Is-Rael

miercuri, 27 mai 2015
Exista multe greseli in traducerea textelor originale din componenta Bibliei voastre, ca si multe profetii false. Multe dintre ele au fost facute din neintelegerea caracterelor si simbolurilor cu care au avut de-a face traducatorii.
Acestea sunt scuzabile, caci traducatorii au fost constiinciosi si lucrarile lor au fost indeplinite dupa cit de capabili au fost sa le inteleaga. Totusi, cele mai multe au fost neadevaruri crase, introduse deliberat ca sa mistifice, sa induca in eroare si sa corupa evanghelia originala a Casei lui Israel.
Numele initial era Is-Rael, insemnind Rasa de Cristal, sau rasa alba pura, prima rasa care a populat pamintul, izvorul sau radacina din care au rasarit toate celelalte rase. Aceasta rasa era denumita si rasa de lumina pura, caci rasa, in multe situatii, inseamna raza sau flux. Din rasa aceasta s-a nascut rasa Ariana.
Cea mai mare parte a acestei falsificari a Bibliei s-a produs in primele doua secole dupa Isus, si atacul a fost indreptat indeosebi impotriva cartilor lui Daniel, Ezra si Neemia. Aceste deformari au fost extinse si asupra lucrarilor mai timpurii ale lui Iosif, ca si asupra altor carti. Ele demonstrau limpede ca erau intentionat savirsite pentru a ascunde informatiile bine cunoscute care existau in vremea aceea, si intimplarile care se petrecusera inainte de acea perioada. Aceste falsificari erau comise si pentru a distruge sistemul cronologic foarte clar si istoria transmisa de Israeliti din vremurile inceputurilor constiintei. Mii de povestiri false despre evenimente adevarate au fost scrise si au substituit originalele, si multe informatii istorice corecte au fost deformate sau sterse.
Rasa Ariana, o ramura directa a acestei rase, folosea acelasi sistem cronologic, pe care il pastrase in forma originala. Cu acest sistem, toate falsurile si substituirile pot fi usor urmarite. Astfel, suntem in posesia adevaratei si completei cronologii Ebraice. Stim ca aceste falsuri s-au extins pina la Solomon si sotiile sale, ca si asupra multor altora din Casa celor Zece Triburi ale lui Israel, conducatori, invatatori si sfetnici.
Dupa impartirea acestei Case a celor Zece Triburi in doua, regatul original a fost cunoscut ca Regatul sau Casa lui Israel. Celalalt a fost cunoscut ca tribul lui Iuda. Desi se numea tribul lui Israel, nu erau toti cu adevarat Israeliti. A spune ca Avraam, Isaac si Iacob erau Iudei, este nu doar o eroare comuna, ci o mistificare; caci numai descendentii lui Iuda si ai celor de dupa el au fost numiti, dupa numele lui, Iudei. Termenul Iudeu nu a fost niciodata aplicat Casei celor Zece Triburi ale lui Israel, si nici celor 12 triburi ale lui Israel.
Israelitii nu au fost Iudei, dar Iudeii sunt un trib al poporului Israelit.
Cind tribul lui Iuda a parasit Palestina si a fost dus in captivitate, lor li s-a aplicat termenul de Iudei. Cei cunoscuti astazi ca Iudei sunt ramasitele tribului lui Iuda care s-au intors in Palestina dupa ce au fost eliberati din captivitate. Multi dintre ei isi amestecasera singele cu popoarele dimprejur. Cei care isi spun astazi Iudei au, mai putin de o treime, singele adevaratului trib al lui Iuda.
In orice loc in care Iudeii au convietuit si s-au insotit cu Israelitii sau cu Arienii, ei au inflorit; si acestor popoare le datoreaza ei vigoarea natiei lor. Pe masura ce trece timpul, Iudeii vor vedea ca spre aceste popoare se vor intoarce pentru a cere protectie si sprijin, si ca este de datoria lor sa isi tina casa in ordine.
Acea parte din tribul lui Iuda care i-a insotit pe Israeliti in migratiile lor prin Europa nu face parte din poporul cunoscut sub numele de Iudei. Aceia nu pot fi deosebiti deloc de ceilalti Israeliti care s-au stabilit in Insulele Britanice sau in alte parti, si de-a lungul tarmurilor Marii Mediterane, caci prin convietuirea si amestecul cu vecinii, ei au pierdut caracteristicile tribului lor. Eu vin din aceasta rasa; de aceea stiu.
Iudeii sunt cu noi; le putem trasa istoria pas cu pas, in lungul timpului, de la Casa lui Iuda pina la tribul lui Iuda, si apoi pina in prezent. Ei reprezinta unul din semnele vii ale marii rase care a ajutat la mentinerea idealului Divin, pina cind toate rasele revin la o singura rasa, avind Christul lui Dumnezeu ca factor conducator in fiecare individ al rasei, asa cum era inainte ca marea rasa sa inceapa sa se divizeze si sa se risipeasca.
