Dupa moartea lui Albert Einstein, sotia acestuia a spus ca el avea o carte perferata Isis dezvaluita de Helena Blavatski.
Cea cunoscută ca Madame Blavatski sau chiar desemnată simplu, cu iniţialele HPB (de la Helena Petrovna Blavatsky) s-a născut la 12 august 1831 (31 iulie după calendarul iulian, folosit în Rusia), în localitatea Ekaterinoslav. Tatăl său, de origine germană, era colonel în armata ţaristă, iar mama sa, scriitoare de nuvele sub pseudonim, era înrudită cu familia imperială a Rusiei.
Aşa cum era normal pentru o tânără dintr-o familie nobiliară, Helena are mai multe guvernante, din diferite ţări europene, astfel încât ajunge încă din copilărie să vorbească fluent franceza, engleza şi germana, care îi vor fi extrem de folositoare în timpul călătoriilor de mai târziu. Îndrăgeşte lectura încă de mică şi citeşte multe cărţi despre ocultism, dar şi despre francmasonerie şi alte societăţi secrete.
La vârsta de şaptesprezece ani este măritată cu generalul Blavatski, viceguvernator al provinciei ruseşti Armenia, în vârstă de 40 de ani. Căsătoria durează numai trei săptămâni, interval în care cei doi soţi nu întreţin relaţii sexuale. După acest interval scurt, Helena fură un cal, cu care traversează munţii şi fuge la bunicul său, aflat la Tiflis, în Georgia. După propriile mărturisiri, va rămâne virgină întreaga viaţă. Totuşi, a păstrat un lucru ca urmare a acestei aventuri: numele de Blavatski.
Călătoriile lui Madame Blavatski. Marea Fraternitate Albă din Tibet.
Deşi familia decide că cel mai potrivit ar fi să se întoarcă la părinţi, ea este de
altă părere şi îşi petrece următorii zece ani (1848-1858) călătorind în cele mai diferite locuri sfinte şi întâlnind dervişi turci, înţelepţi egipteni, pe învăţatul copt Paulos Metamon (alături de care petrece ceva mai mult timp), vraci amerindieni, pastori mormoni, vrăjitori specialişti în voo-doo, asceţi indieni şi, în cele din urmă, pe aşa-numiţii Mahatmas din Tibet, membri ai unei Mari Fraternităţi Albe, despre care numai ea povesteşte. Dintre aceştia, îi cunoaşte pe Morya, mai întâi în vis, apoi şi în realitate, iar mai apoi pe Maestrul Kuthumi.
În 1858 revine în Rusia, la Pskov, unde locuia sora sa, Vera. Aceasta scrie despre puterile oculte pe care le căpătase între timp Helena. Este vorba, în primul rând, de capacitatea de a citi în „lumina astrală“ şi de a vedea fluxurile de gândire ale personelor vii, dar şi ale celor decedate.
În anii 1863-1865 călătoreşte în Caucaz, unde trece prin diferite crize şi experienţe mistice, printre care şi dedublarea, iar între 1865 şi 1873 este plasată a doua mare serie de călătorii din viaţa sa. Vizitează Europa de Est şi Balcanii, Egiptul şi Siria (unde are contacte cu comunitatea druzilor), Italia (unde Giuseppe Mazzini o iniţiază în carbonarism), apoi vizitează, pentru a doua oară, Tibetul, unde stă doi ani alături de maestrul Koot Hoomi. Revenită în Egipt, întemeiază, împreună cu Emma Cutting (viitoarea Emma Coulomb), o efemeră societate spiritistă, urmând principiile lui Allan Kardec, un pedagog francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi, succesiv, Ierusalim, Odessa şi Paris.
Întemeierea Societăţii Teosofice. Isis dezvăluită.
În 1873, la vârsta de 42 de ani, se stabileşte la New York. Aici se căsătoreşte pentru a doua oară, de data aceasta cu georgianul Michael C. Betanelly. Nici această căsătorie nu implică însă nici afecţiune şi nici relaţii sexuale, aşa că durează numai trei ani. interesant este că, în toată această perioadă, Helena nu divorţase de primul soţ, deci, conform legii, se poate vorbi despre bigamie!
La 7 septembrie 1875 (data oficială: 17 noiembrie acelaşi an), ea întemeiază Societatea Teosofică, împreună cu colonelul Henry Steel Olcott, ca preşedinte, şi avocatul irlandez William Quan Judge, ca secretar. Deşi ea este principala animatoare a societăţii, în acte este trecută ca simplu secretar corespondent.
