Orase astrale

Conform mediilor ezoterice există paisprezece oraşe eterice de lumină deasupra Pământului,  şapte dintre ele se află deasupra a şapte mări şi alte şapte deasupra unor zone deşertice sau a unor oraşe fizice. Ele servesc ca faruri de lumină și de a ajuta in cresterea vibraţiei Pământului şi a umanităţii, ele se afla de fapt in planul eteric.

Primul mentionat este Shan-Chea, care înseamnă "Copilul Pământului" oras ce este de fapt o nava mamă, care a monitorizat Pământul de mii de ani. Acesta este de formă sferoidală si orbitează Pământul la o altitudine de aproximativ 800 de km. Acesta ar fi fost folosit ca spatiu de evacuare în caz de distrugere masivă a condițiilor de viață de pe planeta Pământ, cum ar fi fost în cazul unui război nuclear, așa cum este descris în „Proiect: evacuarea Lumii” de Tuella, proiect al Comandamentului Ashtar, care acum se pare ca nu mai indeplineste acest rol avand in vedere progresul spiritual al pamantenilor. 

Liniile arhaice splendide atribuite adeseori acestor oraşe aeriene, chiar şi atunci când nu sunt privite într-un context religios, ne duc cu gândul la oraşele ideale din viziunile mistice, cum ar fi viziunea Noului Ierusalim aşa cum i-a apărut Apostolului Ioan. Încă un exemplu de acest tip, citat de Camille Flammarion în L’Atmosphere, este cel al unui „oraş vast şi minunat, împodobit cu monumente, domuri şi turle”, văzut de călătorul Grellois între localităţile Ghelma şi Bône din nordul Africii. El nu cunoştea niciun oraş pământean care să-i semene. Oricum, tendinţa celor mai mulţi din cei care au astfel de viziuni este să caute o origine sau o corespondenţă reală a viziunii lor. Astfel, în cazul citat de Charles Fort din ziarul New York Sun, ediţia din 6 martie 1890, al unui mare oraş necunoscut văzut deasupra localităţii Ashland, Ohio, deşi unii au spus că era Noul Ierusalim, majoritatea opiniilor erau împărţite între Mansfield şi Sandusky, oraşe aflate la 75 şi respectiv 150 de kilometri de locul apariţiei, ca sursă a imaginilor văzute. Reporterul spune că „e posibil să fi fost o revelaţie din ceruri, şi de ce nu ar putea cerurile să fie asemănătoare oraşului Sandusky?”

Acesta conform unor medii ezoterice il adăposteşte pe Iisus-Sananda, Domnul Ashtar și Comandamentul Asthar. Acesta este cel mai mare dintre toate navele-mamă ale Comandamentului. Se aşteaptă să fie coborat şi să devină vizibil pentru oamenii de pe Pămant. Coborârea sa este descrisă în cartea Apocalipsei. Despre acest oras se mai spune si ca in anii `80 a fost ancorat deasupra de Yucatan şi conectat la o piramidă de aici. În prezent, se pare că este deasupra de regiunea dintre Sedona și Phoenix, Arizona.

Alte oraşe din astral: unul deasupra deşertului Gobi, care este unul mai mic şi va servi ca refugiu şi loc de vindecare. 

În aproximativ aceeaşi regiune, in planurile interioare din interiorul Pământului este Shamballa, capitala Ierarhiei Spirituale pentru planeta Pământ. Un tărâm recunoscut ca fiind al Regelui Lumii, aşa cum scrie Rene Guenon. Acolo unde destinele noastre sunt cunoscute, fiind cuprinşi  în structura energetică a Domnului acestei planete care cunoaşte clipă de clipă fiecare gând sau acţiune a fiecăruia. Este ajutat de multe spirite care au ca menire evoluţia planetei şi a noastră. Un mare principiu primordial, lumină spirituală pură,  al cărui reprezentant este Regele Lumii. Tărâm şi al ,,intermediarilor cereşti”.

- Apoi un tărâm al celor Înţelepţi. Din care se pare că noi am căzut, sau au urcat ei pe o altă frecvenţă de vibraţie, creată special pentru ei, pentru că nu au vrut să se îndepărteze de planetă, de ale lor neamuri. Rămaşi în amintirea veacurilor, în fiecare popor care le cinsteşte amintirea şi credinţa în existenţa lor, prin ritualuri sacre, periodice.

,,Regatul preotului Ioan” este în amintirea sacră a multor ţinuturi, cunoaştere ezoterică însă aparţinând doar iniţiaţilor. Marilor iniţiaţi,, care au despre acest subiect mari secrete", în care sunt cuprinse principiile puterilor  sacerdotale şi regale. .

Chiar dacă unii au fost participanţi direcţi la celebrarea misterelor prin care se comunică Înţelepciunea primordială celor care sunt capabili să o primească, puţini au fost cei care au fost cunoscuţi.

 ,,Căderea” mi se pare a fi opţiunea de care vorbind şi scrierile marilor înţelepţi din zone diferite ale lumii, este ceea ce s-a petrecut cu umanitatea de după potopul biblic.

