Aviarii albastri

vineri, 15 ianuarie 2021

Corey Goode avand capacități pre-cognitive (premonitorii), a fost recrutat prin unul din programele MILAB, cu frageda vârstă de șase ani. Goode a fost antrenat și a servit în programul MILAB din 1976 până în 1986/87. La sfârșitul acestei perioade a fost desemnat pentru a da ajutor prin IE (Empatie Individuala) la un post rotativ, ca Delegat al Pamântului (împărtășit de către grupurile guvernului secret al Pamântului), într-un Consiliu Superior a unei Federații Extraterestre de “tip uman”. MILAB, este un termen care înseamnă sechestrul militar al unei persoane, pe care ei o îndoctrinează și antrenează pentru orice tip de programe de “operațiuni secrete” militare.

Corey Goode lucrează în prezent în industria tehnologiei de comunicație și informatică, cu 20 de ani de experiență în hardware și software de virtualizare, siguranță fizică și informatică, supraveghere electronică, calcularea riscurilor și protecția executivă. A servit în Armata de Pază a Statului Texas (2007-2012), în C41 (Comandă, Control, Comunicații, Computerizare și Servicii Secrete). In prezent (2007-2012), în C41 (Comandă, Control, Comunicații, Computerizare și Servicii Secrete). Timpul în Alianței Ființelor Sferă – ființe umanoide cu chip de pasăre), care l-au ales ca delegatul lor și reprezentant pentru a interacționa cu multiplele Federații și Consilii Extraterestre, în legatură cu Consiliul Alianței al Programului Spațial Secret (SPP), pentru a transmite mesaje importante Omenirii. 

Goode a fost contactat de către un grup extraterestru provenit din densități ridicate, care acum a devenit cunoscut ca fiind ‘Blue Avians’ = Aviarii Albaștri (Păsările Albastre). Au 2,50 m înalțime. Par a fi păsări. Au o culoare care merge de la albastru la indigo, și au pene. Nu au un cioc lung așa cum mulți încearcă să-i reprezinte pe Internet. În realitate este un cioc moale și flexibil, și când vorbesc transmit un limbaj de semnale sau mișcări cu o mână. Atunci mișcă gura și comunică telepatic. Blue Avians ca și alte ființe cu care lucrează împreună, au sosit din a 6-a pîna la a 9-a densitate. Sunt aici de câtva timp, au observat ca ne îndreptăm către o parte a galaxiei care este înalt energizată, care va schimba densitatea sistemului nostru solar, și al aglomeratului nostru de stele locale (este vorba de intrarea sistemului nostru solar în Centura Fotonică a galaxiei, n.b.). Ei se găsesc aici, în sferele lor gigante, pentru a ajuta să încetinească acest tsunami de enorme valuri de energie, care sunt în curs de a intra în sistemul nostru solar și să le împrăștie pentru a nu ne afecta  fizic, aici pe Pamant.

Sunt una din cele cinci rase de ființe ale Alianței Sferelor, și din acestea cinci, sunt rasa cu cea  mai mare densitate. Corey a fost ales ca delegat, pentru a face parte din comunicațiile între acest grup și Consiliul Alianței Programului Spațial Secret, și de asemenea pentru a începe să vorbeasca în numele lor cu Consiliul unei super federații vechi ca ajutor intuitiv, empatic. El a comunicat cu un reprezentant  Blue Avian cu numele de Ra Tear-Eir.  Un an mai târziu, ființele au confirmat în cele din urmă lui Corey că au fost într-adevăr autorii cartii Legii lui UNU, transmisa prin Carla Rueckert, Don Elkins, Jim McCarty.

Din perspectiva lui Corei Goode, mesajul lor către Omenire este că – și acesta este fundamentul multor religii – trebuie să fim  mai iubitori. Avem nevoie să ne iertăm și să iertăm altora, oprind în acest fel roata Karmei. În viața noastră zilnică, trebuie să ne centrăm eforturile noastre pentru a fi de un mai mare ajutor altora. Și avem nevoie să intensificăm ridicarea vibrațiilor noastre și a conștiinței.

 Sursa: www. burebista2012.blogspot.com

Muntele Kailash, muntele zeilor

duminică, 10 ianuarie 2021

Muntele Kailash (cristal în sanscrită) numit şi Gang Rinpoche sau pur şi simplu Kailasa, este un lanţ muntos himalayan culminând cu altitudinea de 6.714 metri. Situat în prefectura Ngari, din Tibet, în apropire de lacurile Manasarovar şi Rakshastal, este sursa a două dintre cele mai mari fluvii al Asiei: Indus şi Sutlej.

Acest munte este centrul universului budist (fiecare budist aspiră să realizeze aici o kora, adică să-i facă turul). De asemenea, este un loc sacru pentru hinduşi, jaini şi bonopi de multe secole. Este un loc sfânt unde oamenii vin şi se roagă. 

Vărful muntelui este considerat lăcaşul lui Shiva şi a lui Shakti Parvati (fata muntelui), ceea ce explică caracterul său sacru pentru hinduşi. Potrivit legendei, în timpul unei altercaţii între un călugăr tibetan bon şi stăpânul Milarepa, pentru a-şi arăta superioritate, s-ar fi transportat pe vârful muntelui pe o rază de soare. 

