Marturii din astral despre viata lui Isus

vineri, 1 august 2014


Legat de ziua în care Iisus a fost crucificat, Emmanuel (nume care este probabil numele sau de spirit etern din astral) ghidul spiritual, al mediumului Chico Xavier ce a trait in Brazilia intre anii 1010-2002 povesteste: 
’’Umanitatea era un monument de vanitate si slabiciuni; inimile erau impietrite si ingrate, lupta se ducea pentru putere...Politica si religia detineau puterea, bazandu-se pe forta, bogatie si inteligenta..tronuri si purpura, edificii de marmura ce parea indistructibile, mantii impresionante cu insemne ce reprezentau pozitia sociala si puterea; togile care emanau a erori de injustitie umana, stiinta mincinoasa si cercetarea aroganta...maretii efemere care dureaza putin, apunand toate in negura noptii care apare mai rapid decat
se asteapta ignorantul.
Printre ei si eu, infasurat in mizerabilul meu orgoliu si in mantiile grele ale propriei umbre derivata din ignoranta, dincolo de care nu vedeam ce se intampla in inalt, cum Dumnezeu veghea tacut asupra noastra; tacere care intr-o zi a a luat sfarsit declansata de durerea celor asupriti. Si aceea falsa glorie a Elitei vremurilor fu distrusa in vartejul propriilor ambitii, reducand toata aceea vanitate la un pumn de cenusa...
A fost suficient un sigur cuvant al Domnului ca toti acei mari domni ai vremurilor sa devina cei mai mizerabili sclavi in lumea intunecoasa eterna.
Asa am calatorit prin lumea tenebrelor ce a urmat mortii fizice, pana intr-o zi cand o licarie a ajuns in propria-mi constiinta. Au trecut secole pana am perceput primele litere din stiinta Divina bazata pe iertare si iubire. El continua: ''Acum sunt aici in Lumina, laudata fie maretia ta Iisus...Fa astfel incat sa ne amintim de tine la fiecare pas, sa-ti auzim iar vocea, sa fugim de intentiile ce ne trag in lumea dureroasa a umbrelor. Intinde-ti mainile catre noi si vorbeste-ne despre Imparatia ta, despre viata si apa vie eterna asa cum ai vorbit celei din Samaria (Palestina). Protejeaza-ne sa avem inca crucea de Lumina ce ne rascumpara, ajuta-ne sa constientizam in actiunea noastra zilnica, lumina eterna si imensa a regatului tau de pace’’.
’De ce ma cauti Senatorule?  Era mai bine daca ma cautai in public, in vazul multimii si ti-ai fi invatat o lectie utila pe viata, a increderii si umilintei. Eu nu am venit pe lume sa incalc legile supreme ale naturii, eu am venit sa intampin inimile triste. Eu nu am venit sa cunosc omul de stat, superficial si orgolios pe care doar secole de suferinta il vor indrepta catre Parintele meu...am venit ca raspuns la chemarea inimii tale nefericite si opresate. Dar chiar si asa prietene, nu sentimentul tau iti va salva fiica leproasa pe care stiinta voastra o considera pierduta, caci tu ai inca o ratiune umana egoista..ci increderea si iubirea divina pe care sotia ta o poarta, increderea ei este divina''
Senatorul roman avea o fiica bolnava de lepra, rapus de durere, senatorul se apleca peste patul copilei sale bolnave si cu ochii in lacrimi ii spuse: ce iti doresti fiica mea? voi trimete la Roma ordine si cele mai frumoase jucarii iti vor fi aduse. As dori...spuse fiica sa, pe...Profetul din Nazaret.. Gandurile si dubiile i se invalmaseau in cap, observa ca deja se inserase si populatia se retrasese in case. Rataci o vreme nestiind unde sa-l gaseasca pe Profet. Obosit, se aseza pe o lespede de piatra, scurtand cu privirea si gandurile, infintul orizontului. Observa ca o emotie ii strapungea sufletul pana la cele mai profunde celule, nu mai simtise niciodata asa ceva. Simti o puternica emotie extaziatica fata de natura din preajma sa si dinspre apele lacului Genazaret simtea ca vine un aer parfumat si se lasa sedus de aceasta stare. Scene din viata ii trecura prin fata, isi simti spiritul sub comanda unui straniu magnetism in timp ce auzi pasii cuiva apropiindu-se. In fata ochilor sai pierduti, vazu o fiinta ce se distingea printr-o personalitate unica, inconfundabila. Era un barbat tanar, ce emana prin atitudinea sa o puternica energie iar prin ochi o dulce compasiune, o frumusete dulce si un magnetism greu de definit. Parul lung si moale ii incadra fata plina de compasiune, parea castaniu amestecat cu fire aurii din o lumina stralucitoare nepamanteasca. Un zambet divin ce dezvaluia o bunatate imensa si in acelasi timp emanand o energie extraordinara, el radia prin maestuoasa sa figura un farmec irezistibil. 