Din Statut, rezultă că Societatea Teosofică este organizată în vederea îndpelinirii a trei scopuri principale:
1) dezvoltarea sentimentelor de toleranţă reciprocă şi de bunăvoinţă între popoarele de diferite rase şi religii;
2) încurajarea studiului filosofiei, religiilor şi ştiinţelor celor vechi, în special ale Arienilor;
3) cercetări şi ajutor privind natura superioară a omului şi puterile sale latente.
În 1878, apar la New York cele două volume ale lucrării „Isis dezvăluită“. În timp ce New York Herald Tribune o consideră una dintre creaţiile remarcabile ale secolului al XIX-lea, orientalistul Max Muller o consideră pe autoare incompetentă. Aceasta primeşte, în 1877, cetăţenia americană.
Teosofia în India. Ultimele călătorii ale Helenei Blavatski. Doctrina secretă.
Între 1879 şi 1885 întreprinde a treia serie de călătorii, împreună cu Olcott. În februarie 1879, ei lansează la Bombay revista The Teosophist (Teosoful), în care este afirmată ideea unei înţelepciuni divine eterne, numită Teosofie, şi a existenţei unei Fraternităţi a Înţelepţilor. În Sri Lanka, Blavatski şi Olcott primesc pancha sila (confirmarea buddhistă în cinci precepte). În 1882, se instalează în India, la Adyar, aproape de Madras, acest loc devenind centrul mondial al Societăţii Teosofice. Acum sunt sistematizate mai multe dintre teoriile doamnei Blavatski, precum cea a celor şapte corpuri: fizic, eteric, astral, mintal inferior, mintal superior, buddhic şi atmic.
Nici în India nu rămâne mult timp, în special deoarece este implicată în două scandaluri. Fosta sa colaboratoare din Egipt, Emma Coulomb, o acuză de fals şi de escrocherie. În acelaşi timp, o anchetă asupra capacităţilor sale paranormale (citirea gândurilor, materializarea unor obiecte, primirea unor scrisori de la maeştrii tibetani etc) le taxează, pe marea majoritatea, fie drept escrocherii, fie drept halucinaţii colective. În 884 şi 1885 călătoreşte prin Franţa şi Germania, pentru ca apoi să viziteze Egiptul şi India.
În 1885 părăseşte definitiv India pentru Europa. Aici, vizitează Italia, Elveţia, Germania, Franţa şi Belgia. Deja suferă de obezitate (are 113 kilograme), nefrită cronică şi hidropizie. În 1888 apare o nouă carte-monument, „Doctrina secretă“. Conform lui Madame Blavatski, aceasta se bazează misterioasa Carte a lui Dzyan, despre care s-a afirmat că e doar un alt numele al Zoharului, cunoscuta (în anumite medii) operă kabbalistică.
Ultimii ani ai lui Madame Blavatski. Controversele.
Din mai 1887, se stabileşte la Londra, unde întemeiază „Blavatsky Lodge“ şi revista „Lucifer“. Acum îl întâlneşte pe cunoscutul poet William Butler Yeats, preşedinte al Hermetic Golden Dawn. În octombrie 1888, apare şi o „Secţiune esoterică“ a Societăţii Teosofice, destinată căutătorilor mai avansaţi. În următorii ani apar încă două lucrări ale Helenei Petrovna Blavatski: Cheia Teosofiei şi Doctrina secretă. După apariţia acestui din urmă volum, câştigă prietenia şi sprijinul lui Annie Besant, pe care o desemnează drept succesoarea sa la conducerea Societăţii. În 1890 este vizitată chiar de tânărul Gandhi, care se afla în plină dezvoltare a conştiinţei naţionale indiene şi redescoperea hinduismul tradiţional. Helena îl ajută în acest sens.
Helena Petrovna Blavatski a murit pe 8 mai 1891 şi a fost incinerată. Credinţa în Biserica Ortodoxă rusă şi-o pierduse în momentul în care, în ciuda rugăciunilor sale, murise un copil al cărei tutore era.
În urma ei a rămas o operă controversată, care a stârnit nenumărate dezbateri. De pildă, în timp ce Rene Guenon considera teosofia drept una dintre cele mai periculoase greşeli făcute de mentalitatea contemporană, istoricul Theodore Roszak spune că Madame Blavatski a fost unul dintre cei mai originali şi mai profunzi gânditori ai timpului său. Călătoriile numeroase, legăturile cu diferiţi oficiali britanici, dar şi ruşi, au alimentat zvonurile că s-ar fi aflat în slujba serviciilor secrete.
Dincolo de aceste controverse, rămâne însă opera Helenei Blavatski, a căror valoare şi validitate le poate judeca fiecare personal.
http://www.clubmistic.ro/51/Madame-Blavatski-si-Societatea-Teosofica/127
.jpg)
.jpg)