Forma oarecum neobișnuită a Muntelui Kailash a condus la speculații cum că muntele acesta nici măcar nu ar fi un munte. Cercetătorii ruși au sugerat că vârful muntelui este de fapt o uriașă piramidă construită de oameni cu mult timp în urmă. Acum, dacă acest lucru este adevărat, istoria umană ar trebui să fie rescrisă. Ar însemna că aceasta este cea mai mare piramidă cunoscută în ziua de astăzi. 

Oamenii de știință care au studiat topografia și structura muntelui spun că are formă piramidală și, la fel ca în cazul celorlaltor piramide, aceasta este și ea orientată către punctele cardinale. ”Rezultatele studiilor rusești recente din Tibet și mai ales în zona munților Kailash, dacă ar fi reale, ar putea schimba în mod radical înțelegere noastră legată de dezvoltarea umanității și a civilizațiilor. Una dintre teoriile rusești a enunțat faptul că muntele Kailash ar putea fi o piramidă uriașă, construită de om, practic inima unui întreg complex de alte sute de piramide mai mici. Există și câteva legende antice buddhiste în legătură cu Muntele Kailash ce indică faptul că locul era folosit de zei puternici care aveau tehnologii extraterestre. Potrivit uneia dintre legende, un ”vrăjitor” buddhist pe nume Milarepa l-a chemat la duel pe vrăjitorul religiei Bön, Naro Bön-chung. A fost, potrivit legendei, o luptă supra-umană, însă vrăjitorii s-au dovedt a fi la fel de puternici. Apoi au decis să se întreacă până în vârful Muntelui Kailash.Unul dintre ei a folosit un fel de tobă magică pentru a ajunge în vârf, iar celălalt a câștigat folosind ”raze de soare”.        Interesul pentru Muntele Kailash se pierde în negura timpului. 

Mai mulți mistici au spus că muntele are o intrare secretă, ce conduce spre legendarul Regat al Shambhalei.“În textele tibetane se scrie că Shambhala este o țară spirituală ce este localizată la nord-vest de Kailash. Este greu de discutat despre acest subiect dintr-o perspectivă științifică. Ceea ce pot spune sigur este că întregul complex de la Kailash este direct legat de viața de pe Pământ și atunci când am făcut o hartă schematică a ”Orașului Zeilor”, format din piramide și oglinzi de piatră, am fost extrem de surprinși – schema era similară cu structura spațială a moleculelor de ADN”, declară Profesor Ernst Muldashev. Se spune că atunci când gheața se va topi în final, se va vedea ”OCHIUL”. Profesor Ernst Muldashev, profesor doctor și explorator, după ce a vizitat Tibetul, a declarat: ”Există două țări subterane, Shambhala și Agartha, care sunt parte din sursa de gene a umanității și a civilizației. Informațiile aduse de către Societatea Thule (Eckhart and Haushofer), arată că există o civilizație avansată, venită dinspre deșertul Gobi, către Himalaya, apoi divizată în două ramuri: Shambhala și Agartha, prima dintre ele fiind centrul puterii, protejată de forțe și energie. Se pare nu numai că există acolo în Tibet centre subterane, însă că aceste tuneluri se întind pe întregul glob.

Conform zodiacului tibetan, în anul calului, toți tibetanii trebuie să facă înconjurul acestui munte, pentru purificarea karmei. Cine face înconjurul muntelui de o sută de ori, devine iluminat, conform tradiției tibetane.
În apropierea muntelui se află lacul Manasarovar, considerat un lac sacru. El reprezintă apa primordială a universului. Cine se scaldă în această apă devine sănătos și longeviv. Muntele și lacul reprezintă tatăl și mama Pământului.

Forma muntelui seamănă izbitor de mult cu cea a unei mașini antice de zburat, numită Vimana. Indienii numesc OZN-urile, Vimana. Forma muntelui este asemănătoare unui clopot.

Multe învățături religioase din Est sunt asociate cu Kailash. În majoritatea crezurilor, există imaginea unui munte măreț, care este considerat centrul universului. Râuri sacre care dau naștere vieții la poalele sale. Numeroase ritualuri, legende și povești sunt asociate cu vârful. Astăzi, adepții următoarelor învățături religioase cred în cel mai înalt destin al său:

- budism. Credincioșii cred că Samvara, o încarnare furioasă a lui Buddha, locuiește pe pantă. Potrivit lor, liderul spiritual meditează pentru ca într-o zi să apară lumii. Mii de budiști se adună la pantă în fiecare an pentru a sărbători Saga Dawa, o zi dedicată lui Buddha;
- iudaism. Adepții acestei învățături orientale sunt de părere că Kailash este locuința zeului suprem Shiva. După părerea lor, muntele este centrul cosmopolit al universului și mai departe lac vecin Manasarovar locuiește în Brahma;
- în tradiția tibetană a lui Bon, stânca și lacul situat la panta reprezintă centrul cea mai veche tara Shangshung, care a devenit locul de naștere al unei mișcări religioase. Potrivit credincioșilor, tocmai aici zeul Tongpa Shenrab a pus piciorul pe pământ;
- în jainism, muntele este perceput ca un loc în care primul sfânt a reușit să obțină iluminarea spirituală. Adepții crezului efectuează un kora ritual cu meditație pentru a atinge Nirvana.
Miticul Muntele Meru a fost din ce în ce mai mult asociat cu Muntele Kailash.
Niciunul dintre oameni nu a urcat vreodată muntele rezervat - locuința zeilor. Pelerinii îl ocolesc în cerc. 4 drumuri din diferite părți ale lumii duc la cel mai sacru munte de pe Pământ. Cea mai veche și mai scurtă cale către locuri de o frumusețe uimitoare și o putere spirituală a fost redeschisă pentru pelerini doar cu câțiva ani în urmă.
Kora (accent pe prima silabă) este un cuvânt tibetan pentru a face un pelerinaj, exprimat într-un ocol în sensul acelor de ceasornic în jurul unui loc sfânt, fie că este o mănăstire, o stupă, un templu sau un munte.
Spre deosebire de călătorii occidentali, tibetanii merg de obicei prin kora într-o singură zi. Se spune că, ca urmare a unei cruste în jurul lui Kailash, păcatele acumulate în timpul vieții reale sunt șterse, în timp ce 108 cercuri oferă iluminare deplină.