       In fata acestei fiinte stranii, inima incepu sa-i bata cu putere si lacrimi sa-i curga fara oprire. Nu se putea controla, o forta interioara misterioasa si invincibila il facu sa ingenuncheze subit..incerca sa vorbeasca dar isi simti pieptul sufocat si blocat de emotie. Fu acela momentul in care Nazariteanul , intr-o imensa bunatate suverana, se apropie de el si-i puse mana dreapta pe frunte, iar in acel moment senatorul auzi o voce intr-un limbaj pe care-l intelegea precum limba sa materna, dandu-i sentimentul ca spiritul vorbea cu spiritul si inima cu inima :
’’De ce ma cauti Senatorule?  Era mai bine daca ma cautai in public, in vazul multimii si ti-ai fi invatat o lectie utila pe viata, a increderii si umilintei. Eu nu am venit pe lume sa incalc legile supreme ale naturii, eu am venit sa intampin inimile triste. Eu nu am venit sa cunosc omul de stat, superficial si orgolios pe care doar secole de suferinta il vor indrepta catre Parintele meu...am venit ca raspuns la chemarea inimii tale nefericite si opresate. Dar chiar si asa prietene, nu sentimentul tau iti va salva fiica leproasa pe care stiinta voastra o considera pierduta, caci tu ai inca o ratiune umana egoista..ci increderea si iubirea divina pe care sotia ta o poarta, increderea ei este divina''.
In pozitia sa umila si ingenunchiata, senatorul credea ca viseaza.
''Nu dragul meu, nu visezi-spuse Iisus, dupa multi ani de abatere de la calea dreapta, o cale parcursa prin erori, ai intalnit astazi un punct de referinta care iti poate regenera intreaga ta viata. Depinde de alegerea ta sa profiti de aceasta ocazie, folosind-o pentru aceasta viata, sau de acum incolo pentru mai multe milenii. In cazul in care dezvoltarea vietii umane este subordonata circumstantelor, esti obligat sa iei in calcul faptul ca ele sunt de mai multe tipuri, fiecare fiinta alegand cum sa-si utilizeze puterea vointei si emotiei in beneficiul propriei vieti apropiind destinele pe calea binelui si iubirii, a lui si semenilor lui. Pentru spiritul tau, in acest moment, este o ocazie glorioasa, daca reusesti sa utilizezi libertatea din inima ta in care daca va suna dragostea, smerenia si credinta, vei fi rascumparat pentru eternitate. Insa nimeni nu poate actiona impotriva constiintei tale, daca alegi sa dispretuiesti acest moment pretios. Pastori de suflete umane, inca de la formarea acestei planete, de milioane de ani, venim sa informam pe cei rataciti in drumul lor, sa aducem in inimile lor bucuria si informarea despre Imparatia Vesnica, despre importanta iubirii si dreptatii.''
Senatorul isi ridica ochii spre aceea formidabila fiinta si gandi: Umilinta? Ce conceptii avea tanarul asta de-i vorbea astfel? Lui, Senator al Imperiului ce aproape ca stapanea lumea, el sa asculte de un vasal?
''Puterea Imperiului tau este foarte fragila, si toate bogatiile voastre sunt mizerii...Maretia Cezarilor sunt iluzii efemere ce dureaza o zi, ca apoi toti inteleptii ca si toti razboinicii sa ajunga in fata Tribunalului Dreptatii Tatalui meu din Ceruri. Tot ce pare puternic va fi acoperit de cenusa pana la ziua cand va domni peste tot doar o singura lege: Legea iubirii, instituita de Parintele meu inca de la inceputul Creatiei. Acum intoarce-te acasa, constient fiind de responsabilitatea propriului tau destin. Cand vei ajunge acasa vei vedea puterea cuvantului meu.''
