Lucas A. Nasta alias Nicolas Myra alias Mos Craciun

TLC a rulat un nou film umit The Secret Santa. Filmul urmărește o femeie care pretinde că este reporter de la Phoenix, care investighează o serie de "miracole" de Crăciun. Investigația o conduce la un bărbat numit Lucas A. Nast. Nast are o asemănare puternică cu Mos Craciun cu păr alb, un zâmbet vesel și barbă albă. Lucas Nast a lucrat pentru programul "scrisori către Santa" al oficiului poștal. Cu toate acestea, se pare că Nast a acordat, de fapt, minuni de Crăciun în toată țara, dea lungul mai multor ani. In cautarea reporterei Kristen Hendrics se pare ca doar un cazier judiciar a marcat trecutul lui Nast - o taxă pentru transportul ilegal al renilor. Kristen Hendrics ajunge la concluzia că un deghizat în Moș Crăciun a acordat dorințe de-a lungul anilor ca Lucas Nast, iar acesta e chiar Sfantul Nicolae sau Nicolas Myra. Se pare că oamenii din America cread că Mos Craciun este real și că Lucas A. Nast sau Nicolas Myra călătorește prin țară făcând minuni. 

Sunt prezentate dovezi care arătau numeroase apariții în ultimii o sută de ani de către un bărbat care nu pare să îmbătrânească, așa cum se arată în fotografiile preluate din 1912 până în prezent. Acest om a fost co-fondator și, presupunat, sa oferit voluntar peste zeci de ani pentru serviciul poștal al SUA "Letters to Santa". A apărut sub cel puțin două nume: Lucas A. Nast și Nick Myra.Rearanjați literele primului nume și cuvintele Moș Crăciun. Cel de-al doilea nume se poate referi la Sfântul Nicolae din Myra, care a trăit de fapt în Grecia antică în jurul anului 300 d.Hr. El a fost cunoscut pentru a lăsa daruri pentru oameni și a fost ulterior acordat sfințenie datorită miracolelor atribuite lui. Sfântul Nicolae este, de asemenea, sfântul patron al copiilor și al familiilor. Evenimentele minunate care au avut loc în ultimii câțiva ani sunt portretizate, inclusiv apariția unui grup de reni în curtea unei fete, o curte acoperită cu zăpadă și oameni de zăpadă în Arizona și "Luminile nordice" care au loc peste casa unui băiat din Florida. Aceste evenimente au avut loc după ce copiii au scris scrisori către Mos Craciun cerând să vadă ren, zăpadă și lumini. Toate evenimentele prezentate în emisiunea "Secret Santa" au fost legate de programul "Scrisori către Moș Crăciun" și de asistența lui Lucas A. Nast (alias Moș Crăciun) sau Nick Myra (alias Sf. Nick). 

Studiul antropologic al relicvelor demonstrează ca marele Sfânt IIerarh nu a mâncat carne, ci doar mancaruri vegetale. 
Inaltimea sfântului era de 1.67 m. 
Cercetatorii rusi s-au folosit de tehnologii informatice moderne, in recrearea feței sfantului Nicolae (foto). Pentru efectuarea acestui studiu, a fost nevoie de deschiderea mormântului Sfântului Nicolae din Bari. 
Evaluarea expertizei a fost realizata de catre profesorul Luigi Martino. Fața sfântului a fost reconstruita dupa craniu. Profesorul a tras, de asemenea, mai multe concluzii despre bolile de care suferise Sfantul Nicolae: Articulatiile Sfantului Nicolae sunt deteriorate. Coloana vertebrala și oasele de la piept demonstrează tortura de care Sfantul Ierarh Nicolae a avut parte în închisoare. Examinarea radiologica a craniului a demonstrat o usoara modificare interna craniana, profesorul Martino considerand ca aceasta ar fi fost cauzata de mai mulți ani de frig și umezeală petrecuti in inchisoare (sfântul a petrecut în închisoare aproape doi ani), mai informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe. 
Profesorul Luigi Martino a concluzionat, pe baza studiului sfintelor moaste ale Sfantului Nicolae, ca reprezentarile din icoane corespund pe deplin aspectului exterior al persoanei ingropate in acest mormant, 
"Dupa construcția craniului și schelet, Sfântul Nicolae aparținea tipului mediteranean caucazian, cu o statura medie și un ten inchis. Acesta avea o frunte înaltă, un nas acvilin, pometi si o bărbie proeminente, o osatura de duritate medie".