Cei care doresc să viziteze acest loc ar trebui să-și amintească nu numai despre o bună pregătire fizică, ci și despre necesitatea unui permis - un fel de viză de grup pentru a vizita Tibetul, înregistrarea durează 2-3 săptămâni. Politica urmată de China a condus la faptul că este aproape imposibil să ajungi pe Muntele Kailash pe cont propriu, nu se eliberează vize individuale. Dar există și un plus: cu cât mai mulți oameni din grup, cu atât mai ieftin va fi turul și drumul. 

Kailash ridică multe întrebări în rândul cercetătorilor, dar practic nu le oferă răspunsuri. varf de munte atribuie proprietăți neobișnuite, cred că distorsionează spațiul și timpul, deschide portaluri către alte lumi și controlează energia cosmică. Adepții acestei teorii sunt siguri că obiectul a fost ridicat de o străveche civilizație avansată sau extratereștri.

Cel mai bun sezon pentru a vizita Muntele Kailash este de la mijlocul lunii mai până în iunie și, de asemenea, din septembrie până la mijlocul lunii octombrie. Teoretic, prognozatorii identifică sezonul ploios din această zonă, care cade în iulie și august. Cu toate acestea, acest nume este destul de formal: dușuri tropicale și uragane nu se întâmplă aici, umiditatea ridicată nu va fi o problemă în timpul unei vizite. 

Nu are sens să ne punem întrebarea „cine a cucerit Kailash”, din considerente religioase, indigenii nu au încercat să cucerească vârful, toate expedițiile înregistrate oficial cu această direcție aparțin alpinistilor străini. La fel ca restul munților piramidali acoperiți de gheață, Kailash este dificil de urcat, dar principala problemă este protestul credincioșilor.

Realitatea este că nu s-a găsit încă nicio confirmare pentru niciuna dintre presupuneri. Oamenii de știință sunt de acord că muntele nu poate fi creat de om sau gol în interior, ci este un monument natural obișnuit. Cu toate acestea, căutarea misteriosului Shambhala îi conduce pe mulți chiar în acest loc și cineva susține că doar aici a găsit adevărata armonie cu lumea.

Sursa: https://noulpamant.ro/stiri/misteriosul-munte-kailash/

Globul Cintamani

vineri, 16 octombrie 2020

În mod tradițional, Piatra Cintamani apare în societatea budistă și hindusă. În ambele societăți, piatra se spune că este o bijuterie care împlinește dorințele. Conform religiei budiste, piatra a căzut din cer în interiorul unui cufăr plin cu alte câteva relicve. În acel moment, regele Tibetului ar continua să reclame aceste moaște și mai târziu i-ar fi fost explicate de doi străini călători. Cei doi călători i-au explicat regelui că piatra se manifestă în orice își dorește. 

Considerată a fi un artefact de mare putere, se spune că Piatra Cintamani conferă invincibilitate și posibil nemurire oricui o posedă. S-a mai spus că Piatra este o bijuterie care împlinește dorințele și / sau un fel de Sfânt Graal budist. 

Potrivit relatarilor din mediile oculte, Cintamani este o piatră sacră care a venit din Sistemul Stelar Sirius. Acum milioane de ani, în timpul unei super-unde galactice, deoarece o planetă care orbita Sirius A a explodat. Fragmentele sale au călătorit în toate direcţiile, unele din ele ajungând pe Terra după un lung parcurs prin spaţiul insterstelar. În ultimii 26.000 de ani, Agarthanii Pozitivi erau gardienii pietrelor Cintamani. Pe parcursul istoriei, ei au dat bucăţi de Cintamani unora dintre acei indivizi care au avut potenţialul maxim de influenţă pozitivă în istoria umanităţii. Regele Solomon, Alexandru cel Mare şi Akbar au fost în posesia unei piese de piatră Cintamani. O piesă de Cintamani, anterior în posesia Templierilor, a fost dată lui Edward Bulwer-Lytton, care a dezvăluit existenţa Agarthei umanităţii în faimoasa sa nuvelă "The Coming Race" (Rasa ce Vine): Gutemberg file 1951. Mai tâziu aceeaşi piesă a fost dată unui anumit grup de Templieri de lângă Untersberg şi apoi fetelor Vril (die Vrilerinnen) care au canalizat cunoaşterea tehnologică pentru primul program spaţial de la suprafaţa planetei de la căderea Atlantisului. Altă piesă a fost dată lui Nicholas Roerich, care a încercat să obţină pacea lumii cu ea. Cunoscutul său Banner al Păcii este un simbol legat de triplul Sistem Stelar Sirius.