Nu este greu sa urmarim migratia Israelitilor pornind din Ierusalim. Urmele celor care s-au asezat in Insulele Britanice sunt usor de identificat. De pilda, cei din tribul lui Dan. Numele si istoria lor, ca si locurile unde s-au stabilit, ii identifica. Fluviul Danubius (Dunarea de azi), denumit dupa tribul lor, este astazi un culoar deschis prin care, dupa separarea triburilor, diviziuni din aceste triburi au ajuns ulterior in Britania sub numele de Dani, Iuti, Picti, ca si sub alte nume. Astfel, ei au ajuns in Scandinavia, Irlanda, Scotia si in alte regiuni, si sub aceste nume diverse, au venit in Britania si de aici in America. Ajunsi in America, ei au ajuns acasa. In aceasta patrie a lor de origine, si-au pierdut repede identitatea de trib si si-au schimbat limbile intr-o limba unica, exact limba pe care o vorbisera la plecare.
Vreme indelungata, ei ratacisera departe de casa, dar acum iata-i din nou acasa, in patrie; si aceasta patrie se intinde pina in America de Sud, Australia, Noua Zeelanda si Insulele Marilor din Sud, si chiar pina la Japonia si China.
Japonezii si Chinezii au migrat foarte putin. Ei sunt diviziuni ale unei rase pline de viata care a migrat din patria-mama Mu, cu mult inainte de catastrofa care a dus la scufundarea acestui continent. Ei erau numiti Uiguri, sau triburi ratacitoare, si sunt stramosii marilor popoare Mongole. In aceasta patrie-mama, rasa alba atinsese cel mai inalt nivel de civilizatie. Ei foloseau energie emisa si radianta, si eliberau energia atomului pentru lucrari utile. Dezvoltasera si levitatia; astfel se deplasau de la un loc la altul. Filosofia lor era complet lipsita de culte pagine, crezuri, dogme si superstitii. Ei slujeau adevaratul Principiu care curge prin toata omenirea, omul la fel de divin ca Dumnezeu.
Arianul-Israelit este simbolul guvernarii si culturii individuale si intelepte. De la aceasta rasa a venit Biblia, si acestei rase i-au fost adresate inaltele ei precepte.
Christul din om era idealul lor. Era torta care imprastia lumina, mereu aprinsa, era virful sceptrului. Pentru a sustine aceasta flacara si a-i spori mereu stralucirea, acest om nu trebuie sa-si uite niciodata preceptele, care au fost inscrise nu doar intr-o singura Biblie, ci in 12 Biblii.
Pentru a preveni distrugerea si falsificarea, poporul acela a alcatuit 12 Biblii similare, sapate in piatra, si le-a plasat in toata Patria-Mama. Pentru a le reuni sub o singura conducere, facind astfel nepieritoare preceptele lor, ei au construit Marea Piramida; aceasta dovedea ca fundamentul civilizatiei, Christul, era solid fixat pe pamint printre oameni si nu putea fi denaturat sau sters. El va dura etern, nu doar ca un far care tine sus lumina, ci si ca un reflector pentru aceasta lumina. Nu numai ca reflecta lumina, ci exprima si des-repetata porunca: Daca Omenirea si-a pierdut lumina, mergi inlauntru; acolo vei gasi inscrise preceptele care vor reinnoi lumina, astfel incit ea sa poata straluci din tine, oaia pierduta care ratacea fara lumina.
Fata de Dumnezeu, toti cei care ratacesc fara lumina (viata) sunt oi care s-au indepartat de turma. Turma este intotdeauna in locul de care apartii si unde poti sa revii. Christ, pastorul, asteapta tinind sus torta aprinsa, pentru cei care se reintorc. Desi ea a fost ascunsa de-a lungul vremurilor, intotdeauna se afla acolo pentru aceia care vin sa caute lumina.
Este prima expresie din Cosmos. Vocea, cuvintul lui Dumnezeu se exprima. Iata LUMINA. SA FIE LUMINA, si vibratia a izbucnit; cu aceste vibratii a venit VIATA. Faptul ca Viata nu este niciodata despartita de Dumnezeu, este demonstrat de Marea Piramida care, cu fundatia sa bine fixata in pamint, isi inalta capul neincoronat spre ceruri.
Cind omul va accepta aceasta adevarata mostenire, Christul si faptul ca acest Christ al lui Dumnezeu este eul sau adevarat in deplina sa putere, atunci coroana sau piatra unghiulara va fi plasata la locul ei; atunci ea va fi o eterna marturie a faptului ca omul nu se va mai rataci niciodata de turma.
Marea Piramida este o Biblie in piatra, o indestructibila arhiva de documente descriind evenimentele legate de realizarile si ratacirile poporului ales al lui Dumnezeu. Aceasta nu inseamna un singur popor, ci orice popor care accepta lumina Christica. Si nici nu-i da acelui popor dreptul sa actioneze si sa fie inferior starii Christice. Este o marturie, ca nu cumva umanitatea sau indivizii ei sa rataceasca departe si sa uite, micsorind aceasta Lumina adevarata, ca din mijlocul ei va trebui sa se ridice Unul pe deplin hotarit sa ilustreze Christul si, tinind sus torta stralucind de lumina, sa conduca asa cum Christul launtric trebuie sa conduca.
De veacuri, civilizatia a decazut. De fapt, marea rasa a mers atit de multa vreme pe cararea intunecata, incit se parea ca ea avea sa-si piarda identitatea si sa revina cu totul la salbaticie si barbarie. S-a recunoscut ca doar citiva pastrau ferm conceptele pure care apartinusera omenirii, si ca acesti citiva trebuiau sa se retraga in singuratate, pentru a le fi mai usor sa se uneasca, sa concentreze si sa emita lumina pentru protectia intregii omeniri.