-Dar, există şi tărâmurile Shamballei fizice. Mult mai apropiată ca structură de noi. Separarea lor, voită, faţă de umanitate e descrisă de mulţi. Sunt cei care au evoluat în corpul uman, care au ales să trăiască aici, pe deplin conştient. Şi care ajută  umanitatea respectând legile divine. Tunele care străbat o lume subterană, sub continente sau mări, prin care se stabilesc comunicaţiile acestei lumi.

- În toate au loc, adevărate ,,Mistere cosmice”, timp în care se opreşte totul în nemişcare, cu toţi cei care sunt participanţi şi prezenţi în anumite locuri, deloc întâmplător,  de care începem să fim şi noi conştienţi şi să nu mai fie doar basme. Secretele au fost păzite cu atâta străşnicie, încât mulţi nu cred, nu se pot obişnui că nu suntem singurii locuitori ai Terrei. Păzite sau prezentate ca fantezii.

Unii au descris aceste tărâmuri  ca fiind concentrice, fiecare zonă dintre cercuri având starea proprie energetică. Despre Shamballa fizică deja se vorbeşte prin existenţa acelor tuneluri care leagă marile centre energetice ale Terrei. Centre care îşi schimbă periodic Puterea decizională între ele.

Shamballa predată ca sistem iniţiatic, este în primul rând o deschidere conştientă pe frecvenţa de vibraţie a maeştrilor ascensionaţi, a celor care conduc din cele trei planuri.

Unul deasupra de Glastonbury in Anglia, care corespunde la chakra inimii Pamântului, un altul desupra unui loc situat între Beijing și Shanghai, în China. 

Unul deasupra de Tucson, Arizona. 

Unul deasupra de Ierusalim. 

Un altul deasupra de deşertul Sahara, care este numit Oraşul de Aur, precum și câteva deasupra unor oraşe fizice din Europa.

Oraşele celeste sunt locuite de Maeştrii Inălţaţi şi fiinţe de lumină care slujesc acolo. Aceste oraşe de lumină din dimensiunile superioare, pot fi vizitate în timpul somnului prin călătorie cu sufletul in dimensiunea a cincea şi eventual chiar în meditaţie prin intermediul portalurilor care sunt acum deschise. 

De asemenea de-a lungul timpului s-au relatat diverse aparitii, anumite imagini pe cer, „care dădea impresia unui ţinut îndepărtat cu minunate clădiri albe”, a fost văzută de pe insula Sanday  din insulele Orkney în anul 1840, şi din nou în anul 1857, când viziunea a durat aproximativ 3 ore. E.W. Marwick, care a notat aceste fapte în „Folclorul din Orkney şi Shetland” (1975), adăuga că fenomenul nu este neobişnuit în ţinuturile nordice. Localnicii explică această viziune ca fiind oraşul din cristal şi perle al misteriosului popor Fin, rareori vizibil muritorilor.

Un oraş din Anglia a fost văzut pe cer în Alaska! La 18 iulie 1820, căpitanul Scoresby al vasului Baffin şi-a îndreptat telescopul spre ţărmul vestic încă neexplorat al Groenlandei şi a văzut „un întins oraş antic plin de ruine, de castele, obeliscuri, biserici şi monumente, alături de alte clădiri impozante”. El a desenat unele din aceste construcţii.Sir David Brewster a adunat aceste desene în cartea sa „Magie naturală”. Însă, în gravura sa, presupusele linii arhitecturale se aseamănă foarte mult cu forme stâncoase naturale, fără să dea impresia oraşului despre care vorbea căpitanul Scoresby.

Una din atracţiile Alaskăi este faptul că pe cerul său apar în mod frecvent imagini ale oraşului Bristol din Anglia.Charles Fort enumeră mai multe viziuni ale oraşului Bristol pe cerul Alaskăi, în cartea sa „New Lands” (1923). Conform tradiţiei, se pare că viziunile apar în fiecare an între 21 iunie şi 10 iulie. Indienii din Alaska mărturiseau că au observat aceste imagini şi înainte de sosirea albilor în acele ţinuturi. În 1887, faimosulexplorator Willoughby a văzut şi fotografiat acest oraş aerian, după cum a pretins el, însă fotografiile sale semănau atât de mult cu oraşul Bristol încât oamenii au spus că e de fapt o fotografie a adevăratului Bristol şi nu o fantomă aeriană. Există însă multe dovezi că uneori pe cerul Alaskăi se văd oraşe sau alte imagini remarcabile. În ziarul New York Times din 31 octombrie 1889, L.B. French relatează că a văzut foarte clar pe cer, în apropiere de muntele Fairweather din Alaska, „case, străzi foarte bine definite şi copaci. Din loc în loc, deasupra caselor se înălţau turlele înalte ale unor moschei sau catedrala. Nu arăta ca un oraş modern, ci mai curând ca un vechi oraş european.” 