Forţele întunericului, de la Inchiziţie, la Iezuiţi, la Hitler, au încercat să obţină o bucată de Cintamani în mâinile lor distorsionate, dar fără succes. Cintamani este piatra sacră a Frăţiei Stelei, ultima reminiscenţă adevărată a Şcolilor Misterelor Luminii din Atlantis. Mulţi Lucrători ai Luminii şi Luptători ai Luminii aparţin mandalei celor 144000 de suflete ale Luminii care au venit pe Planeta Terra acum multe încarnări pentru a asista la eliberarea acestei planete şi Schimbarea Erelor. Pietrele Cintamani sunt Lumină Pură şi energia lor nu poate fi folosită în mod greşit. Ele ajută dizolvarea implanturilor şi împuternicirea ghidării interioare. Dar fii conştient că sunt amplificatoare puternice şi servesc drept lupe pentru a arăta ce se află în interiorul tău, pentru a te ajuta să te transformi şi să devi mai pregătit pentru misiunea ta, ca să poţi îndeplini partea ta în procesul de eliberare planetară.


Chinezoaicele nu puteau naste in Tibet, in timp ce femeile tibetane nasteau si isi cresteau copiii fara probleme. Populatia chineza are probleme legate de sanatate si de boli incurabile. Pamantul tibetan nu era primitor cu strainii, era chiar ostil. Specialistii sustin ca tibetanii au gene de atleti. Bagajul lor genetic este deosebit, iar mutatiile genetice care s-au produs asupra ADN-ului, sunt mult mai puternice la tibetani, in comparatie cu chinezii. Cum s-a produs acest lucru, tinand cont ca tibetanii si chinezii au aceleasi origini? Sunt acelasi popor, cu aceleasi origini si totusi evolutia se face diferit. Mostenirea genetica a tibetanilor le confera performante de mari atleti. Legendele tibetane spun ca un cufar imens a cazut din cer, avand patru obiecte sacre. In primul rand, este vorba despre piatra Chintamani, foarte sensibila la vibratiile mentale. Legendele spun ca imparatul Atlantidei a primit in dar o bucata din aceasta piatra. Caldura pe care o emana aceasta piatra este foarte puternica. Este mai puternica decat radiu. Piatra este conservata in Turnul din Shambhala, dar bucati mici din ea au fost duse in mai multe colturi din lume, respectiv, intr-o manastire din Tibet si la un muzeu din New York. Tibetanii sustin ca poporul Agartha va iesi din subteran la suprafata. Credinta lor este aceea ca in caverne, in subteran, exista o populatie care va salva omenirea. Vechile texte sumeriene, babiloniene, chiar si Epopeea lui Ghilgames, descriu existenta unei populatii care traieste in subteran. Regele Arthur, atunci cand a fost ranit mortal, a cerut sa fie dus la capatul pamantului, acolo unde nu se moare niciodata. El dorea sa ajunga in Agartha, locul unde nu se moare niciodata, inima culturii budhiste. Legende despre astfel de pietre miraculoase sunt in mai multe culturi. De exemplu, arabii sustin ca piatra de la Mecca este de origine celesta. Ea a fost alba, dar cu timpul s-a innegrit din cauza gandurilor rele ale oamenilor, scriu cei de la efemeride.ro.

Revenind la piatra Chintamani, tibetanii sustin ca radiatiile ei influenteaza lumea intreaga. Tibetul este un vortex cuantic. Aceasta energie se rasfrange asupra populatiei. Tibetanii sunt longevivi, rezistenti la boli si la conditii climatice deosebite. Meditatia si relaxarea absoluta sunt metode obisnuite, cu ajutorul carora corpul si mentalul se revigoreaza. In ceea ce priveste alimentatia, aceasta este simpla si fara sa ridice probleme de sanatate tibetanilor. Tibetanii sunt convinsi ca la granita dintre China si Tibet exista o retea de tuneluri, in care se afla opt entitati nemuritoare. Ei detin piatra Chintamani si de aici nemurirea lor. Exista in Tibet persoane care au depasit cu mult suta de ani si arata cu 50 de ani mai tinere. Sa ne aducem aminte ca statisticile arata ca in Romania, populatia este mai longeviva, in anumite zone. Se cunoaste faptul ca locuitorii din proximitatea Sfinxului, din muntii Bucegi, sunt mai longevivi decat alti locuitori, pietrele nu sunt o masa amorfa, pietrele sunt purtatoare de energie, iar noi oamenii ne hranim cu diferite forme de energie.

