Sferele metalice din Africa de Sud (Klerksdorp)

Sferele metalice din Africa de Sud (Klerksdorp) au fost descoperite intr-un strat vechi de 2,8 miliarde de ani.

Daca “varsta” Pamantului este undeva in jurul a 4.8 miliarde de ani, cine pasea pe aceste locuri 1 miliard de ani mai tarziu ? Sferele au marimi cuprinse intre 0,5 si 10cm. Geologii spun ca nu ar fi create de fiinte inteligente ci ar fi un proces natural, ele fiind facute din hematit ( Fe2O3 ) sau wollastonit ( CaSiO3 ) amestecat cu cantitati mici de hematit si goethit ( FeOOH ).

https://www.youtube.com/watch?v=tgTlWiqrPGE#t=90

Insula Prietenia din Chile

La mijlocul anilor '80 și din Chile era cunoscut cazul ciudat a unei un fel de congregație religioasă în Insulele Chonos, la sud de Chiloé, locuita de personaje ciudate de aspect nordic, ceea ce ar avea puterea și tehnologia de a vindeca și prezice viitorul, și contactul cu ființe extraterestre. Ei au luat contact cu Chile și în străinătate prin radio CB si au primit vizite de către o navă modernă numită Mytilus II, în care unii "alesi", au fost transportati întotdeauna pe timp de noapte prin canalele complicate din Patagonia.

În ceea ce a început să se țese legenda care a inclus expediții ample, rapoartate prin intermediul mass-media diferite, de asemenea, uitate în timp. Cu toate acestea, cazul a rămas în memoria colectivă și interesul recurent care a traversat frontierele naționale pentru a găsi acest loc. Așa cum a făcut iahtul mitologic și Mytilus II, în călătoria lor de la insula numita Prieteniea, acum este posibil a găsi o sursă reală și palpabilă în acel loc. 

Catamaranul Zori condus de căpitanul Claudio Breit, este o navă care desfășoară în mod regulat astfel de călători charter pe o insulă, care este pe coordonatele indicate de locuitorii presupusi ai insulei (latitudine: 45 ° 1'20.88 "S și longitudine 74 ° 1016.18" W). "Am navigat pe acest teritoriu, deoarece turiștii străini imi cer să ii iau pentru a găsi insula Prietenia și ma angajeaza pe mine să călătoreasc peste pentru acest lucru", a spus căpitanu .Zona. "este o zonă foarte periculoasă pentru a naviga, vânturi atât de înșelătoare, care sunt foarte schimbătoare, " Căpitanul a mai spus că locul este o insula unde nu au găsit nici o urmă de facilități tehnologice ultra, așa cum este descris în rapoartele de televiziune, de către cei care au călătorit se presupune pe ea și a fost vindecati de boli grave cum ar fi cancerul.

Mit sau realitate, faptul este că au existat mulți care ar contacta această comunitate de colonisti, presupusa ca traieste pe insule Chonos și a cărui poveste a provocat furori cu trei decenii în urmă, când TVN a difuzat un raport care prezenta oamenii care au luat contact cu cei din Prietenia, care au anunțat anumite evenimente, cum ar fi OZN-uri și dezastrul navetei spatiale Challenger. 

Capitanul Breit a spus "dacă crezi în extratereștri, aș spune că aceasta este o bază experimentală mica". Foncillas Patricia, soția căpitanului a spus că a plecat in aceasta călătorie pentru că familia sa a vrut să știe locul, asa ca am organizat o calatorie cu alte persoane. "Eu personal nu am văzut nimic, nici promisiunea de a călători pentru a experimenta ceva special, dar am prieteni care au venit și care au trăit situații foarte rare (...), de exemplu. noaptea au raportat că a devenit aproape ca si ziua cu luminozitate intensa. " Foncillas si prieteni ei, vorbesc despre aceeași luminozitate însoțita de urme mari circulare ce apar în iarbă (care sunt asociate cu aterizări de OZN-uri). "Am văzut, de asemenea, sfere luminoase ciudate pe cer și în mare. Am, de asemenea fotografii aeriene cu cazul în care apar structuri subterane ", a adăugat el.  

Meci a relatat povestea celor din anii 80 care au fost contactati de cei din grupul
Prieteniea și presupune ca au fost pe insula. Cei care au fost mai apoi dusi acolo, au vorbit despre construcții, in cea mai mare parte subterane, nu la suprafața insulei. O persoana dintre cei "contactați" care la acea vreme a fost inginer electronist Daniel Morales, de asemenea, astăzi, cu reședința în Ancud, a spus că "a întrebat o dată pe unul dintre cei care au fost pe insula și mi-a spus că acesti contactati sunt oameni obișnuiți care au avut o experienta minunata. Puterile de vindecare și tehnologiea medicala spune inginerul Daniel Morales care a reamintit cazul chilianului Ernesto De la Fuente care a fost tratat de cancer pulmonar: "A fumat foarte mult, 2 sau 3 pachete de tigari pe zi și a avut cancer pulmonar. Nu știu cum au vindecat acolo, pentru că știam că după doar a fost conectat telefonic, s-a aintalnit si a fost transportat pe insula unde a fost tratat de cancer si apoi a revenit vindecat inapoi si a trăit mulți ani dupa.   