       Senatorul dadu sa spuna ceva, dar vocea ii era innecata in emotii..incerca sa se retraga dar tocmai observa ca fata Profetului suferea o transformare si avea ochii pironiti spre cer. Ii observa lacrimile care-i inundau chipul si o lumina slaba ii razbatea prin piele evidentiindu-i frumusetea serena si melancolia greu de descris. Senatorul se infricosa vazandu-l astfel, realiza ca era deja aproape noapte si se grabi sa plece spre casa, rememorand intreaga scena in cele mai mici amanunte. Se simti umilit si neinsemnat, daduse dovada de fragilitate in fata acestui personaj  extraordinar. Ganduri opozite se bateau acum in mintea lui. Probabil ca era vorba de un mag care putea influenta, asa cum mai vazuse pe la curtile regale...cum sa renunte la traditiile stramosesti, sa abandoneze puterea si familia sa nobila sa devina fratele tuturor creaturilor? Surase la acest gand si era bucuros ca nimeni nu-l vazuse in aceea postura umilitoare. 
La intrarea in casa, observa agitatia din camera fiicei lui si faptul ca aceasta se rasucea vesela in bratele mamei sale. Sotia sa ii spuse ca ea si sclavii s-au rugat la Maestrul Nazaritean sa le ajute fiica si ca probabil rugaciunea le fusese auzita, acest om fiind un posibil mesager al lui Jupiter pe Pamant, pentru ca la un moment dat copila fusese inconjurata de o lumina stralucitoare, febra ii scazuse si corpul ei capatase energie si forta. Senatorul vazand tot acel entuziasm in care sotia sa fraterniza cu sclavii isi aduna ultimele resurse ale orgoliului si ordona disciplina in casa, ordona ca sclavii sa fie deportati la Roma si sa fie inlocuiti cu altii locali, iar sotia sa fie izolata in casa.
’’Curând urma sărbatoarea Pascală și mulți pelerini inundau orașul. Era o sărbătoare veche iudaică ce reunea pelerini din toate părțile, (cam cum sunt azi la noi festivalurile). Numeroși soldați pretorieni păzeau porțile orașului. Se zvonea că va fi și Iisus prezent în Jerusalim ceea ce făcea ca interesul popular pentru această sărbătoare să crească. Învierea lui Lazar din Betania confirmase calitațile de Fiu al Divinității în rândul scepticilor, astfel că prezența Lui era un mare motiv de bucurie pentru poporul adunat din toate parțile să-L vadă. În cinstea Lui și a ucenicilor Săi, ferestrele fuseseră decorate cu flori, copiii împrăștiaseră frunze verzi de-a lungul drumului. Multă lume îL însoțea pe Iisus de la malul lacului Gennazaret prin toate localitățile, ascultându-i cu încântare cuvintele care le simțeau și le primeau precum un balsam pentru inimile lor.
În casa Senatorului nostru nu era interes pentru această sarbatoare de Paște, însă exista speranța ca în mulțimea adunată să-și poata găsi fiul pierdut. De la întâlnirea lui cu Iisus se petrecurseră multe nefericiri în viața lui, fiul de patru ani îi fusese răpit de către un evreu al cărui fiu fusese condamnat la galere de către Senatorul cel orgolios-care înca nu știa cine stătea în spatele răpirii. El considera că soția sa aranjase răpirea, pentru ca familia lor să nu poată pleca din Giudea, probabil pentru ca-și găsise un amant și pe baza acestei presupunei transformase în calvar viața soției sale, Livia. 
Livia credea în Iisus și în puterile Sale, și-i era recunoscătoare mai ales de la momentul vindecarii fiicei lor de lepră, iar de la acel moment avea încredere în Învățătura predicată de El. Chiar daca soțul îi transformase viața într-un coșmar, ea își regăsea liniștea în credința pe care Iisus i-o insuflase, despre misteriosul și minunatul regat Divin. Practicând iertarea și iubirea conform învățăturilor lui Iisus, nu avea animozități față de purtarea soțului ei, Senatorul cel arogant.