Prin acest grup au fost raspindite invataturi despre faptul ca lumea avea nevoie de un Mintuitor, un om-Dumnezeu, care putea si avea sa se ridice si, prin gindire, cuvint si fapta, avea sa instruiasca omenirea si sa-i arate, mai intii prin indivizii ei, apoi in masa, ca si in ei traia Christul si ca era la fel de viu ca intotdeauna, desi inactiv.
Lumina Christica a fost ascunsa de oameni din cauza ignorantei lor si din cauza refuzului de a trai o viata de Christ. Prin cuvintul rostit, prin profetii si prevestiri ale grupurilor si indivizilor, omenirii i s-a declarat ca Preainaltul trimisese un Mintuitor, care iarasi avea sa traiasca cu adevarat in cele mai inalte conceptii ale umanitatii, si ca acest Mintuitor avea sa apara la momentul potrivit.
Aceasta a fost o hotarire a Celui Preainalt pe care Divinitatea a transmis-o printr-un grup de indivizi umani. Acesti indivizi intelesesera ca, pentru a atrage oamenii spre Mintuitorul care avea sa vina printre ei, era necesar sa se fixeze un moment pentru venirea Lui, si ca toti trebuiau instruiti despre maniera si scopul in care avea sa vina, fixind chiar si data exacta a crucificarii.
Acest lucru a fost necesar nu numai pentru a da invataturilor Sale mai multa greutate si viabilitate, ci si pentru a aduce ideile omenirii inapoi la un punct focal sau central, caci majoritatea rataceau complet dupa zei straini. Omenirea o luase razna atit de tare, incit era iminenta moartea spirituala. Astfel, s-a prezis ca trupul acestui Mesia sau Mintuitor avea sa fie ucis, si avea sa fie pus intr-un mormint sapat in stinca, iar apoi avea sa urmeze o reinviere deplina. Astfel, oamenilor li se demonstra iarasi ca ei puteau, din fii ai oamenilor, sa redevina Fii ai lui Dumnezeu - Christul Divin, care traieste pururea unit cu Dumnezeu, Una cu Dumnezeu. Astfel, traind viata lui Dumnezeu, omul niciodata nu avea sa mai traiasca in haos; pacea si bunavointa aveau sa domneasca pe Pamint. S-a mai scris ca aceasta stare a existat inaintea tuturor lucrurilor, si ca El avea sa-i invete pe oameni despre adevarata lor mostenire. Deci El a existat si a fost Cel Ascuns din vremurile vechi; si prin preceptele pe care le-a dat, El a facut sa se reverse izvorul providentei Divine si roadele coapte ale pamintului, care erau pentru ca omul sa le foloseasca liber.
Aceste profetii au fost denaturate si falsificate inainte de venirea lui Isus; si aceasta denaturare s-a extins pina astazi, facindu-i pe multi sa creada ca elementele de baza ale Crestinismului au fost imprumutate din religiile anterioare, in loc ca ei sa stie ca acesta dintotdeauna a sustinut si indeplinit cel mai inalt ideal al omenirii.
Trupul mamei, acela care avea sa aduca pe lume si sa hraneasca acest Copil Christ, si trupul tatalui, care avea sa vegheze ca protector fizic, au fost pregatite, de asemenea, pentru aceasta nastere imaculata, fiecare fiind desavirsit, desi uniti ca unul, pentru a veghea asupra acestui copil care avea sa creasca pina la maturitate printre cei pe care el avea sa-i invete.
Mama era Maria, iar tatal era Iosif, ambii fiind descendenti ai lui David, un adevarat purtator de lumina, si din semintia lui Avraam, Abraham - adica Ah Brahm, purtatorul luminii desavirsite a marelui Cosmos.
Fiii omului coborisera atit de mult pe scara vibrationala, incit trupurile lor erau sub nivelul regnului animal. Ridicindu-se si prezentindu-L pe demult uitatul Christ, Isus stia perfect ca ei aveau sa incerce sa-i distruga trupul, intr-un mod mai salbatic decit ar fi facut-o animalele. Daca perceptiile oamenilor nu sunt conduse de lumina Christica, ei vor decade mai jos decit animalele.
El stia ca trebuia sa fie atit de ferm unit cu Christ, in puterea Lui, incit ei sa nu-L poata atinge decit la alegerea Lui. Astfel, si-a ales acest rol fara nici o teama. Cel care alegea un asemenea rol trebuia sa fie modest, umil, stiind perfect ca acesta era rolul pe care toti aveau sa-l urmeze in viata lor Christica.
Aceasta adunare - mella - intareste ideea aceasta. Puteti observa influenta tacuta exercitata prin mii de suflete modeste adunate aici. Puteti s-o apreciati pe deplin daca puneti la baza deductiilor voastre faptul ca un singur om, fiind ferm in Divinitatea sa, cucereste lumea, si nu mai exista moarte pentru el. La asta, adaugati influenta altuia care este la fel de puternic, si influenta ambilor va fi de 4 ori mai mare decit a fiecaruia singur. Apoi multiplicati totul cu numarul celor adunati aici, si veti putea realiza puterea care radiaza spre intreaga lume, din multimea aceasta.
Cu un asemenea centru de energie, functionind din plin, intreaga lume este renascuta, revitalizata si reinnoita instantaneu, indiferent daca indivizii isi dau seama de asta sau nu. O asemenea multime s-a intrunit, in diferite locuri din lume, la fiecare 12 ani, din vremuri stravechi, cu mult inainte ca Neptun sa arunce mantia divina. Numarul celor adunati era mai mic la inceput, dar vibratiile emise de aceste grupuri i-au atras si pe altii, fara sa se rosteasca vreun cuvint.