Bateria din Bagdad

 

Bateria de la Bagdad, denumita uneori bateria partilor, este numele comun pentru un numar de artefacte din Mesopotamia, posibil din timpul perioadei partilor sau a sasanizilor (primele secole d. Hr.), si descoperite, probabil, in 1936 in satul Khuyut Rabbou de langa Bagdad, Irak. 

Artefactele sunt formate din vase de teracota de aproximativ 130-155 milimetri inaltime si o grosime de 70-80 milimetri (cu o gura de 1,5 inch) care contin un cilindru din cupru realizat dintr-o foaie de cupru laminata în care se afla o singura tija de fier foarte subtire. In partea superioara, tija de fier este izolata de discul de cupru prin prize de bitum. Tija de fier trece prin centrul cilindrului de cupru fara sa il atinga.

Orasul Nan Madol, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

 Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.e.n.- 800 e.n., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul.

Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice. Nici un loc din Oceania nu depăşeşte frumuseţea dramatică a străvechiului Nan Madol.

Coloana inoxidabila din fier din Delhi

Coloana inoxidabila din fier din Delhi sau coloana lui Vishnu, pe care din fericire am vazut-o anul trecut in august.  Această coloană a fost ridicată cu aproximativ 1600 de ani în urmă și are o greutate de aproximativ 6 tone, cu un diametru de 42 centimetri la bază şi 32 la vârf. 

Mai este denumita și „stâlpul lui Ashoka”, după numele unui suveran care îşi făcea cunoscute poruncile prin afişarea lor pe coloane puse în locuri publice, monumentul cu simbolul chakrei în vârf s-a dovedit a nu fi totuşi aşa de vechi, experţii estimând că datează din timpul domniei împăratului Vikramaditya, anii 375 şi 414 ai erei creştine.

Un atribuit interesant este faptul că nu a ruginit până în prezent, chiar dacă climatul din zona este unul umed, fapt ce a atras atenția specialiștilor care au supus coloana la mai multe teste în 1997 și în 2000. Analizele chimice arată că materialul din care a fost construit „stâlpul lui Ashoka” este fier și înregistrează o puritate de aproximativ 98%. În compoziția materialului se mai regăsesc și elemente precum: carbon, fosfor, siliciu, cupru, nichel, magneziu şi oxizi de fier! Culmea este că prezența acestor elemente trebuia să grăbească procesul de corodare, ceea ce nu s-a întâmplat până acum și nici nu o să mai întâmple.
Analiza chimică a stâlpului dă rezultate surprinzătoare
În privinţa aşa-zisei purităţi lucrurile stau însă cu totul altfel decât ne-am fi aşteptat, fiindcă analize amănunţite efectuate pe mici eşantioane au relevat o eterogenitate surprinzătoare. Mai exact, fără să se poată vorbi de un aliaj propriu-zis, există frânturi din alte elemente chimice decât fierul sau chiar substanţe pe care nimeni nu s-ar fi aşteptat să le întâlnească într-un obiect dovedit ca absolut inoxidabil: carbon (variind între 0,1 şi 0,2 la sută, în funcţie de zonele din care proveneau eşantioanele), fosfor (de la 0,11 la 0,18 la sută), apoi siliciu, cupru, nichel şi alte câteva elemente, în doze infime, tinzând către zero, dar şi … oxizi de fier! Învelişul stâlpului conţine asemenea oxizi (FeO şi Fe2O3) într-o proporţie de 80 la sută!
Grăsimile vegetale sau animale l-au făcut inoxidabil?
Iată deci, scrie Jacques Scornaux, că fierul acesta este departe de a avea acea puritate care i-ar explica bizara însuşire, aşa că enigma rămâne pe mai departe o enigmă. Singura explicaţie cât de cât raţională ar fi aceea că de-a lungul secolelor credincioşii, care probabil că vedeau în obeliscul acesta un obiect de cult, l-au tot uns cu grăsimi, de origine fie vegetală fie animală, iar acestea s-au impregnat în porii stratului exterior, asigurându-i astfel proprietatea care intrigă astăzi atâta lume.
Am mai adăuga că metalele din care sunt confecţionate părţi ale altarelor sau diferite obiecte de cult se bucură toate de aceeaşi miraculoasă imunitate, atât în India cât şi în Nepal.
Însă, indiferent de originea sa, coloana din Kutub stă, nu are nici o urmă de rugină, fulgerul o ocolește (o altă calitate inexplicabilă), are puterea de a vindeca și a bine dispune pe oamenii ce o ating. Deși, probabil, asta poate fi o autosugestie.