În aceea zi care avea să schimbe istoria omenirii, Livia fuse anunțată de către sclava sa Anna, că Iisus fusese arestat. Ambițiile sarcedoților și fariseilor ce conduceau marele templu religios al evreilor, sprijiniți de ingratitudinea unuia dintre discipoli făcuse ca Iisus să fie înconjurat de soldații romani și capturat. Livia era disperată; dacă relațiile cu soțul său nu ar fi fost în așa dizarmonie i-ar fi cerut să intervină ca Iisus sa fie protejat și eliberat, încercă să stea de vorbă cu el dar observă că în fața casei Senatorul era înconjurat atât de oameni agitați cât și de emisari ai Imperiului Roman. Fusese chemat de către Pilat pentru o chestiune importantă iar dintre cei ce-l inconjurau pe Senator în fața porții, unii îl rugau să intervină sa-l ajute pe Iisus, alții explicau de ce discursurile lui Iisus erau periculoase, revoluționare și ar fi dus la destabilizarea puterii Imperiului Roman în zonă. Grăbit să ajungă la Ponzio Pilat, Senatorul nu remarcă disperarea soției lui de a-i comunica ceva. La Ponzio Pilat fuseseră convocați toți romanii din zona Giudeei, cei care dețineau funcții importante în Imperiu. Se discută despre Iisus.
Ponzio Pilat i se adresă direct: ’’Senator, nu știu dacă ați avut ocazia să aflați, în Galilea se află un om extraordinar pe care poporul obișnuiește să-l numeasca Iisus Nazariteanul. Acest om se află acum sub arest datorită condamnarii decretată de către Tribunalul Sinedriului, iar oamenii care până acum L-au așteptat cu flori și bucurie, cer acum să fie condamnat și de autoritatea Romană a provinciei, confirmând astfel sentința emisă de sacerdoții din Jerusalim. Eu nu pot să-i recunosc nici o vină, omul ăsta este un amărât, un pasionat vizionar ce vorbește despre lucruri pe care eu nu le înțeleg, sau nu pot să le înteleg. Se pare însă că Zeii au trimes un vis soției mele Claudia, în care spuneau să nu risc să mă amestec să judec acest om onest. Am decis să acționez în consecință și să adun aici toți romanii importanți din Jerusalim, pentru a examina cu toții această situație, în modul în care acțiunile mele să nu aducă prejudicii intereselor Imperiului. Ce credeți despre această precauție a mea, în calitate de reprezentant al Senatului și al Imperatorului? ’’
Amintindu-și că îL cunoscuse de aproape pe Iisus și de faptul că fiica sa se vindecase în mod miraculos după întâlnirea cu El, Senatorul spuse: ’’L-am cunoscut pe Profetul din Nazaret, la Cafarano, unde nimeni nu-L considera conspirator sau revoluționar. Acțiunile Sale erau de caritate și nu mi s-a părut că erau îndreptate către instituțiile sociale sau politica Imperiului.
Probabil aici, careva îL vede ca pe unul ce aspiră la o carieră politică în Giudea, alimentând ambițiile și resentimentele sacerdoților Templului din Sinedrio. De ce nu trimeteți prizonierul la Tribunalul lui Irod Antipa, care poate avea competența judecarii unui asemenea caz? Fiind vorba de un compatriot de-al lor, este mai just să fie judecat de Tribunalul lui Irod. Cred că nu dețineți toate elementele necesare emiterii unei sentințe într-un asemenea caz.’’ Ideea a fost acceptată în unanimitate și acuzatul Iisus fu condus de cațiva centurioni la Tribunalul lui Irod Antipa.
În Galilea, Iisus fu primit cu un profund sarcasm. Irod Antipa nu era de acord cu decizia lui Pilat. Numit simplu Regele Iudelilor, Iisus care odată era privit precum Principele Tiberiadei, acum era tratat ca un conspirator vulgar, umilit și înfrânt. Irod Antipa, pentru a demonstra cât de ridicole consideră conspirațiile acestuia, porunci ca Iisus să fie tratat cu cea mai mare bataie de joc. Fu astfel îmbrăcat într-o tunică albă ca a Principilor antici, îi legară de mână o tijă ruginită pe post de sceptru, pe cap îi îndesară o coroană făcută din mărăcini veninoși și Irod Antipa dădu ordin să fie expediat astfel înapoi către Pilat, în timp ce mulțimea urla înnebunită de distracție cerând moartea Lui. Mulți soldați romani îl înconjurau pe Iisus, protejându-l de atacurile mulțimii înverșunate, sălbatecă și cuprinsă de frenezia furiei și manipulării împotriva Lui. Iisus, cu toate astea continuă să aibă o atitudine de resemnare, senină, cu ochii plini de o profundă melancolie.
