarea înregistrărilor și alte cunoștințe, mai mult ca un calculator
11 . botanică și agricultură
12 . controlul meteo
13 . cristal turn generatoar de mare putere
14 . comunicare
Cristalele au capacitatea de a transfera energie, pentru a se reține, pentru a menține intensitatea ei, să o concentreze și apoi o transmite la mare distanta de receptoare similare, egale sau comparabile cu transmițătorul. Pietrele mari, numite cristale de foc primesc și difuzeaza, ele sunt centrul, în timp ce altele au acționat în calitate de receptoare aflate in orașe individuale, clădiri, vehicule și case. La un nivel spiritual superior, camerele din cristale au fost locuri unde inițiații si-au lăsat corpurile lor în transcendența finala, de multe fara să se mai întoarcă.

http://www.youtube.com/watch?v=APvlD4-_uWw
http://www.youtube.com/watch?v=QT9cIrUO8Ig

www.crystalskullsevent.com

Analiza ADN mitocondrial confirma migratia atlantilor

Analiza ADN-ului la amerindieni a început în anii 1980 si s-a intensificat în anii 1990, mai multe echipe de cercetători în genetică de la universități importante din Statele Unite au efectuat numeroase studii. Deși rezultatele din primele studii au arătat coborârea așteptata prin Siberia din Asia a unor triburi de indieni in America, lucrurile au luat o turnură neașteptată în 1997. La acel moment, sa constatat că un procent mic de americani nativi moderni au un tip neobișnuit de ADN, este cunoscut pentru ca exista doar în câteva locuri din Europa și Orientul Mijlociu. Investigațiile ulterioare au indicat faptul că ADN-ul european nu a fost rezultatul din amestecarea genetica după Columb. În plus, același ADN a fost găsit în osul uniui scheletdintr-un cimitir vechi american si confirmă faptul că persoanele cu acest ADN-ul unic au ajuns în America, în cele mai vechi timpuri .Cu toate acestea, în iulie 2001, această genă a fost, de asemenea, găsita într-un trib mic, în deșertul Gobi din nord.
 Cum era de asteptat, cercetarea ADN-ul vechi a devenit un subiect foarte controversat, cu multe echipe concurente. In cele mai multe cercetari cu privire la ADN-ul amerindienilor au fost folosinte mitocondriile. Fiecare celula din corpul nostru conține sute de mii din aceste organite mici, ca mingile de fotbal. Procesele metabolice ale mitocondriilor utilizeaza glucoză ( zahăr ), ca formă utilizabilă de energie pentru toate functiile corpului nostru. Se crede că mitocondriile sunt considerate a fi o forma din evolutia bacteriilor, care au fost adaptate intr-o relatie de simbioza cu forme de viață multicelulare. De aceea, mitocondriile au ADN-ul lor unic, care este mai simplu și mai ușor de a analizat decat alt ADN uman găsit în nucleu .ADN-ul mitocondrial ( de obicei abreviat ca mtDNA ) este trecut la pui numai prin ou. Prin urmare, aceasta este o combinație de gene masculine și feminine. Gena este un haploid - ceea ce înseamnă că are o singură doză de cromozomi. ADN-ul mitocondrial haploid - linie feminină prezintă doar o persoană. Gene diploide sunt combinate in două seturi de cromozomi, oul întreg are cromozomi sperma de sex feminin și masculin. ADN-ul mitocondrial ( mtDNA ) este clasificat în diferite tipuri și grupuri, numite haplotipuri și haplogrupuri si exista variatii in codul genetic al mitocondriilor, care se încadrează în grupuri . Aceste grupuri pot urmări linia de departe înapoi în timp. 
Există 39 diferite mtADN la diverse grupuri care se potrivesc la toate ființele umane, și există variații ale acestor tipuri. Deși analiza ADN mitocondrial nu este mai ușora decât alte forme de testare genetica, are un avantaj suplimentar ca nu sufera mutație de-a lungul timpului, adica este mai stabil in timp. Cu toate acestea, ADN mitocondrial are o rată relativ constantă de mutatie, care permite o estimare destul de exactă a emigratiilor exacte a unor anumite grupuri de oameni de la grupul său părinte. Astfel, doi factori importanți se pot fi determinate prin analiza ADN mitocondrial. În primul rând, o persoană care locuiește ( sau ADN-ul mitocondrial e ramasita unei persoane decedate) pot fi analizate pentru a determina grupul rasial din care e individul. În al doilea rând, timpul aproximativ in care strămoșii individuali au emigrat din principalul grup rasial poate fi determinată .ADN-ul mitocondrial ar putea fi în măsură să ofere o familie de ramură rasială, care datează de la începuturile omenirii . Gândirea actuală pentru analiza ADN mitocondrial este căcoborârea pana la partea de sex feminin ce poate fi eventual urmărita într-o genetica anume prima femeie " Eva ". Cele 39 de tipuri de ADN mitocondrial Eva probabila derivă din acest lucru. Dacă această idee este pe deplin confirmată de ancheta rămâne de văzut. Cu toate acestea, testele ADN mitocondrial au confirmat tradiția orală ce a trecut de-a lungul mai multor generații din diferite triburi.  