Micutul grup de la inceputuri a crescut pina la o multime; apoi cineva din acea multime a format un alt grup, si asa mai departe, pina cind s-au format 12 grupuri noi; si acesta este al 12-lea, sau ultimul grup, in total fiind 13 grupuri. Acest grup s-a intrunit pentru a le consolida si uni pe cele 12 cu primul grup, rezultind 13 grupuri unite in unul singur, desi ele se reunesc, ca si grupurile initiale, in locuri diferite, pentru a usura accesul la locurile de intilnire.
Nu s-a constituit nici un fel de organizare, si nici nu exista reguli sau legi care sa trebuiasca respectate. Totul este organizat dupa felul in care se organizeaza fiecare individ inlauntrul sau, si, prin aceasta organizare launtrica, el este atras spre unul din grupuri. Locurile de adunare ale grupurilor nu au fost niciodata anuntate public maselor, ceea ce dovedeste ca nu a existat nici o incercare de a le organiza.
Adunarea care se intruneste miine la ora 12 va consolida deplin toate grupurile de dupa primul grup, cele 12 construind o piramida care va simboliza implinirea idealului Christic in om, iar al 13-lea constituind coroana sau piatra din capul unghiului. Toate cele 13 grupuri se vor reuni, ca grupuri distincte, exact in aceleasi locuri ca inainte; totusi, reunirea tuturor grupurilor intr-unul singur va avea loc in asa fel incit fiecare sa vina in contact cu grupul din frunte, si asta se va intimpla miine.
In afara de intrunirea pentru a lega cele 13 grupuri in unul singur, 12 indivizi, cite unul din fiecare din cele 12 grupuri, vor porni sa ajute la formarea altor 12 grupuri. Inmultiti cu 12, si va da 144 de grupuri. Cind aceste grupuri vor spori ca numar de indivizi, ele vor da nastere unor alte ramuri de cite 12 grupuri. O asemenea piramida, formata din grupuri ordonate dupa numarul 12, se va extinde pina cind va cuprinde tot pamintul.
Singura conditie necesara pentru ca sa faci parte din aceste grupuri este ca, mai intii, sa-ti propui si sa exprimi idealul Christic, apoi sa prezinti lumii Christul, in gind, cuvint si fapta. Atunci esti una cu tot acest mare grup, si acolo unde te intilnesti cu Dumnezeu, acolo se vor intilni si ei cu tine, in caminul tau, in propriul tau sanctuar, fie el in cea mai izolata parte a lumii, pe virf de munte sau in aglomeratele centre comerciale. Sa fii Una cu Dumnezeu este intotdeauna factorul determinant. In clipa in care iti inalti gindirea la Christ, trupul tau raspunde la vibratia lui Christ; atunci tu raspunzi la aceeasi influenta vibratorie care emana din aceasta multime de oameni, si energia multiplicata prin numarul lor imbraca idealul tau Christic si il transmite in toata lumea; iar influenta ta este purtata mai departe, combinata cu a intregului intr-un urias val al gindirii.
Astfel, in loc sa ramina in izolarea lor initiala, aceste precepte vor deveni larg cunoscute. Un asemenea grup nu are nevoie de un alt conducator decit Marea Divinitate a intregii rase umane; nu este necesara nici o forma, nici o secta, nici un crez artificial.
Declara ca tu esti Christ si comanda eului sa traiasca, intr-adevar, dupa conceptia sa ideala in gindire, cuvint si fapta; astfel il concepi si il manifesti pe Christ. Odata stabilite aceste vibratii, ele niciodata nu sunt diminuate, nici daca individul nu este constient de existenta lor; dar daca perseverezi, devii constient de aceste vibratii - ceea ce este o experienta mult mai deosebita decit ar putea fi oricare alta. Astfel, punctul focal care a fost stabilit, este adevarat si nu poate fi sters niciodata; si spre acest punct trebuie sa vina fiecare individ. Pentru un asemenea om este deschisa marea perspectiva asupra intregului Univers, si nu exista nici un fel de restrictii care sa fie impuse individului. Perspectiva impusa de viziunea umana poate fi in afara acestor vibratii, dar ea poate fi adusa in interiorul nivelului vibratoriu al acestei viziuni universale. Inlauntrul razei vibratorii impuse de viziunea umana se poate sa nu para a exista nimic individual, dar fiecare individ este aici, si il recunoastem. Voi, care ati umblat si ati calatorit atit, uneori ati intrezarit acest lucru, altfel nu v-ati afla aici.
Cu o astfel de omenire unita, ar mai putea avea loc batalia lui Gog si Magog, acel Armageddon? Ar putea manifestarile artificiale ale legilor sa constituie o forta care sa incalce Legea lui Dumnezeu, care cirmuieste si se asociaza cu orice forta? Este suficient ca un singur om-Dumnezeu sa spuna NU si asa va fi, caci toate sunt la unison si raspund la unison. Nici o forta nu are nevoie sa fie manifestata. Forta de a rani, pe care o emit aceia aflati intr-o vibratie mai joasa, poate fi concentrata si intoarsa spre ei prin adevarata iubire si binecuvintare. Daca ei rezista, nu vor reusi decit sa se distruga singuri; iar cei care raspund prin forta iubirii nu au nevoie sa ridice mina.