       Pilat se intristă cand înțelese că Irod Antipa îi returnase prizonierul, mai ales în această postură umilitoare. Nu știa ce să facă, mai ales că fusese informat că mulțimea furibundă cerea condamanarea Lui cât mai curând posibil, amenințând cu invazia palatului. Era uimit că Iisus nu făcea nimic în apararea Sa, se lăsase tras ca un miel dus la sacrificiu fără să se opună, fără să se apere, îi privea pe toți senin și resemnat. Fusese abandonat de toți care crezuseră în El și pe care El îi ajutase, inclusiv de către apostolii care-L urmasera mereu. Iisus refuzase să fie protejat, deși putea invoca legiunile îngerești care să extermine într-un minut Jerusalimul...știa că ceea ce urma să aiba loc este voia Parintelui Divin.
Pilat era exasperat, nu-i părea just ca acest om să fie condamnat la o moarte feroce prin răstignire pe cruce, așa cum cerea mulțimea, aceasta fiind o pedeapsă aplicată doar criminalilor. Mintea i se încordase și gândi la o soluție salvatoare. Pentru a potoli mulțimea imbecilă, însetată de sange și violență, fu sfatuit ca eventual Iisus sa fie biciuit in piata centrală, poate astfel mulțimea se va calma. Lui Pilat i se parea o nedreptate, nu simțea că acest om merită supus unui astfel de chin. Era disperat, se simțea prins în mjlocul unei situații în care nu avea ce cauta. Ceilalți însa susținură ideea ca fiind una care poate îl va salva pe acuzat de la o moarte inutilă, deoarece cunoșteau obișnuințele poporului și placerea de a vedea curgând sange, altfel mulțimea nu avea să renunțe plus că deja se împingeau în porțile palatului dând impresia că le vor pune la pământ în scurt timp.
Iisus fu biciuit, în urletele de placere ale mulțimii dezlănțuite. În tot acest timp Pilat și ceilalti romani priveau de departe mulțimea ce părea o masă venită nu pentru a sărbători Paștele la Jerusalim ci pentru a participa la scenă umilitoare al cărui protagonist era Maestrul Nazaritean Iisus. Nimeni nu avea să știe atunci că acel moment și Acel personaj aveau să influențeze atât de mult și peste mii de ani.
[Notă: dacă e să mă gândesc la vremurile actuale, oamenii par a avea aceeasi preocupare pentru violență, urmărind obsedați știrile tv ce desfasoară crime și violențe de parcă se hranesc cu suferința derivată din durerea victimelor, toți bucurându-se în subconștient că nu sunt ei în locul celui ce suferă. Aceasta este natura umană ce deține în ea înca atitudinea animalică și dacă nu pot acționa ei înșiși cu violență se hrănesc cu ea de la tv, iar televiziunile folosesc această latură animalică din om pentru a-și mari audiența ce le aduce un profit financiar uriaș.]
Senatorul observă că unele persoane erau atât de însetate de sânge încât chiar ele voiau să se repeadă la Iisus să-L sfâșie fiind înlăturați cu spada de către centurioni și simți nevoia să se apropie de cel condamnat.
Acel chip suav, energic și dulce ce îL cunoscuse pe marginea  lacului Tiberiade, era acum scăldat în sânge și sudoare, rănit de spini și inundat de lacrimi. Trăsăturile-i diafane erau acum marcate de o paloare teribilă, părul îi era la fel de luminos, căzut pe spate și în mare parte încurcat în coroana de spini ce-i fusese îndesată pe cap. Totuși din ochi continua să-i strălucească aceea lumină impresionantă, senină, amestecată cu iubire și compasiune . Pentru o secundă privirile lor se întalniră și Senatorul își plecă ochii spre pamant.
Atunci îi veni o idee: văzând că mulțimea nu se calmase cu această pedeapsă, se întoarse către Pilat și-l întrebă daca nu avea cumva un prizonier condamnat pentru ceva grav care să ia locul Nazariteanului , să fie pedepsit public și astfel să potolească setea de violență a mulțimii.