    Intalnirea cu un OZN de la Pascagoula

    joi, 8 octombrie 2020



    La 11 octombrie 1973, Calvin Parker, în vârstă de nouăsprezece ani, și prietenul său, în vârstă de patruzeci și doi de ani, Charles Hickson, petreceau o seară frustrantă la pescuit pe râul Pascagoula din Mississippi. Ambii bărbați adorau să pescuiască, însă excursia de pescuit din această seară s-ar dovedi a fi una pe care nu o vor uita niciodată. La începutul serii, ambii bărbați au fost uimiți când o ambarcațiune ciudată a coborât și s-a ridicat la câțiva metri deasupra pământului și la doar câțiva metri de locația lor. Înainte de a avea vreo șansă de a rula o deschidere a apărut în această ambarcațiune și a „plutit” trei creaturi umanoide. Ambii bărbați au fost absolut îngroziți când aceste creaturi le-au apucat și i-au dus la bordul ambarcațiunii. In interiorul OZN-ului, ambii bărbați au fost supuși unei examinări și la un moment dat au fost atât de îngroziți încât au crezut că sunt pe cale să moară. Minute mai târziu, atât Calvin Parker cât și Charles Hickson au fost depusi înapoi pe malul râului și ambarcațiunea a plecat. Urcând în mașina lor, cei doi martori îngroziți au gasit în cele din urmă un telefon public și au sunat la șeriful local. 

    La scurt timp, au fost intervievați la biroul local al șerifului lor. Cei doi erau dezorientați și-au spus povestea despre întâlnirea și răpirea lor de către aceste creaturi ciudate. A doua zi, în timp ce presa venea in acest oraș din Mississippi, Calvin Parker, grav deranjat de aceste evenimente, a rămas în mare parte pe fundal fără a detalia vreodată relatarea completă a ceea ce s-a întâmplat în acea noapte, cum l-a afectat pe el și viața sa și despre alte întâlniri apropiate pe care le-a experimentat în decursul anilor. Acum, pentru prima dată, Calvin Parker își spune povestea în întregime. Cartea Pascagoula - Cea mai apropiată întâlnire, spune povestea uneia dintre întâlnirile clasice apropiate aflate în prezent. Această carte prezintă pentru prima dată transcrierea completă a sesiunii de regresie hipnotică a lui Calvin Parker cu regretatul Budd Hopkins, unul dintre cei mai importanți cercetători ai acestui fenomen. Manuscrisul este, de asemenea, plin de documente, butași de ziare și fotografii vechi și noi. 