Insula Hy Brasil. În 1684, Roderick O-Flaherty a descris o insulă fantomă care apărea adeseori în largul coastei vestice a Irlandei. El a oferit şi câteva explicaţii posibile. Astfel, insula plutitoare putea fi insula Hy Brasil, cunoscută doar cartografilor; un paradis terestru, ţinut ascuns prin voinţa lui Dumnezeu; o creaţie a unor spirite malefice sau o iluzie datorată norilor. Care dintre aceste supoziţii e de preferat, spune O-Flaherty cu înţelepciune, „e mai mult decât poate hotărî judecata noastră”. În 1902, W.G. Wood-Martin nota câteva apariţii ale insulei Hy Brasil. A fost văzută lângă ţinutul Sligo în anul 1885:

„Eu însumi am văzut un minunat miraj asemănător celui observat lângă coasta din Tireragh, în ţinutul Sligo; am văzut un adevărat oraş, mare şi frumos, cu copaci, case, turle de biserică, castele etc.” Wood-Martin afirma că aceste oraşe ar fi reflexii ale unor oraşe reale aflate undeva în lume; el îşi susţinea ipoteza bazându-se pe spusele marinarilor din golful Dublin, care puteau vedea uneori Muntele Snowdon „ivindu-se” de la sute de kilometri distanţă. Însă, privind spre mare de pe coasta vestică a Irlandei, cel mai apropiat oraş cunoscut ce ar putea apărea în acea direcţie este New York-ul, a cărui arhitectură distinctă nu a fost niciodată identificată în viziunile de pe coasta de vest a Irlandei.

Viziuni celebre din colecţia lui Charles Fort. Pentru a  sublinia frecvenţa apariţiei acestui fenomen, selectăm din colecţia New Lands a lui Charles Fort: 

- apariţia oraşului Edinburgh (Scoţia) deasupra oraşului Liverpool (Anglia) la 27 septembrie 1846;

- satul acoperit de zăpadă şi ţurţuri şi locuit, văzut deasupra Pomeraniei la 10 octombrie 1881, şi care se spune că semăna cu o aşezare de pe insula Bornholm, situată la 160 de kilometri distanţă;

- seriile de oraşe, insule şi alte imagini fantomă văzute în Suedia între 1881 şi 1888;

- un oraş aristocratic cu case despărţite de alei şi garduri albe, văzut deasupra aşezării Youghal din ţinutul Cork (Irlanda) în iunie 1801, precum şi alte două viziuni ale aceluiaşi oraş, în 1796 şi 1797;

- la Ballyconneely (Irlanda), pe coasta de vest, un oraş fantomă cu case construite în diverse stiluri arhitectonice a fost vizibil timp de trei ore pe 2 august 1908.

Memoria Akashika e o posibilă explicaţie. Cei care cred în existenţa acestor oraşe plutitoare aduc în sprijinul convingerii lor faptul că ele au fost semnalate de către astronomi sau de staţiile radar. Literatura despre OZN-uri abundă de exemple ale unor obiecte de mari dimensiuni văzute efectiv sau semnalate de radar, toate de natură necunoscută. Multe observaţii mai vechi ale unor astfel de fenomene se găsesc în colecţia lui Charles Fort. Fenomenul unui peisaj recurent, de cele mai multe ori un oraş sau o insulă care apare în fiecare an sau anotimp pe cer, credem că nu este explicat pe deplin de niciuna din ipotezele propuse deocamdată. Este posibil ca tradiţia unei ţări sau a unei insule vrăjite, a morţilor, descrisă atât de frecvent în folclorul celtic sub denumirea de Tir-na-Nog, ca şi în mitologiile multor popoare, să provină parţial şi din aceste viziuni. Apariţiile lor în anumite momente pot fi corelate cu profeţiile referitoare la viziunea Paradisului şi cu invocaţiile preoţilor druizi. Legenda le atribuie acestora obiceiul de a crea astfel de fantasme grandioase. Putem vedea o supravieţuire a acestei practici în incidentul citat de Davies Gilbert în cartea sa Istoria parohială a regiunii Cornwall (1838): „Editorul îşi aminteşte de o cunoştinţă feminină a fostului vicar din St. Erth care, fiind iniţiată într-un vis, prepara decocturi din diferite plante, şi, mergând pe ţărm, le vărsa în mare, rostind anumite incantaţii, aşteptând să vadă ţinutul Lyonesse (o legendară ţară dispărută) răsărind pe loc din ape, cu toţi locuitorii lui vii, nevătămaţi de îndelungata lor şedere sub apă.” În esoterism, explicaţia dată acestor viziuni face apel la conceptul de memorie universală (aşa numita memorie Akashică), în care sunt înregistrate toate obiectele, fiinţele care au existat vreodată precum şi fenomenele care s-au petrecut. Se presupune că oraşele care apar proiectate pe cer nu sunt altceva decât imagini din această arhivă Akashika, percepute de cei înzestraţi cu o anumită receptivitate. Uneori, lumea fizică interferă atât de puternic cu planul memoriei universale, încât pentru o perioadă de timp imaginile aeriene devin vizibile pentru oricine.