De exemplu la nativii Hawaiian și Polinezian se credea de mult timp că strămoșii lor au călătorit frecvent înainte și înapoi, avand strămoși comuni. Testele genetice au arătat că aceste două grupuri au fost legate și au confirmat legendele migratoare ale acestor popoare.Migrația confirma pe ruta Siberia - primul studiu la triburile de amerindienii a aratat patru haplogrupuri mtADN diferite denumite A , B , C și D. Acest lucru înseamnă că americanii nativi derivă patru linii diferite. Aceste haplogrupuri au fost, de asemenea, găsite la populațiile indigene din America Centrală și de Sud.  
Trei dintre acestea haplogrupos A , C și D se găsesc în principal în Asia siberiana, iar haplogroupul B apare doar la grupuri indigene din Asia de Sud, China , Japonia, Melanezia și Polinezia  se confirma astfel o migratie spre Pacificul de Sud și Japonia. 
Pe baza mutatiei in ADN-ul mitocondrial, cei mai multi cercetatori cred că grupurile A , C , D au venit în America din Siberia peste stramtoarea Bering in jurul anului 35.000 î.Hr. Grupa B, spun ei, probabil a venit în America din Pacificul de Sud sau din Japonia. Se crede că această migrare a grupului B a început după sosirea grupelor A , C , D. Cu toate acestea, majoritatea grupului B a ajuns la aproximativ 11.000 î.Hr. Acest lucru lasă deschisă posibilitatea de multiple migrații din grupa B din diferite locuri. Rețineți că geneticienii au propus ca fiecare dintre aceste patru haplogrupuri au venit în patru migrații separate, dar exista si susținători ce spun că toate grupurile au migrat împreună. 
În 1997, o cincime a fost identificat haplogroupul mitocondrial in randul americanilor nativi. Acest grup, numit " X ", este prezent în trei la suta din nativi americani vii, haplogroup X nu era atunci în Asia, a fost numai în Europa și Orientul Mijlociu, unde de la 2 la 4 apare. In aceste zone, haplogroupul X a fost găsit în principal în regiunile din Spania, Bulgaria, Finlanda, Italia și Israel.  
 În iulie 2001 o cercetare publicata in American Journal of Human Genetics spune că unele persoane cu tip " X " au fost identificate într-un trib situat in extremitatea sudica a Siberiei. Aceste persoane, numite altasians, altaice si se referă la ele ca geneticieni rusi au gasit întotdeauna în deșertul Gobi. Arheologii și geneticienii sunt încrezători că prezența " X " în América nu e rezultatul dintre căsătoriile mixte istorice, este de origine veche. Mai mult, de tip " X " a fost gasit in vestigiile antice din Țara Bascilor. Printre triburile native americane, haplogroupul X se gaseste in cantitati mici in Yakima, Sioux și Navajo. Acesta a fost descoperit mai mult în Ojibway, Oneota, și triburile Nuu - Chah - nulth. Haplogroupul X a fost de asemenea găsit în vestigii antice din Illinois, lângă Ohio și alte zone de lângă Marile Lacuri. Până în prezent, acesta a fost gasit in triburile din America Centrală și de Sud, inclusiv Maya. Haplogroupul X pare să fi intrat în America de Nord, în număr limitat, probabil prin anul 34.000 î.Hr.  
Aproximativ in 12.000 A.C. la 10.000 A.C. a apărut într-un număr mult mai mare.Este important să rețineți că nu toate triburile native americane au fost clasificate în funcție de analiza a ADN-ului mitocondrial și vestigiile antice relativ puține au fost testate.Cercetarea ADN confirmă cele mai noi descoperiri în arheologie care spun ca America a fost locuita  mai devreme de diferite grupuri rasiale. Mai multe valuri diferite de migrații, probabil, au avut loc. Valul inițial pare să fi avut loc în jurul anului 35.000 î.Hr. sau mult mai devreme, deoarece unele date radiocarbon recente au venit din California si sud-vest în 50.000 î.Hr. 
Analiza ADN-ul mitocondrial este încă în fază incipientă si nu toate triburile native americane au fost cercetate ca si puține vestigii antice. Dar tabloul pictat de recentele descoperiri de ADN mitocondrial din Arizona și Plains, zona Marilor Lacuri ) ar putea indica o dispersie inițială mare. 
Tipul X din America pare să fie legat de Iroquois stabilit in Ontario. Acest trib desigur, a fost potrivit lui Cayce restul de supravietuitori ai Atlantidei la distrugerea finală în anul 10.000 î.Hr.