    Discul Faistos descifrat

    vineri, 7 februarie 2020



     Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse. Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala. 
    La prima vedere, Natalia Beketova pare o persoana obisnuita. Are 31 de ani si lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din statiunea Anapa, aflata in regiunea ruseasca Krasnodar , de pe coasta de nord a Marii Negre. Insa clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca, indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea are un dar cu totul special:cunoaste 120 de limbi straine. 
    Ora de matematica   - Natasa s-a nascut in 1979 in Polonia. Tatal sau facea parte din trupele sovietice stationate pe teritoriul polonez, in cadrul Tratatului de la Varsovia. Peste cativa ani, s-a mutat impreuna cu familia inapoi, in Rusia. La scoala nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. “Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: “Beketova! Te dau afara!”. M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata intr-un ritm accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu.  Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau”. Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. “Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce nu era rusa si parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: “Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell”".  Natasa a fost internata de urgenta la spital, dar dupa 24 de ore a fost externata. Starea ei fizica era normala. Fapt uimitor, din ziua lesinului, Natasa nu mai stia o boaba ruseste. Isi uitase complet limba materna. In schimb, in mintea ei rasareau zilnic noi si noi cuvinte din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic, caci Natasa parea absolut normala.   La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Toti acesti oameni de stiinta se aflau in fata unei enigme care nu se lasa elucidata. Insa o concluzie se impunea cu certitudine: Natalia Beketova nu era un om bolnav psihic, nu mintea si, cu siguranta, era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. Iar cu atat mai neobisnuit este faptul ca in memoria ei “traiau” limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii impreuna cu filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe alte limbi antice.    Lingvistii de la Universitatea din Moscova, impresionati de numarul fabulos de limbi straine pe care Natasa il vorbea, au cercetat pana si Cartea Recordurilor. Ei au aflat ca omul care cunoaste cele mai multe limbi straine din lume este Ziad Fazah, nascut in Liberia. In Guiness Book, este consemnat ca acesta vorbeste 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna. Deci, Natalia Beketova cunoaste de doua ori mai multe!  
    Discul din Phaistos  -  In plus, Natasa cunoaste limbi ale unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba vorbita de un trib din Polinezia, Ngoba, ce a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pentru a-si demonstra cunostintele, Natasa a fost supusa unui test, de catre un grup de experti in limbi antice. Astfel, i s-a dat un text inscris pe legendarul disc Phaistos, pe care, in doar cateva ore, Natalia Beketova a reusit sa il descifreze.  Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse.  Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala. Dupa doar cateva ore de studiu, Natalia Beketova a realizat ceea ce multi altii inaintea ei nu au reusit, poate in ani. Desi oamenii de stiinta nu au posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, totusi ei nu o pot nici contesta. Un fragment din acest text suna asa: “Nu este demon cel care m-a subjugat… Caci caznele, durerile si tortura cu care mi-am pedepsit dusmanul s-au intors impotriva mea, inrobindu-ma”  
    Atingerea miraculoasa  -  Iata ce povesteste un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin: “Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita”. Scriitorul a relatat cum Natasa l-a analizat atent pentru cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte. “Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept”. Este bine cunoscut faptul ca o asemenea operatie la ochi nu este vizibila, nu lasa urme, aceasta fiind efectuata cu laserul. Mihail Recikin a confirmat si faptul ca Natasa ii “ghicise” perfect dioptriile ochilor.   Dupa intoarcerea in Rusia, Beketova a reusit sa absolve un colegiu si s-a angajat ca sora medicala la un spital din Moscova. Aici si-a descoperit o alta capacitate uimitoare, pe care probabil o capatase tot in urma socului din adolescenta. Ea vindeca diverse afectiuni, doar atingand pacientii. Drept marturie stau inregistrarile video din timpul sedintelor ei terapeutice. “Cand asisti ca doctor la o asemenea vindecare miraculoasa, ai senzatia ca esti victima unui sarlatan”, declara medicii specialisti ai clinicii. Participand la sesiunile terapeutice, ei au constatat uluiti cum Natasa, doar prin puterea mainilor, vindeca bolnavii internati in clinica. In aceste momente, in jurul capului ei aparea un cerc luminos alb, care catre finalul sedintei se transforma intr-unul de culoare violet. Cu toata aparatura moderna a medicinii din ultimii ani, specialistii clinicii nu si-au putut explica in nici un fel fenomenul miraculos. Cert este ca, in timp, si-a pierdut aceasta capacitate, poate pentru ca si-a epuizat resursele.  
    Sufletul zburator  -  Natasa are o explicatie proprie a intregii sale experiente: reintruparea. “Constiinta mea este ca o foaie alba de hartie, pe care o mana nevazuta a desenat niste semne necunoscute. Dar intr-o clipa, ca prin minune, mintea mea le-a recunoscut. Cele 120 de limbi care brusc mi-au devenit ca limbi materne provin din cele 120 de vieti traite de mine anterior. Am amintiri fragmentare, din aproape fiecare dintre ele, dar imi este imposibil sa refac totul. Consumul energetic este imens, dupa numai cateva minute de sfortare ma simt complet epuizata”. Ea sustine ca sufletul ei a traversat timpul, de la civilizatiile primitive, pana la istoria secolului XX. ”Imi amintesc ca am facut parte dintr-un trib primitiv, purtam haine din piele de animale si locuiam intr-un fel de iurta. Filmul se deruleaza si ma aflu in Japonia… Sunt pe marginea unui lac, imbracata intr-un kimono roz, privind in zare. Apoi ma vad in uniforma armatei napoleoniene, ma numesc Jan Dever. Am si imaginea propriei morti: la varsta de 21 de ani, strapuns de baioneta unui soldat al Imperiului tarist. In ultima viata am murit de tifos la 13 ani, in Germania”.  Relatarile Natasei par a fi fragmente dintr-un puzzle ce se dovedeste greu de imbinat. Tatiana Grigorieva, profesor doctor la Institutul de Studii Orientale, a incercat sa rezolve aceasta engima. Dupa opinia ei, intreaga evolutie si transformarea Natasei dintr-o persoana cu o educatie modesta intr-un poliglot erudit, s-a produs odata cu socul emotional din adolescenta. Acest fenomen se poate asocia cu procesul numit anamneza, adica amintirile ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara. Exista o teorie destul de vehiculata in zilele noastre, potrivit careia creierul uman foloseste doar 10% din intreaga sa capacitate. Profesorul Tatiana Grigorieva sustine ca anamneza Natasei a aparut ca urmare a stresului si, practic, a “trezit” restul de 90%. 
    Enigma metempsihozei   - Conceptul de metempsihoza, potrivit caruia sufletul traverseaza un lung sir de vieti, de-a lungul a mai multe secole sau chiar milenii, se regaseste in mai multe religii. Aceasta “roata a vietilor” multiple se intalneste cel mai adesea in budism si hinduism, dar si in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la unele popoare precrestine. In religia crestina nu exista reincarnare, asa cum sta scris in Biblie, Epistola catre Evrei cap. 9.27-28: “Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa si Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, celor care Il asteapta, nu in legatura cu pacatul, ci pentru mantuire”.  In tot mai multe clinici rusesti se practica terapia prin hipnoza, pentru activarea subconstientului. Marturiile oamenilor cu privire la amintirile din vietile lor anterioare au fascinat oamenii de stiinta. Se pare ca cel mai adesea aceste amintiri apar brusc, aceasta experienta uimitoare fiind intalnita de obicei la copii. Adeptii teoriei explica aceasta prin faptul ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar memoria sa nu a fost inca “rescrisa” cu evenimentele actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca vieti trecute o fac, cel mai adesea, ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi un soc puternic sau o lovitura la cap.  Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia, din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care si-a dedicat intreaga cariera studiului reincarnarii. El considera ca notiunea de reincarnare ar putea-o completa pe cea a ereditatii si ar putea sprijini medicina moderna, pentru a intelege aspecte necunoscute ale comportamentului uman. Stevenson considera ca reincarnarea este triumful sufletului asupra mortii trupului, desi niciodata nu a sugerat ca exista un proces fizic prin care personalitatea cuiva ar putea supravietui mortii.  
    Franturi din memoria Universului   -  Poate cel mai celebru caz studiat de specialistul american a fost acela al baietelului Sujith, din Sri Lanka. Se spune ca abia invatase sa vorbeasca, cand Sujith le-a povestit parintilor ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase. Dupa o cearta cu sotia sa, Sammy plecase de necaz la carciuma, sa se imbete. Catre miezul noptii, la intoarcerea catre casa, fusese lovit de un camion si omorat. Micul Sujith isi batea la cap periodic parintii sa-l duca la Gorakana, localitatea unde traise Sammy. In plus, baietelul vadea o pasiune nefireasca la varsta lui pentru tigari si arak, bautura spirtoasa specifica zonei. Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene macar cu descrierea lui Sammy. Totusi, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una condusa de profesorul Ian Stevenson, au putut confirma ca cel putin 60% dintre afirmatiile facute de Sujith erau reale. Cand, in cele din urma, baietelul s-a intalnit cu rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint. Pe o perioada de mai bine de 40 de ani, profesorul Ian Stevenson a calatorit in toata lumea, investigand cazurile a peste 2000 de asa-zisi “reincarnati”.  Intamplator, prin anul 1995, a cunoscut si cazul Natasei. Cercetatorul nu a fost deloc mirat de capacitatile speciale ale tinerei, explicatia lui fiind una relativ simpla. Conform spuselor sale, chiar daca posibilitatea reincarnarii s-ar exclude, totusi Natasa, prin socul suferit, a reusit cumva sa se conecteze la memoria colectiva a Universului. Acest “izvor” adormit, alcatuit din memoria tuturor fiintelor vii, fie ca sunt oameni, animale sau chiar plante, se afla undeva in afara spatiului si timpului. Profesorul Stevenson sustine ca Natalia Beketova a sorbit din picurii acestui izvor nesecat de amintiri colective. 
    Un final mereu amanat    -  ”Fenomenul Natalia Beketova”, asa cum a fost numit de catre specialistii rusi, ramane o enigma. Totusi, Natasa sustine ca dupa experienta din adolescenta, viata i s-a transformat intr-un cosmar. Dintr-un om simplu, a carui existenta de pana atunci nu anunta nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase. Dincolo de concluziile acestor dezbateri, un fapt ramane cert: viata Nataliei nu s-a schimbat in bine. Fiind in centrul atentiei, a fost nevoita sa suporte reactii mai mult sau mai putin prietenoase, priviri iscoditoare sau agresive. Ea admite ca unii cercetatori au ajuns sa o admire si ca experienta ei este in continuare subiectul unui studiu de caz. Altii, pur si simplu, nu o cred, si considera ca intreaga ei poveste este inventata pentru a atrage atentia.  “Eu imi amintesc cu siguranta ca am trait in Germania si ca am murit la 13 ani, de febra tifoida. Si acum, cand inchid ochii, pot simti flacarile si ghearele mortii. Este ca si cum as vedea un film de groaza. Doar ca este propriul meu film. Nu stiu exact cati ani am, poate ca am 5 ani, poate ca am 500. Imi doresc ca filmul acesta sa se termine si sa duc o viata normala. Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Mi se mai intampla uneori ca oamenii sa intre in magazin nu pentru cumparaturi, ci doar pentru a se holba la mine. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi”.   