Un bărbat care se chema Nick Myra sa întâmplat să apară într-un aeroport când un soldat rătăcit avea nevoie disperată pentru a zbura acasă în Ajunul Crăciunului (după doi ani de la copiii săi). O lumină albastră / albă constantă a fost văzută de mulți de-a lungul căii de zbor, iar un videoclip realizat dintr-un avion din apropiere a capturat o imagine incredibilă într-un "cadru de îngheț". A arătat un fulger de lumină urmat de o sanie cu nouă reni. Semnul de apel pentru avion a fost FLI9RNDR (zbura nouă reni). Acest lucru nu înseamnă că în realitate au existat reni și o sanie pe cer. Să presupunem că Mos Craciun, et.al. au fost o corporație. Nu ar fi logo-ul / marca sa să fie o sanie și ren? Adăugați faptul că blițul de lumină a fost centrat pe nasul renilor de plumb și avem cardul perfect de vizită Santa. 

Acest logo al lui Santa este o metaforă a semnificației Crăciunului, care include spiritul de dăruire, ajutarea altora și exprimarea recunoștinței pentru prieteni și familie. Persoana numită Lucas Nast / Nick Myra putea fi văzută / imaginată ca o adevărată încarnare umană. Cu toate acestea, apariția consistentă și lipsa de îmbătrânire din ultimii 100 de ani ar indica posibilitatea unei ființe spirituale (Maestrul înălțat), cum ar fi Sf. Nicolae, care ar putea lua forma umană pentru un anumit scop. 

Acest film acre ca scop de a învăța despre legile universale (a face ceea ce este bine) și de a încuraja credința noastră în ceva mai mare decât lumea fizică.

Aspectul neobișnuit al aparițiilor Sfântului Nicolae ar fi că această informație este acum pusă la dispoziția întregii lumi pentru a vedea în această poveste. 

Va las pe dv. sa trageti concluziile de rigoare urmarind filmul pe youtube.

Oamenii de știință au reconstruit chipul marelui Sfânt Nicolae, după moaștele sale. Pe baza cercetărilor arheologice, anatomice și antropologice, cercetatorii rusi au descris imaginea reală a Sfântului Ierarh Nicolae: talia, tenul și chiar caracteristicile faciale, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.  De asemenea, acestia au definit bolile de care Sfantul Nicolae a suferit.

Sfantul Nicolae: chipul reconstituit al Sfantului Nicolae, dupa moastele sale

Oamenii de știință au reconstruit chipul marelui Sfânt Nicolae, după moaștele sale. Pe baza cercetărilor arheologice, anatomice și antropologice, cercetatorii rusi au descris imaginea reală a Sfântului Ierarh Nicolae: talia, tenul și chiar caracteristicile faciale, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe. 
De asemenea, acestia au definit bolile de care Sfantul Nicolae suferise. 
Studiul antropologic al relicvelor demonstrează ca marele Sfânt IIerarh nu a mâncat carne, ci doar mancaruri vegetale. 
Inaltimea sfântului era de 1.67 m. 
Cercetatorii rusi s-au folosit de tehnologii informatice moderne, in recrearea feței sfantului Nicolae (foto). Pentru efectuarea acestui studiu, a fost nevoie de deschiderea mormântului Sfântului Nicolae din Bari. 
Evaluarea expertizei a fost realizata de catre profesorul Luigi Martino. Fața sfântului a fost reconstruita dupa craniu. Profesorul a tras, de asemenea, mai multe concluzii despre bolile de care suferise Sfantul Nicolae: Articulatiile Sfantului Nicolae sunt deteriorate. Coloana vertebrala și oasele de la piept demonstrează tortura de care Sfantul Ierarh Nicolae a avut parte în închisoare. Examinarea radiologica a craniului a demonstrat o usoara modificare interna craniana, profesorul Martino considerand ca aceasta ar fi fost cauzata de mai mulți ani de frig și umezeală petrecuti in inchisoare (sfântul a petrecut în închisoare aproape doi ani), mai informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe. 
Profesorul Luigi Martino a concluzionat, pe baza studiului sfintelor moaste ale Sfantului Nicolae, ca reprezentarile din icoane corespund pe deplin aspectului exterior al persoanei ingropate in acest mormant, 
"Dupa construcția craniului și schelet, Sfântul Nicolae aparținea tipului mediteranean caucazian, cu o statura medie și un ten inchis. Acesta avea o frunte înaltă, un nas acvilin, pometi si o bărbie proeminente, o osatura de duritate medie".