Lecturile lui Cayce citează un număr de migrații mari și mici de atlantilor in diferite parti ale lumii. Aceste migrații au avut loc de mai multe ori, dar mai ales în cursul anului 10.000 BC. Unul dintre aceste locuri a fost Gobi în capătul de sud a Asiei siberiane. Presupunând că haplotip X e originar din Atlantisul lui Cayce, unele dintre haplotipuri X ar trebui să fie găsit în regiunea Gobi - dar foarte puțin din acest grup ar trebui să fie găsit în altă parte în Siberia si aceasta este ceea ce a fost găsit.
Haplogroupul B isi poate avea originea în Mu. 
Haplogroupul B e găsit doar în grupuri indigene din Asia de Sud, China, Japonia, Melanezia și Polinezia, poat reprezenta oamenii din Mu de care vorbeste Cayce. Arheologii chinezi și japonezi iau în serios ideea existentei continentului Mu. Cei mai mulți oameni din Mu, care au scăpat de distrugere in 50.000 BC au fugit în China, India și Japonia. Ceva timp mai târziu, descendenții acestor popoare ar fi călătorit în Statele Unite. Deși Cayce a spus că unii oameni de Mu a venit în America în jurul anului 50.000 î.Hr., nu a indicat data și perioada de timp când cele mai multi dintre ei au venit. Știu doar că a fost după 50.000 î.Hr. și 28.000 înainte de A.C. 
Haplogrupuri A , C , D - vine din Siberia? 
Lecturile lui Cayce indica faptul ca oamenii au intrat în America, atât pe la est cat și pe la vest prin 28.000 BC. Acești imigranți au venit din Atlantida, China  și  "peste Pacific ", iar 28.000 A.C. coincide cu datele ce provin din haplogrupuri A , B , C și D în America. In lecturile lui Cayce sunt referiri la Strâmtoarea Bering dar Cayce nu mentioneaza că au existat migrații prin ea. De fapt nimeni nu s-a gândit vreodată să întrebe despre acest lucru, așa că este încă o problemă deschisă în istoria Cayce. Cu toate acestea, haplogrupurile A, C, D au originea în Siberia, Cayce a spus că rasa umană " galben " sau mongolă originea în deșertul Gobi și treptat s-a răspândit în întreaga Asia. Prin urmare, în conformitate cu Cayce haplogrupurile A, C, D au probabil originea în deșertul Gobi și migrația citata de către Cayce ca venind de " peste Pacific ".Ar putea fi atlant haplogroupul X?
Cayce a indicat că migrația în creștere din Atlantida a avut loc chiar înainte de 10.000 î.Hr. iar ci mai multi dintre acesti supravietuitori ai Atlantidei eau din zonele de coastă din nord-estul Statelor Unite si Canada, devenind Iroquois. Cayce, de asemenea, a declarat că Iroquois nu sunt toati atlanți., ei au migrat în America s-au unit cu cei deja prezenți în acel moment în America si au devenit lideri ai triburilor.  
Povestea lui Cayce spune clar ca atlantii au avut conflicte serioase între ei si se reflectăla o luptă între grupuri Belial ( rău ) și Legea lui unu, iar cest lucru este confirmat de istoria antică a Iroquois, " care vorbește despre lupte constante rezultate din deplasarea de triburi întregi pentru a asigura supraviețuirea lor. Poate confirmarea cea mai izbitoare a istorisirii lui Cayce despre America antica este prezența de haplogroup X aici. Ceea ce se știe este că a apărut haplogroupul X prima dată în Statele Unite în urmă cu probabil 34,000 ani, dar intrarea principală a fost în 10.000 î.Hr. Aceste date coincid cu intervalul de timp de migratiidin Atlantida, migrații de care spune si Cayce și apariția a X la anumite triburi. Grupul X pare să fi apărut în vechia Iberia și printre basci în jurul aceluiasi timp și în deșertul Gobi .Aceste date coincid cu povestea lui Cayce din ultimele două distrugeri ale Atlantidei și migrarea in aceste locuri.Cuvântul Gobi apare de 99 in lecturile lui Cayce, el numeste Gobi " Land of the Sun "( 2067-4 , . 2.091-1 ). În martie 1935 Cayce a vorbit despre un oraș îngropat sub nisipurile din Gobi ( 873-1 ), iar în 1936 acest oras a fost numit " Orașul de aur ". De asemenea, el a declarat că orașul va fi probabil descoperit în viitor. ( 877-12 , 1554-3 , 2402-2 ).  Unul dintre semnele distinctive ale civilizației din Gobi a fost punerea în aplicare a unei structuri sociale aparent foarte asemănătoare cu constructori movilei din  Mississippi ( 2067-4 , 1505-1 ), conducători au trăit în belsug. Într- o lectură 1940, Cayce referire la clădirile suprapuse și templele din deșertul Gobi ( 2067-4 ). Un grup din Gobi a fost identificat de haplotipuri ADN-ul lui care transportă" X " în 2001 iar scest grup ar putea fi legat de tipul genetic atlantic și basc.

http://www.bibliotecapleyades.net/ciencia/ciencia_genetica15.htm