Agitat și nervos guvernatorul Pilat își aminti de Barabba, un om extrem de periculos și urât de toți, ce era arestat și aștepta condamnarea, și apropiindu-se de una dintre ferestrele edificiului său, ceru să se facă liniște și intrebă mulțimea dacă îl doreau condamnat pe Barabba. Spre uimirea lui mulțimea imbecilă ceru într-un torent de voci ca Barabba să fie eliberat iar Iisus crucificat. Pilat simți că turbeaza. Toți romanii se apropiaseră de ferestre privind mulțimea sălbatică ce striga frenetic condamnarea lui Iisus.
Senatorul se indreptă către Pilat și-i spuse:’’Daca era după mine, să-L fi judecat în legile noastre aș fi trimis o mulțime de călăreți să împrăștie mulțimea dementă, dar eu nu pot decide având puteri tranzitorii dar voi sunteți aici de șapte ani și veti ști ce este mai bine să decideți. Ca om aș face orice să salvez acest Om inocent, ca roman însa nu cred că trebuie să ne amestecăm în problemele morale ale acestei provincii astfel că moartea acestui Om cade în sarcina mulțimii imbecile, disperate și ignorante și asupra sarcedotilor egoiști care îi mobilizează astfel. ’’
Pilat își sprijini fruntea în palme și întelegând că sarcedoții îl constrag astfel să-și demonstreze fidelitatea întelegerilor dintre ei și Imperiu , deveni coleric și roșu de mâine decise: ’’Bine...eu îmi voi spăla mâinile de această moarte nevinovată, poporul va fi statisfăcut.’’ Și neștiind că această acțiune va ramane în istorie, ordonă ca Acuzatul să fie dus într-o celulă unde pentru câteva minute să fie izolat de furia mulțimii și de cuvintele vulgare care i Le adresau. Avea apoi să fie dus pe Golgota, numit și locul craniilor. Legea locală impunea că doar bandiții și hoții să-și ducă singuri imensa cruce de lemn destinată actului de crucificare, dar la cererea mulțimii și spre deliciul ei, lui Iisus îi fusese dată sarcina de a-și căra singur crucea. Smerit și senin, acceptă fără a se împotrivi.
[ Ce ar fi fost dacă Iisus abandona crucea și se apuca să se certe cu mulțimea? Atitudinea Lui a fost cea de acceptare a situației, în înțelepciunea Lui știa de ce este de preferat o astfel de atitudine, știa că este voia Divină, o voie ce făcea parte din un mare Plan Divin care este încă în derulare.]
Un soare arzător transformase atmosfera în una sufocantă. Senatorul era uimit că din mulțimea ce altă dată îL înconjura pe Nazaritanul Iisus cu bucurie, nu era nimeni acum în preajma Lui să-L apere. Doar cei din Guvernul Roman încercaseră inutil să-L ferească de o așa moarte, nimeni nu urlase să ceara absolvirea Lui, nimeni... Un om vinovat că vorbise despre iubire și iertare era acum trimes spre moarte, iar mulțimea jubila fericită. De la fereastră privea cu amărăciune umilința la care era supus acel Om care într-o seară il dominase cu forța magnifică a personalității Sale. În preajma Maestrului nu se vedea niciunul dintre apostolii Săi și nici cei care odată îL adulau, se observau însă câteva femei alături, printre care se distingea îndoliată și umilită Mama Sa, în rest un imens cortegiu sinistru IL acompania. Totuși în marea mulțime, existau și cei care-L iubeau și sufereau acum pentru El, printre care și un apostol ramas anonim, Semeon din Samaria care ulterior își notează tot ce-și amintea ca fiind spuse de Iisus ascuzând scrierile într-o grotă. [ Deși era bătrân, Semeon a răspandit cu drag printre oameni învătătura lăsată de Iisus, în același an avea să fie ucis în mod umilitor de către un aghiotant de-al lui Pilat ].
De la fereastra sa Livia, soția Senatorului, privea spre dealul Golgota cu inima strânsă de o amarnică durere. Nu apucase să-și ia ramas bun, să-i aducă un ultim omagiu. Observă cele trei cruci în depărtare. Nimeni nu realiza atunci că sub aceea cruce umilă pe Golgota, avea să se nască o Lumină ce avea să lumineze următoarele secole pe Terra. Dintr-o dată cerul se înnegri, tunete puternice păreau că-l despică și o tornadă se porni brusc. I se păru că aerul se umplu de vibrații melodioase și extaziată văzu că cele trei cruci erau înconjurate de multe lumini mici. I se păru că aude o voce : ’’Fiica mea, pe Terra toți murim, mai devreme sau mai târziu. Nu te aștepta să găsești fericirea pe Terra, omenirea îți va oferi coroane de spini și umilință, rămăi concentrată pe splendorile lumii eterne și Legea Iubirii’’.