ADN-ul lui Isus releva faptul ca era druz

Vorbim de o religie veche (sec 11 d.Hr.) si care numara un milion si jumatate de credinciosi inchisa ermetic la prozelitism. Daca nu te nasti Druz nu ai cu sa devi Druz. Toate religiile evoluate contin invataturi de trei feluri 

(1) invataturile clare, evidente, deschise tuturor aderentilor (exoterice); 

(2) invataturi ascunse pentru un anumit fel de aderenta aprofundata (esoterice); 

(3) invataturi ascunse si secrete (agogice – in DEX tremenul este explicat ca invatatura mistica, de fapt insa este putin mai mult. 

Folosind treminologia Catolica, putem defini De scripturis et scriptoribus sacris; adica scripturile scripturilor sacre). La Druzi majoritate normelor religioase sunt de felul al treilea. Majoritatea Druzilor traiesc in Orientul Mijlociu. In Siria, aproximativ 800 de mii, in Liban aproximativ 300 de mii, in Israel , 200 de mii, in Iordania 100 de mii si in afara OM aproximativ 150 de mii. Musulmani fie ei Suniti sa Shiiti vad in Druzi secta musulmana eretica si o considera ca parte din Islamul Ismaili (care este un Islam dezident din Shia). Druzi se considera musulmani "unitari si monoteisti"[1] (Eng. People of Unitarianism or Monotheism Arb. Ahl al-Tawhid). Istoria genetica a Druzilor este extrem de intersanta, in primul rand pentru ca este aproape identica cu etnogeneza traditionala, care vorbeste despre imbinarea a unor populatii diferite in acest popor. Studiul genetic subliniaza trei linii genetice diferite, prima din sud preistoric al Asiei, al doua linie genetica este bineinteles de sorginte locala raspandita in Orientul Mijlociu, comuna majoritatilor semite (arabi si evrei). A treia linie genetica este cea interesanta, este o linie genetica originara insulei Cipru si comuna cu populatia musulmana (turca) din aceasta insula [2] [3] 

Numele de Druz, provine de la numele primului sheic Nashtakin ad-Darazi (considerat azi eretic de druzi), probabil primul exponent al principiilor religioase ale Druzilor. Parerea mea este inversa adica ad-Drazi, religia si poporul Druz sunt etimologic bazate pe cuvintele arabe darasa (cei ce citesc Cartea), ai darisa (cei ce poseda adevarul). Intemeitorul dogmei religioase Druze a fost invatatul Persan Hamza ibn Alī ibn Ahmad care a trait in Egipt intre anii 1014-1017, si care a fost de fapt un invatat Ismaili (grupa religioasa Islamica de sorginte Shiita cu puternice influente Gnostice). Baza teologiei Druze este sincronismul intre Islam/Judaism/Crestinism si filozofia greaca . Profetul principal este Itro/Raguel socrul lui Moise (Exodul 2:18-3:1) care este numit de druzi pe numele Nabi Shoaib, alti profeti recunoscuti in religia Druza sunt Moise, Sf. Ioan Botezatorul, Iisus, Salman Persanul si Muhammad. Mentori religiosi (Profeti de o mai mica importanta) sunt Akhenaton filozofi Greci Socrate, Plato, Aristotle, Pitagora si confucatorul militar Alexandru cel Mare. Principiile religiei Druze sunt intrun fel o metamorfozarea ale celor 5 principii ale Islamului ( Eng. 5 pillars of Islam) in principii asemanatoare in context dar diferite in continut.

