În primul rînd, există o serie de indicii care pot fi întîlnite la tot pasul: au scris despre ele istorici antici cum ar fi Manetho, Plutarh, Strabon, Platon, Tacit, Diodor, Herodot şi Eusebiu, prelatul de mai tîrziu. Manetho relata că artizanii şi pietrarii au reprezentat întocmai aceste creaturi în picturi şi sculpturi. Există mii de exemple! Cunoaştem, de asemenea, culturile zeilor la popoarele antice. Zeii au urcat în „corăbiile” şi „discurile solare înaripate” (Egipt); au călătorit cu „perle cereşti” (Tibet), „scoici zburătoare” (maori), „vimana” (India) sau - după cum povesteşte Vechiul Testament - „carul în flăcări al lui Dumnezeu”; şi s-au coborît la oamenii de pe Pămînt. În plus, mai este şi moştenirea tehnologică, cum ar fi blocurile incredibil de precis prelucrate de la Puma Punku. În sfîrşit, este vorba şi despre faptul că zeii i-au învăţat pe oameni şi unele lucruri din înţelepciunea lor. A existat un evident flux de informaţie. Cele mai elocvente descrieri ale acestui lucru pot fi găsite în cartea profetului antediluvian, Enoch. În nici un caz, cauza nu este reprezentată de o catastrofă naturală oarecare - după cum încearcă establishmentul să ne convingă. Ei nu vorbesc şi cu certitudine nu îşi dictează cunoştinţele unor ascultători binevoitori. Extratereştrii, veneraţi şi temuţi ca zei de oamenii din Epoca de Piatră, erau stăpînii artei superioare a geneticii şi şi-au folosit cunoştinţele pe Pămînt. Care a fost motivaţia lor? Să creeze fiinţe adecvate pentru alte planete. În Egipt a trăit un monstru sfînt, boul Apis. Egiptenii antici îl considerau pe Apis un descendent al cosmosului, creaţie a zeului Ptah. O veneraţie timpurie este documentată de reprezentările avînd capete de bou încununate de stele, descoperite lîngă Abydos. Istoricul grec Plutarh (născut aproximativ în anul 50 d.Chr.) scria că animalul divin nu s-a născut pe cale naturală, ci a fost creat de o rază căzută din cer. Şi Herodot a menţionat că Apis a fost conceput prin intermediul unei „lumini venite din cer”. Sub nisipurile deşertului, în aşa-numitul Serapeum, August Mariette a descoperit o stelă dedicată lui Apis. Pe ea stătea scris: „Nu ai tată: eşti născut din ceruri”. Şi nu doar atît: Apis mai avea o serie de caracteristici care îl deosebeau de alţi boi. Herodot, din nou: „Apis are semne distinctive: este negru, cu un diamant alb în frunte, imaginea unui vultur pe spate, perii de pe coadă (sînt) dubli şi (are) un scarabeu sub limbă”. Alături de Apis au mai fost şi alţi boi, care însă nu au meritat acelaşi statut superior ca el. Şi unde se află mumia sfîntului Apis? În data de 5 septembrie 1852, exuberantul francez August Mariette - care mai tîrziu a fondat Muzeul Egiptean - s-a pomenit într-un coridor subteran în Saqqara. În praful care acoperea pardoseala a descoperit urme de paşi, care trebuie că fuseseră lăsate de preoţi, cu mii de ani în urmă. în faţa sa se aflau două sarcofage imense. Cu un mare efort, capacul de 40 de tone al sarcofagului a fost mişcat, cu ajutorul unor leviere şi scripeţi. Mariette scria: „Astfel am fost sigur că în faţa mea trebuia să se afle mumia unui Apis... Prima mea grijă a fost capul boului, dar nu am găsit nici un cap. În sarcofag se afla o masă bituminoasă, cu un puternic miros de putreziciune, care se sfărîma la cea mai mică atingere... În mijlocul acestui talmeş-balmeş se aflau oase mici şi 15 figurine aşezate la întîmplare. Mariette a descoperit acelaşi lucru cînd a deschis cel de-al doilea sarcofag: „Nici un cap, nici un os mare. Erau, dimpotrivă, şi mai multe fragmente de oase mici“. Exploratorul britanic Sir Robert Mond, care a realizat excavaţii în aşa-numitul „Bucheum” (o cameră mortuară din piatră, de sub ruinele templului din Hermonthis), a ajuns la aceeaşi concluzie cutremurătoare. Sarcofagele fie nu conţineau nimic, fie conţineau doar bitum plin de fragmente osoase. Într-unul dintre sarcofage, în locul unui bou mumificat, au descoperit oase amestecate de cîini şi şacal. În catacombele din Abusir, de această dată însoţit de doi francezi, Mond a descoperit alte sarcofage de care erau siguri că ar fi conţinut boi mumificaţi, deoarece aceste containere uriaşe din granit într-adevăr conţineau capete de bou cu coarne. În sfîrşit! Cu grijă, specialiştii francezi, „Monsieur“ Lortet şi „Monsieur“ Gaillard, au tăiat legăturile vechi de mii de ani şi au desfăcut straturile succesive de pînză. Surprinderea lor a fost indescriptibilă. Înăuntru au descoperit un amestec de oase aparţinînd unor animale diferite, unele specii neputînd fi identificate. Al doilea sarcofag, ceva mai lung de 2,4 metri şi lat de aproximativ 1,2 metri, conţinea un amestec divers de 8 animale. Şi în acest caz a fost imposibilă identificarea speciei căreia îi aparţineau două dintre oase.