Jerusalim, în aceea zi, fu răvășit de o năpraznică furtună ce a lăsat în urmă distrugere, dezolare și moarte. După acest trist eveniment, cei care păstraseră învățăturile lui Iisus, se adunau în grupuri discutând sau călătorind peste tot, vorbind oamenilor despre regatul Divin așa cum le povestise Iisus, vindecau în numele Lui folosind mâinile așa cum Iisus îi învățase, răspândeau Învătura despre puterea iertării, iubirii și egalitatea dintre oameni, despre generozitate și ajutorarea celor sărmani, aminteau importanța regretării faptelor rele și recunoașterii greșelilor în public, necesitatea simplității, a onestității, importanța iertării și iubirii dușmanilor. Ei erau numiți creștini și drept simbol pentru a se recunoaște între ei utilizau crucea.’’
Ulterior sotia sa Livia a murit la Roma in arena circului Massimo unde erau aruncati sclavii, prizonierii si cei ce se impotriveau Imperiului Roman, dat fiind faptul ca era patricina se putea salva, dar nu a dorit sa a preferat să nu se considere superioară celorlalți și alături de ceilalți prizonieri s-a lăsat împinsă în arena cu leii înfometați. După moarte, Livia văzând unde a ajuns și că regatul Divin este mult mai minunat decât și-l imaginase a devenit una din Ființele care a inițiat organizarea de noi grupuri Spirituale spre a ajuta pământenii să afle că după moarte există Viață. Straniu sau nu, soțul Liviei, Senatorul, la momentul masacrului creștinilor, se afla în tribuna oficialilor; deși nu și-a recunoscut consoarta printre acei nefericiți devorați de animalele, a simțit că acele spectacole sunt oribile, pline de durere și moarte și pentru o clipă și-a amintit cuvintele ce Iisus i le spusese în aceea seară în Cafarano din Palestina: ’’Puterile Imperiului tău sunt fragile și mizerabile sunt bogațiile sale’’.
Distrus sufletește odată cu dispariția soției sale, a înteles mai clar vorbele spuse de Iisus Nazariteanul, omul trebuie sa ajunga să sufere și să ierte de 70 de ori câte 7. Durerea îl făcuse să-și regândească faptele și a devenit atras de credința pe care o avea Livia față de Iisus, purtând dupa el micuțul crucifix care fusese atât de adorat de soția sa. În anul 78 d.C. rămas orb în urma unui atac în Galilea, când romanii practic au macelărit populația în urma unei revolte si se mutase în Pompei care în aceea vreme era orașul înaltei aristocrații romane, oras care deținea cele mai superbe construcții de marmură din întreg Imperiu Roman. Multe dintre comorile jefuite de Imperiul Roman, printre care marmura albă splendidă, împodobea orașul Pompei în sclupturi fascinante. În templele grandioase se regăseau patricienii romani, lumea cea mai rafinată și cultă, poeți, cântăreți, in vecinatatea Veziuviului, iar toate aceastea aveau să fie acoperite de lava vulcanului Veziuviu intr-o dimineață de vară a anului 79 d.C., exact în ziua când orașul se pregătea de un mare festival în cinstea Imperiului Roman. Petrecându-și restul vieții ca orb, se afundă tot mai mult în credință. Din acest motiv el îi spune lui Chico Xavier că este un lux să ai doi ochi, scenă cuprinsa in filmul despre viața lui Chico Xavier.

Odată cu moartea corpului fizic, eveniment petrecut in ziua erupției Veziuviului, Senatorul roman a parcurs multe etape până să se stabilească în lumea astrală unde locuieste spiritul sau azi, în orașul numit Altidia. După viața trăită ca Senator în confort, urmatoarea viață a fost ca sclav, apoi preot, s.a., aveau să-l ajute să-și diminueze datoriile karmice acumulate în timpul vieților trăite în trufie și ignoranță. În prezent se ocupă în Altidia de zona comunicărilor, unde lucrează ca tot mai mulți oameni să afle despre regulile Legii Divine, dar sprijină și Spiritele noi venite să transmită informații rudelor rămase pe Terra.