    IMAGINI HRISTOS realizate de Sai Baba

    duminică, 28 iulie 2019
    Sursa foto: 25 decembrie 1987, Crăciunul a fost sărbătorit ca de obicei de Sathya Sai Baba în Prashanti Nilayam, India. Mii de credincioși din toată lumea s-au adunat pentru această intrunire de neuitat de unitate între religii și culturi din intreaga lume. Sai Baba a mers pe jos între liniile de credincioși dornici sa le dea binecuvântare, atunci când unul dintre ei a stat cu aparatul de fotografiat și l-a salutat Baba ("Sai Ram" ca afecțiune de obicei) și a întrebat dacă am putea aștepta un pic în timp ce facea poza, Sai Baba a glumit cu el că au existat mai multe fotografii în afara ar putea dobândi, am vrut un alt unul? Dar devotat a persistat și în cele din urmă a fost de acord, dar ciudat după ce a luat fotografie, Sai Baba ia spus să meargă și să descopere. Atunci când a dezvăluit, spre surprinderea tuturor sa dovedit a fi o imagine a lui Isus și nu a lui Sai Baba. În mod evident, el a vrut să sublinieze că toate avatarurile lui Dumnezeu provin din aceeași esență și în acest fel sunt Una cum spune Sai Baba despre acest fenomen misterios: "Nimeni nu poate înțelege misterul meu. Cel mai bun lucru de făcut este macerat în ea ".
    Sursa foto: .. Această imagine a fost creat de Sai Baba într-un interviu cu un englez cuplu soț a fost un adept al Baba, în timp ce soția a fost un devotat creștin credință, divinitatea lui Sai Baba a fost cauza problemei și conflictul dintre consortes. Durante interviului, camera a inceput sa creasca foarte mult soțul în mod repetat lui consoarta, o dată acasă, banda a relevat într-o cameră obscură casă, fără nici un echipament sofisticat, și ceea ce au descoperit a fost o imagine similară cu Jesús.Durante următoarea călătorie în India, Sai Baba le-a numit și a întrebat dacă au bucurat de fotografie. a spus că fotografia a fost de Isus la vârsta de 28/29 în timp ce se întoarce de la lor ", a pierdut în India."
    Sursa foto: În 1985, un australian, a făcut prima sa vizită la ashramul din Satya Sai Baba în Puttaparthi, India. Ea a fost unul dintre miile de oameni care vin în fiecare zi pentru a fi în prezența de Sai Baba, a cărui superb avatar miracole spontane și toți - inclusive dragoste sunt de renume mondial. Este cunoscut pentru a manifesta obiecte de nicaieri, cum ar fi inele și mai ales cenusa - care transporta multi fani cu ei în mici sacos.El cel mai mare eveniment al zilei în ashram Sai Baba Darshan, când Sai Baba umblă printre cei adunați și le dă binecuvântarea sa. În timp ce primește Darshan, BA până la binecuvântarea de Sai Baba un crucifix și un calculator imprimare alb-negru de Giulgiul din Torino. Sai Baba a binecuvântat crucifixul, dar a luat hârtia de calculator în mâna lui și a spus o foaie fotografică (lucioasă). Ca a trecut mâna pe hârtie, a aparut o fotografie color a lui Isus. O analiză ulterioară a arătat că mărcile în imaginea este exact aliniate cu cele din mantaua de Turín.En 1988 Ruth Hanna și Robert Ferre de "One Heart", au vizitat Centrul de Ramallah din Glastonbury, Anglia, în cazul în care au văzut agățat fotografie perete în sala de meditație. Investigarea originile lor, mi sa dat numele băncii centrale, care la rândul lor un eveniment neașteptat, a fost prezentat cu o copie a fotografiei în 1987 de către BA Aducerea fotografie în Statele Unite, a câștigat de distribuție elementare, inclusiv utilizat pe coperta cărții de Paul Ferrini. OM SAI RAM