Aceste grupuri se inalta precum Marea Piramida, indestructibila in decursul secolelor, ca o marturie, in piatra, pentru omenire, a faptului ca, in om, Christul era pe deplin instalat cu mult inainte de sosirea omului, iar omul si Christ nu s-au despartit niciodata de Divinitate. Faptul ca Marea Piramida este o asemenea marturie este pe deplin dovedit de virsta ei si de puritatea formei, constructiei si valorii sale intelectuale. De milenii, ea a fost denumita si cunoscuta ca Marea Piramida. Toata informatia stiintifica cuprinsa in enorma ei constructie nu a fost pusa acolo pentru progresul stiintei, caci oamenii trebuie sa fie deja bine avansati in stiinta pentru a interpreta aceasta cunoastere.
Marea ei vechime si minunata ei structura au scos-o in evidenta ca o mare enigma pentru umanitate. Inlauntrul constructiei sale este expus secretul Universului; fiecare linie a ei este trasata in termeni precisi si cu metodele stiintei exacte. Acest lucru a fost proiectat si lucreaza mai departe pentru desavirsirea omului prin inaltarea sa in calitate de Christ al lui Dumnezeu, complet contopit cu Dumnezeu. Apogeul acestei desavirsiri va plasa piatra unghiulara pe Marea Piramida.

Viata-si-invataturile-maestrilor-din-extremul-orient

Vetigiile Atlantidei in largul insulelor Bahamas

“Nassau (Insulele Bahamas): De curând, în apropierea insulelor Bimini au fost identificate formaţiuni arheologice stranii. După primele informaţii primite s-ar părea că e vorba despre un zid uriaş; specialiştii consultaţi nu au putut preciza încă epoca în care a fost ridicat şi cine au fost constructorii. Investigaţiile submarine continuă.”
Cele câteva rânduri menţionate mai sus şi publicate de agenţia United Press în primăvara anului 1970 au făcut cunoscute în lumea întreagă cercetările unui grup de savanţi americani. Aceştia realizau investigaţii de câţiva ani în Bimini, o insuliţă din arhipelagul Bahamas situată la 150 km de Florida.
La anunţul acestei descoperiri, în lumea ştiinţifică s-au format două tabere de cercetători – unii care şi-au manifestat imediat interesul şi alţii - sceptici, care au denunţat descoperirile ca fiind simple mistificări. S-a declanşat astfel un conflict de păreri care nu s-a stins nici până în ziua de astăzi.
Totul a început cu doi ani înaintea anunţului, când pilotul american Robert Brush survolând într-un zbor de rutină regiunea a reperat la nord de insulele Andros o masivă formă rectangulară scufundată în mare, pe care a şi fotografiat-o. Apoi a arătat fotografiile unui profesor al Universităţii din Yale – Manson Valentine, cunoscut şi ca specialist în civilizaţiile precolumbiene la Muzeul de ştiinţe Miami, Florida. Acesta la rândul lui l-a anunţat pe prietenul său Dimitri Rebikoff, specialist în fotografia submarină şi inventator al blitz-ului electronic. Cei trei au survolat regiunea la bordul unui hidroavion şi au descoperit că structura scufundată puţin sub nivelul apei era o construcţie aproape îngropată sub nisipul de pe fundul mării - mai precis, un zid cu o grosime de aproximativ 30 de cm care părea să constituie fundaţia unui edificiu remarcabil. Din fundaţie nu a supravieţuit decât această parte inferioară.

Această descoperire a declanşat cercetări de mare anvergură în regiunea arhipelagului Bahamas. În acelaşi an – 1968 – Rebikoff a pus la dispoziţia echipei de cercetare un aparat inventat de el, numit REMORA M114 E care poate fi descris ca fiind un adevărat avion…submarin, dotat cu camere de filmat automate ce pot lua imagini sub un unghi mare de deschidere (920). Echipaţi pentru cercetări de lungă durată, căutătorii au decis să-şi concentreze eforturile asupra unei noi descoperiri: o altă structură scufundată, semnalată în partea de nord a arhipelagului Bimini.
Astfel s-au succedat mai multe expediţii, care au reunit nenumăraţi cercetători americani; la una dintre ele a luat parte chiar cosmonautul Edgar Mitchell. Eforturile echipei conduse de Valentine şi Rebikoff au început să dea roade către sfârşitul anului 1968. Savanţii au reperat o fundaţie de 70 m lungime pe 10 m lăţime care pare a fi construită pe blocuri mari, regulate asamblate printr-un fel de ciment. Rebikoff a precizat că aceste blocuri variază ca dimensiuni, având aproximativ 5 m lungime şi lăţime, înălţimea fiind cuprinsă între 0,5 şi 1,5m şi o greutate de aproximativ 25 de tone.
“Suprafaţa acestui zid este bine finisată”, spunea Rebikoff, “cu o orizontalitate foarte bună a părţii superioare, ceea ce denotă o construcţie solidă”. După această descoperire echipa a revenit la studiul “misteriosului zid din Bimini”.
Fotografiile înfăţişează structura unui zid de 70 de m lungime pe aproximativ 10 m lăţime numit zidul de est. Către vest se poate distinge o altă structură, lungă de 500 m şi lată de 10 m. În aprilie 1971, câteva perforări realizate de cercetători dedesubtul zidului de est au permis descoperirea unui strat de pietre, lipit de celălalt prin 6 m de ciment. Feţele interioare ale blocurilor de piatră poartă urme ce seamănă cu cele lăsate de anumite utilaje de construcţii.