Cam asta este in general, un articol mult mai substantial va fi publicat intr-unul din ziarele mele de Duminica la rubrica "Religiile Lumi", pe care o voi publica incepand de saptamana viitoare. Pe blogul de carte Bibliophyle http://bibliophyle.wordpress.com/ voi posta astazi cateva recenzii de carte referitoare la aceasta religie. Trebuie sa subliniez la sfarsitul acestei postari ca putine popoare si religii au fost persecutate in istorie mai mult decat Druzi.

Note Bibliografice:

[1] Swayd, Samy. The Druzes: An Annotated Bibliography. Kirkland WA USA: ISES Publications1998
[2] Philip K. Hitti Origins of the Druze People and Religion, SAQI 2007
[3] Peidong Shen, Tal Lavi, Toomas Kivisild, & co "Reconstruction of Patrilineages and Matrilineages of Samaritans and Other Israeli Populations From Y-Chromosome and Mitochondrial DNA Sequence Variation ." Human Mutation 24:248-260 (2004)

Inscriptia de pe crucea lui Isus

INRI în Latină, YHWH sau, JHVH în Ebraică:

Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi, care ne pot schimba viața. Informațiile corecte și adevărate, merită să le stocăm la nivelul minții pentru a le putea folosi ulterior când vom afla date noi pe același subiect. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” („însemnării”, conform traducerii Cornilescu) care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție.Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:
Ioan 19:17-22 „Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.” 
Pentru mulți, această inscripție este doar un fapt istoric, menționat în Evanghelia după Ioan, care i-a displăcut total marelui preot și nu numai. La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.
În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.
Marcu 15:26 „Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”.”
Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei principal era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.
Și acum, să privim puțin la obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.
În cartea Exodul, capitolul 12, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, și timp în care era examinat cu atenție, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un mântuitor, care să ne salveze.)
Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei, sau cumpărau din cetate, o etichetă de bronz, care avea inscripționat numele familiei, și pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie, își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui, și că mielul care le purta numele, a fost jertfit pentru ei.
Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa Lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?
Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină.
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.
Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret.
Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității Babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât primele litere ale cuvintelor să însemne ceva, și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele.
Să trecem direct la Biserica Romano – Catolică care folosește literele: INRI.
Biserica Romano – Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile lor literele „INRI”. Acestea suntprimele litere ale celor patru cuvinte inscripționate pe crucea Lui Isus, în limba latină.

Numele ”Isus” în latină este „IESVS”, deci prima literă este „I” și reprezintă numele Lui Isus. A doua literă „N” este prima din al doilea cuvânt și reprezintă cuvântul „Nazaret” în latină. Apoi „R”, care este prima literă a cuvântului „Rege” în latină și în final „I”, de la cuvântul „Iudei”. Deci primele litere ale celor 4 cuvinte inscripționate în limba latină sunt „INRI”. În religia Romano-Catolică, slujbele sunt ținute în limba latină, deci nu e de mirare că au ales inițialele din limba latină a inscripționării, pentru a le scrie pe crucifix-urile lor.
I = Isus
N = Nazaret
R = Rege
I = Evrei
Biserica Romano-catolică a aplicat corect obiceiurile religioase evreiești, dar folosind traducerea în limba latină, se pierdeimaginea de ansamblu a faptului că Isus este Mielul de Paști. Mai jos vom analiza textul în ebraică, și vom vedea ce mărturie incredibilă este, pentru toți evreii precum și pentru noi astăzi.
Citind cu atenție inscripția în limba ebraică, vom vedea ce i-a ofensat atât de profund pe marele preot și pe cărturari.
Aceștia au citit cu atenție primele litere ale fiecărui cuvânt scris în ebraică, ca să afle dacă textul are vreo semnificație ascunsă. Când au înțeles mesajul, s-au supărat tare, știind că inscripția era publică, o putea citi oricine trecea pe acolo.
Citind ce a scris Ioan, înțelegem că mulți au citit inscripția nu doar au privit-o: “Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate” Ioan 19:20.
Acum să vedem și noi ce au văzut evreii pe crucea Lui Isus:

Primele litere ale fiecărui cuvânt de pe inscripție, așa cum le vedem scrise în imaginea de mai sus (în ebraică, se citește de la dreapta la stânga), deci cele 4 litere, puse împreună, sunt:
Yehoshua (Isus)
Hanatzri (din Nazaret)
Vemelech (Regele)
Hayhoodem" (Iudeilor)
Deci primele litere ale celor 4 cuvinte în ebraică sunt:
Y H V H
Y – YOD
H -- HE
V – VAV
H – HE
YHVH, numele Lui Dumnezeu în ebraică este o tetragramă (cuvântul “tetragramă” este din limba greacă și înseamnă „cuvânt din 4 litere”).
Pronunțarea originală a acestui nume s-a pierdut, datorită fermei hotărâri a evreilor de a nu-l pronunța niciodată, pentru că este numele sfânt al Lui Dumnezeu. Ei preferau să rostească „Adonai”, când se refereau la Dumnezeu, care este tradus în alte limbi prin „Domnul”. Pronunții cum sunt Iehova, Yahveh sau Yahweh sunt folosite de mulți, fără să existe certitudinea că vreuna dintre aceste forme este cea corectă. Unii cercetători ai Bibliei, preferă să se refere la Numele Lui Dumnezeu simplu, prin YHWH sau JHVH, fără vocale. Acest nume apare de peste 6800 de ori în Biblia în limba ebraică.
Acum putem înțelege de ce se simțeau atât de ofensați liderii religioși iudei, de mesajul secret al inscripției puse pe crucea Domnului Isus.
Când Ponțiu Pilat a pus inscripția pe crucea Lui Isus, nu știa că mesajul secret al textului era „acronimul” pentru „Dumnezeu” -JHVH sau YHWH - și că acum toți evreii puteau să-l vadă. 
Dumnezeu a folosit un lider roman, ca să pună numele Său sfânt -YHWH - pe cruce, ca să arate că Isus Cristos a fost Mielul ales de El!
Lui Isus Cristos i s-a pus „titulus”-ul pe care să-l vadă toți cei care veneau acolo pentru Paște. El a fost jertfa finală, atârnată pe acel lemn. De fapt, în timp ce Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu, era executat, preoții din templu, se pregăteau pentru ritualul de jertfire a miilor de miei pentru popor. Tocmai acei miei, erau simbolul premergător al Mielului Lui Dumnezeu.
După ce liderii religioși au citit inscripția, s-au dus la Pilat ca să-i ceară s-o modifice. Vroiau să fie scris: „El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” Dacă Pilat ar fi schimbat textul la cererea lor, pe inscripția de pe cruce, nu s-ar mai fi regăsit numele Lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat pe Isus la moarte, pentru „păcatul blasfemiei” de a se fi considerat pe Sine egal cu Dumnezeu,așa că au încercat să-l convingă pe Pilat că dacă înscrisul rămâne cum era scris, acesta spunea tuturor celor care citeau „titulus”-ul că cel atârnat pe cruce era Dumnezeu și tocmai acesta era motivul crucificării.
Dar Pilat a ajuns la limita acceptării cerințelor liderilor religioși iudei.
Pilat știa că Isus era nevinovat, nu găsise nici o vină în El și totuși a acceptat cerea lor de a-L răstignii. Dar acum a hotărât că a cedat destul. În tot procesul judecării, condamnării, pedepsirii și crucificării, a fost singura dată când Pilat a rămas ferm și le-a replicat scurt: „Ce am scris, am scris...” (Ioan 19:22a)
Cu această nouă înțelegere a ce s-a întâmplat atunci, putem vedea o altă dimensiune a celui mai mare sacrificiu adus din dragoste, din toate timpurile.
În timp ce evreii își aduceau mieii de Paște să fie jertfiți la Templu, având legate tăblițele de bronz pe care era scris, parafrazat„Uită-te Doamne la numele nostru; acest miel e pentru familia noastră”, Domnul avea numele Său - „YHWH” - pus pe „Mielul Lui”, ca să poată vedea toată lumea.
În timp ce mieii de Paște erau sacrificați în Templu, și sângele lor curgea pentru iertarea păcatelor celor care i-au adus pentru jertfă, pe dealul Golgotei, sângele fără păcat al Lui Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, curgea pentru răscumpărarea noastră, iar deasupra capului Său, ca toți să poată vedea era scris:„YHWH”, Numele Tatălui Său.