    A 12 planeta, Nibiru sau Planeta X

    sâmbătă, 5 ianuarie 2019

    Informațiile pe care știința modernă ni le oferă în ziua de astăzi sunt că Sistemul Solar este compus din Soare și opt planete, Pluton fiind retrogradată ca planetă pitica, iar fiecare planetă are sateliții săi..În cele mai vechi timpuri, lucrurile nu erau chiar așa. Sumerienii susțineau că există în total 12 planete și mărturia acestei informații este sigiliul sumerian VA / 243. Sigiliul sumerian VA / 243 este o tabletă de lut, cu o vechime de peste 4500 de ani. Aceasta a fost făurită de vechii sumerieni și n ziua de astăzi este expusă la Vorderasiatische Abteilung , al Muzeului de Stat din Berlin. Sigiliul a fost cercetat de faimosul specialist în cultura sumeriană, Zecharia Sitchin. Pornind de la această tabletă, Sitchin a publicat cartea ” Planeta a 12-a”, în care  a realizat o analiză amplă al acestui sigiliu și a prezentat numeroase informații cu privirela astronomia sumeriană. 

    1 = Soare
    2 = Mercur
    3 = Venus
    4 = Pamant
    5 = Luna
    6 = Martie
    7 = Nibiru (Nemesis sau Planeta X)
    8 = Jupiter
    9 = Saturn
    10 = Pluto
    11 = Uranus
    12 = Neptun
    Sigiliul sumerian VA / 243 este o reprezentare grafică, în care se pot vedea 12 planete. Trebuie menționat faptul că sumerienii considerau Soarele și Luna ca fiind planete. Astfel, pe acest sigiliu se observă cele 8 planete, pe care le cunoaștem în ziua de astăzi. La acestea, se adaugă Pluto, care a fost retrogradată de la rangul planetă. Soarele este în centru și Luna se află chiar lângă Terra. La o adunare simplă, realizăm că sunt 11 planete sumeriene. În consecință lipsește una singură. Este cea mai mare dintre toate și nu a fost descoperită de oamenii de știință moderni. Fie nu mai există sau din alte motive. Cu toate acestea, Sitchin a numit-o Planeta X sau Nibiru. S-au scris numeroase rânduri despre această planetă misterioasă, care a existat odinioară în Sistemul Solar și dintr-o dată a dispărut. Lucrurile sunt mai complicate de atât, pentru că ea nu ar fi dispărut în totalitate.

    Există cercetări actuale, care sugerează că un corp ceresc sau poate chiar o planetă imensă, trebuie să existe dincolo de Jupiter. Aceste concluzii au fost trase în urma descoperii unor perturbații inexplicabile. În esență, această planetă ar trebui să existe, dar nu există, atâta timp cânt nu este descoperită. Sitchin a fost un susținător înrăit al culturii sumeriene. Scriitorul spunea că sumerienii dețineau numeroase informații astronomice despre planetele din sistemul nostru solar. Cu toate acestea, sumerienii susțineau că a mai existat o planetă, care a dispărut, pe care au numit-o Tiamat și babilonienii Marduk. Așadar această planetă apare în diverse culturi antice. În esență ea ar fi trebuit să existe, în urmă cu 4500 de ani. Această planetă s-ar fi ciocnit cu Nibiru, pentru ca mai apoi să se nască Terra. Acest eveniment cosmic s-a petrecut în urmă cu zeci de milioane de ani sau chiar mai mult. Așadar, Nibiru a existat dintotdeauna în Sistemul Solar și nu avea cum să dispară în ultimii 4500 de ani, fără ca astronomii moderni să nu descopere acest fenomen.
    Nibiru ar trebui să existe undeva acolo, dar de ce nu o descoperim? La această întrebare este aproape imposibil să răspundem. Ideea este că planetele nu se formează peste noapte și nici nu dispar în acest fel. Nibiru, Planeta X sau Planeta 9 trebuie să existe, dar din motive necunoscute nu o descoperim. Probabil că în viitorul apropiat se va face lumină cu privire la această planetă, descpre care sumerienii susțineau că este a zeilor creatori.