Arheologii au fost surprinşi să constate că zidurile au putut să reziste atât de bine în timp, înfruntând valurile şi uragane. Ei au tras concluzia că soliditatea construcţiei se datorează atenţiei şi competenţei cu care au fost construite.

O noua expediţie a descoperit îndepărtând nisipul că partea superioară era susţinută de patru piloni. În acel moment, arheologii nu au mai avut nici o îndoială - se aflau în faţa unei extraordinare construcţii realizate de oameni.
Natura descoperirilor permite chiar să se presupună că este vorba despre un străvechi port scufundat. Pe de altă parte, aceste blocuri prezintă o anumită asemănare cu uimitoarele construcţii din Mexic. Aceleaşi blocuri regulate pe care le găsim la Teotihuancan, în Piramida Soarelui din Tihuanco, în apropiere de lacul Titicaca sau în Macchu Picchu.
Un alt raport al geologilor de la Universitatea din Miami, dat publicităţii în 25 februarie 1971 i-a tulburat şi mai mult pe cei care se îndoiau de originea zidurilor din Bimini. Astfel aflăm că acestea erau realizate din blocuri de piatră ce nu aveau nimic în comun, din punct de vedere geologic cu formaţiunile naturale din zonă. Concluzia a fost deci una uluitoare: acest zid era în mod clar construit de cineva, cu materiale care nu se găseau în mod natural în împrejurimi.
Era momentul când disputa arheologică atinsese apogeul. Existau diverse publicaţii de specialitate care afirmau cu toată seriozitatea că omiul nu a jucat nici cel mai mic rol în ridicarea zidurilor descoperite în arhipelagul Bimini. Altele spuneau că dimpotrivă, ne găsim în faţa unei măreţe construcţii umane. Investigaţiile ulterioare au întărit în mod definitiv convingerea că ne aflăm în faţa unei structuri realizate de oameni.
S-a descoperit astfel că zidul făcea parte dintr-o structură portuară monumentală – cu o dană de 600 de m lungime. Aliniamentul perfect al blocurilor, dalele gigantice susţinute de piloni, precum şi paralelismul perfect al laturilor zidurilor confirmă intervenţia omului. Specialist francez, Pierre Carnac, întăreşte aceste conclzuii când afirmă cu tărie în cartea sa “Istoria începe în Bimini”: “acest stil de construcţie cu piloni aminteşte într-o anumită măsură de danele străvechilor porturi mediteraneene construite de fenicieni. Spaţiile goale dintre piloni serveau la diminuarea efectelor valurilor înalte. Digul portului Byblos este realizat în acest fel”.
După aceea, o mulţime de organizaţii ştiinţifice s-au aplecat asupra acestui mister: Universitatea din Miami (dr. Emiliani, Guinzburg), muzeul din Juarez (Mexic – Don Pablo Busch Romero), Muzeul Omului din Paris (dr. Lehmann), Laboratorul de geologie dinamică al Facultăţii de Ştinţe din Paris (Harou Tazielf), Congresul Internaţional de Arheologie Submarină, etc. În final, ipoteza că ar putea fi vorba despre o formaţiune stâncoasă naturală a fost unanim respinsă.
Totuşi au mai rămas şi multe alte mistere de dezlegat. Când au fost construite zidurile? Judecând după geologia submarină, aceste structuri monumentale n-au putut fi ridicate decât în mileniile 7-8 î.d.H. Estimările realizate cu metoda C14 indică o vârstă de 10 000 de ani. Însă cine a putut înălţa aceste structuri impozante într-o epocă în care, în Europa omul era incapabil să ridice construcţii?
Până acum nimeni nu a găsit un răspuns. Dar importanţa vestigiilor submarine descoperite în toată regiunea arhipelagului Bahamas (unde au mai fost reperate temple si piramide scufundate) l-a determinat pe Dimitri Rebikoff să scrie: „Suntem nevoiţi să acceptăm că, acum 10 000 de ani, insulele Bahamas formau un platou imens, deasupra apelor pe care puteau locui milioane de oameni. La această concluzie ne duc numeroasele vestigii descoperite. Deocamdată nu ştim absolut nimic despre această civilizaţie. Deci, problema este arheologică şi nu geologică. Trebuie continuate săpăturile pentru a găsi neapărat cheile acestei enigme formidabile.”
Dupa ce s-au făcut măsurătorile izotopilor de oxigen 16 sau 18 conţinuţi în sedimentele din Golful Mexic, savanţii au emis ipoteza unui potop care s-a produs acum 11 600 de ani.După dr. Emiliani de la Universitatea din Miami, spune ca masele de aer au antrenat ridicarea nivelului oceanului planetar cu 7 până la 10 m, ceea ce a condus la dispariţia anumitor zone. Aceasta ne aminteşte de legendele despre civilizaţiile măturate de pe suprafaţa pământului de mari cataclisme: continentul Mu, Lemuria, continentul Gondwana, Atlantida… Atlantida care a fost adeseori situată de către istorici în largul Floridei, acolo unde au fost găsite zidurile din Bimini. Atlantida a cărei perioadă de dispariţie este presupusă a coincide cu marele cataclism dovedit de cercetările din Golful Mexic.