http://www.thetruthstandsforever.com/inscrip538ia-de-pe-crucea-lui-isus.html

Sudarium din Oviedo a acoperit fata lui Isus

Sudarium e un cuvant de origine latina care inseamna “stergar de sudoare”, este o bucata de material textil care a fost infasurat in jurul capului lui Iisus Hrisos dupa ce a murit. Acesta este pastrat in incinta Catedralei San Salvador din Oviedo, Spania si este accesibil publicului de trei ori pe an. Sudarium din Oviedo este o bucată de pânză care nu are imprimat chipul lui Iisus precum Giulgiul din Torino, mai multe pete se sânge sunt vizibile cu ochiul liber. Pânza este de dimensiuni mici, aproximativ 83/53 cm și apare menționata în Biblie, „A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreuna cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc”. S-a mai auzit de Sudarium abia în secolul al XII-lea când episcopul Pelagius sau Pelayo, din Oviedo, a cuprins toate informațiile deținute în lucrările „Cartea Testament din Oviedo” şi „Chronicon Regum Legionensium”. 

Conform documentelor, el s-a aflat în Palestina până pe la anul 614, când Ierusalimul a fost cucerit de Chosroes al II-lea al Persiei (590- 628). Pentru a nu fi distrus, un preot Filip l-a dus la Alexandria, apoi în nordul Africii, când acelaşi rege al perşilor a cucerit oraşul. De aici, relicvariul a ajuns odată cu refugiaţii din fata perşilor la Cartagena, în Spania, fiind primiţi cu respect de către episcopul Fulgentius de Ecija, care a predat sfânta relicva episcopului Leandro de Sevilla. Apoi, pânza a ajuns la Toledo, unde a rămas până pe la anul 718. La începutul secolului al VIII-lea, de teama musulmanilor, a fost ascunsă în peştera Monsacro, aflată la 10 km de Oviedo. Regele Alfonso al II-lea este cel care a adus pânza la Oviedo, aşezând-o într-o capelă ridicată special pentru păstrarea relicvei, incorporata mai târziu în catedrala oraşului. La 14 martie 1075, relicvariul a fost deschis în prezenţa regelui Alfonso al IV-lea, al surorii sale Dona Urraca şi a lui Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut sub numele de „Cidul”. În 1113, relicvariul a fost acoperit cu argint, de la această dată Sudarium fiind păstrat la Oviedo până astăzi. 

De-a lungul anilor au existat mai multe voci care au contestat veridicitatea Sudariumului din Oviedo, dar la începutul anilor ’90, o echipă de cercetători spanioli au stabilit că persoana care a purtat această pânză a murit în poziție verticală. Mai mult, au fost descoperite urme de mir şi aloe, mirodenii folosite, aşa cum se spune în Biblie, la ungerea trupului lui Hristos, granule de polen provenite din Ierusalim, Africa de Nord, Toledo şi Oviedo, care indica exact traseul pe care a fost purtat. Petele de sânge de pe bucata de pânză demonstrează că figura cu care a venit în contact avea trăsături tipice evreiești. Analiza lui indica prezenţa unei părţi de sânge şi a şase părţi de lichid, provenit de la un edem pleural, lichid colectat atunci când o persoană moare răstignita prin asfixiere.

Toate petele descoperite la microscop indica o tulburătoare coincidenţă cu rezultatele studiilor Giulgiului din Torino: ambele relicve conţin sânge aparţinând grupei AB; lungimea nasului, calculată după aşezarea petelor de fluid pe Sudarium, are 7 cm în ambele cazuri; suprapunerea imaginilor a dus la descoperirea a 70 de pete de pe fata relicvei de la Oviedo şi a 50 de pete de pe Giulgiul de la Torino care coincid perfect şi care indica, în mare parte, urmele rănilor lăsate de spinii coroanei puse pe capul lui Iisus. Elementele prezentate mai sus, au făcut ca la congresul internaţional de la Oviedo din 1994, la care au participat specialişti în domeniu, să se tragă concluziea că el a acoperit aceeaşi faţă peste care a fost pus Giulgiul din Torino, adică cea a lui Iisus.