Isus omul, nu era altfel decit noi


Apoi am cercetat Cuvintarea de pe Munte. Acum stim ca Isus, omul, nu era altfel decit noi. Avem o istorie completa a vietii familiei sale, pe o durata de peste 20 de mii de ani, si stim ca era o familie foarte bine situata, iar El era un om cu o mare influenta, cu un caracter foarte ferm. Era inalt de aprox. 1,89 m si, stind in picioare in multime, imediat il remarcai si iti spuneai despre El: "Este un om capabil de mari realizari", si intr-adevar El le-a realizat. Istoria a pastrat aceste lucruri pina astazi, iar noi ne intoarcem pina la desfasurarea lor si aflam adevaratele Sale cuvinte.
Ne preocupa foarte mult intreaga Sa viata si am urmarit-o pe o durata indelungata. Nu numai ca am cunoscut omul vazindu-l de-a lungul unui numar de ani, dar stim azi si ca El nu a trecut niciodata prin moarte.
Isus din Nazaret nu a sustinut niciodata despre sine mai mult decit ar fi capabila sa faca orice persoana obisnuita. Stim asta cu siguranta acum. In plus, El ne-a spus ca moartea a fost invinsa. Cuvintarea de pe Munte s-a pastrat mereu ca o bijuterie spirituala. Oamenii o vad astazi tot asa, ba chiar mai mult decit au facut-o vreodata inainte, si incep s-o inteleaga si sa o aduca in viata lor. Astazi va putem arata, in fotografii, ca nimeni nu a adus nimic atunci, in afara de baietelul cu cele 5 piini si cei 2 pesti. Aceasta nu este o alegorie. De fapt, nu-l vom gasi pe baietel in imagine. Si nici multimea. Tot ce a spus Isus a fost: "Asezati-va si pregatiti-va pentru ospat", si a fost abundenta pentru toti.
Apoi avem iarasi un moment cind ucenicii i-au spus lui Isus: "Invatatorule, avem nevoie de piine, dar mai sunt 4 luni pina la seceris". Raspunsul lui a fost: "Priviti ogoarele, sunt deja gata de seceris", si asa si sunt, chiar in imagine.
Cu aceste imagini am fost capabili sa corectam multe erori care s-au facut. Am lucrat vreme de 8 ani la imaginea Cuvintarii de pe Munte, inainte de a determina identitatea omului Isus. Cautam tot timpul un om descris ca in pictura lui Leonardo da Vinci.
In legatura cu asta am avut o experienta interesanta. Trei dintre noi eram la Vatican si discutam cu un cardinal foarte virstnic, care ne intrebase cum mergea treaba cu imaginea Cuvintarii de pe Munte. Era foarte interesat de ceea ce faceam, si ne-a spus ca puteam sa obtinem foarte multe informatii noi daca luam cartea lui de vizita si mergeam la Paris, la Luvru, unde trebuia sa intrebam de un anumit barbat si sa-i cerem sa vedem scrisorile lui da Vinci. Pentru noi era un fir nou, si imediat am plecat la Paris. Ne-am dus direct la Luvru, de cum am ajuns, si am fost primiti cu toata atentia. Scrisorile lui Leonardo da Vinci sunt astazi acolo toate, lucru care poate fi verificat.
Intotdeauna banuisem ca tabloul lui da Vinci este un portret al lui Isus asa cum Il vazuse pictorul insusi. Astazi s-a dovedit, si avem scrisorile lui da Vinci ca sa o confirme, ca el a vazut Christul in figura modelului pe care si-l alesese sa-i pozeze pentru portret. El spune ca era un barbat tinar, pe cale sa se casatoreasca, si in ochii sai era o lumina frumoasa. Da Vinci a vazut in asta Christul si astfel a pictat portretul. Acestea se petreceau in perioada Renasterii, cind parul lung si barba erau la moda. Nu stim ca Isus sa fi purtat vreodata par lung si barba, si nici roba. Poate altii asa Il stiu, dar acest lucru a aparut din mina lui da Vinci.
Doi ani mai tirziu, pictorul s-a decis sa picteze un portret al lui Iuda, tradatorul. A cautat, vreme de aproape doi ani, o figura suficient de vrednica de dispret ca sa-l ilustreze pe tradator. In fine, intr-o dimineata mergea prin cartierul vagabonzilor din Paris si iata ca intr-o firida, murdar si zdrentaros, era omul cautat! S-a apropiat de el si i-a spus: "Am pictat un portret al lui Christ, acum caut pe cineva care sa-mi pozeze pentru portretul lui Iuda, tradatorul". Omul l-a privit si i-a spus: "Domnule, eu v-am pozat pentru Christ". Era exact acelasi om! Da Vinci spune deschis in scrisorile sale ca acel om, daca nu l-ar fi tradat pe Christ, niciodata n-ar fi ajuns in firida din cartierul apasilor parizieni. El merge mai departe, afirmind ca, ori de cite ori folosim expresia "nu pot", negam Christul launtric.
Astazi putem dovedi ca, prin orice cuvint negativ pe care il folosesti, tradezi Christul dinlauntrul tau. Da Vinci recunoaste deschis si ca el niciodata nu s-a gindit ca picteaza chiar figura lui Isus, Christul, dar ca intr-adevar a vazut Christul in acea figura.
Leonardo da Vinci a fost un om absolut remarcabil. A scris multe articole stiintifice foarte profunde, desi ele nu au fost publicate niciodata. Le poti citi doar intrind intr-o cabina de sticla, pazit fiind de 3 oameni in timp ce le citesti. Sunt foarte pretioase. A fost un om exceptional, si mereu vorbea de Christul launtric. El spune cit de minunat este sa-l reprezinti pe Christ, sa-l vezi pe Christ in orice figura. Pe cind picta la Vatican si cardinalii, gasindu-l adormit pe schele, l-au mustrat pentru asta, el le-a spus: "Cind dorm lucrez mai mult decit atunci cind sunt treaz". Caci dormind, el vedea in fata lui orice lucru pe care trebuia sa-l picteze, exact in culorile necesare, iar apoi se trezea si picta. El spunea: "Tot ce vad este o reprezentare perfecta, iar vibratiile imaginii pe care o pictez pe perete sunt vibratiile pe care le simt, si le pot exprima si da forma cu cea mai mare usurinta dupa ce le vad in somn"...
Intrebare: Isus si ucenicii lui, si alte personaje din Biblie, au trait in carne si oase, asa cum stim noi?
Raspuns: O, da. Avem multe imagini din viata lor, cu ajutorul camerei de captat imagini din trecut.
Intrebare: Cum arata Isus cind l-ati vazut?
Raspuns: Este un barbat inalt de circa 1,89 m. Daca El ar fi in grupul nostru asta-seara, L-ati recunoaste drept ceea ce este, un om cu mari realizari, asa cum il vedea El pe oricare, cu puterea de a indeplini orice, si asta a facut El, si face mereu. L-am fotografiat exact asa cum v-am fotografia pe dvs. Avem imagini ale lui mergind alaturi de Luther Burbank, de dr. Norwood si de altii.

Nicolae Tesla, inventatorul secolului XX

Nicolae Tesla (Nikola Tesla, 1856-1943), considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.
Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.
Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”. Această viziune a sa nu a fost realizată nici astăzi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fără fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.

Anii tinereţii.Cand zici Nicolae Teslea te gandesti la istro-romanul devenit cetatean american, omul de stiinta si inventatorul prolific in domeniul electro si radiotehnicii, descoperitorul campului magnetic invartitor. Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune. Este considerat de biografii americani ca fiind un emigrant de origine sârbă. În realitate el a fost istro-român, nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856 ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. Familia tatalui era de graniceri antiotomani, in fostul imperiu austro-ungar. Numele initial de familie era Draghici, dar el a fost inlocuit in timp, prin porecla de Teslea, dupa meseria transmisa in familie, de dulgher (teslari).Henri Coanda il prezinta pe marele inventator Tesla ca roman banatean din Banatul sarbesc, dar realitatea era ca prietenul sau Nicolae era istro-roman din Croatia. Coandă afirma: « Daca acum, sa zicem, 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva sa ne spuna cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat: “Voi face lumina electrica, adica lumina, voi face asta miscand o bucata de fier in fata unui fir de arama”, lumea l-ar fi inchis ca nebun”. Provincia Lica era locuita compact de istro-romanii morlaci, inca din sec. XV-XVI. Gospici se afla la cativa kilometri de tarmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla. Tatăl său dorea ca el să devină preot, cu toate că el se simţea atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră şi a obţinut o concesie din partea tatălui său: bătrânul Tesla i-a promis că dacă va supravieţui, va primi permisiunea să urmeze cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), unde avea sa îşi înceapa seria descoperirilor. Lucrează apoi la Budapesta, la Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), dupa care pleacă în America.Tesla a fost înntreaga sa viaţă obsedat de ideea electricităţii. La vârsta de 24 de ani are şi primul mare răspuns. El însuşi povesteşte: “Într-o după-amiază, veşnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Eelectrică”. Era motorul cu curent alternativ, o descoperire tehnologică care în curând avea să schimbe lumea.
Sosirea în America.Tesla ajunge în America având la el doar o scrisoare de recomandare din partea unui prieten al lui Edison din Europa. La sosire se arata complet şocat: “Ceea am lăsat în urmă era frumos, artistic şi fascinant sub toate aspectele; ce am văzut aici era lipsit de fineţe şi inatractiv. America e cu un secol în urma Europei”.

Electricitatea a fost introdusă în New York la finele anilor 1870. Lampa incandescentă a lui Edison a facut ca cererea pentru curentul electric sa explodeze. Fabrica sa de curent direct din Pearl Street (Manhattan) devenea rapid monopol. Edison ştia prea puţin despre curentul alternativ şi nu vroia să înveţe mai mult. L-a angajat totuşi pe Tesla, oferindu-i 50.000 pentru perfectionarea generatoarelor si motoarelor electrice Edison. Tesla şi-a îndeplinit sarcina dar… nu aprimit nici un cent în afară de următorul comentariu: “Când vei deveni un american complet matur vei şti să apreciezi o glumă americană”. Şocat şi desgustat, Tesla a demisionat imediat.

Ideile sale privind curentul alternativ pe care-l folosim azi aveau să se materializeze fiind sprijinit de un investitor. Patentele i-au fost apoi cumpărate de compania Westinghouse alături de care va continua până la realizarea “oraşului luminilor”. Cu prilejul Târgului Internaţional de la Chicago deschis pe 1 mai 1893, cei 27 de milioane de vizitatori au văzut cum s-au aprins sute de lumini incandescente. Aceasta doar datorită invenţiilor sale privind sistemele de curent alternativ. Era abia începutul luptei sale cu Edison…