Indochina este o regiune din sud-estul Asiei, mai exact o peninsula al carui nume a fost inventat de colonialistii francezi din Vietnam in momentul in care au inceput expansiunea granitelor acestei tari. Practic, Indochina cuprinde trei state: Cambodgia, Laos si Vietnam. Toate trei au fost sub ocupatie franceza (cand formau Indochina Franceza) insa in sens larg, s-ar putea spune ca si tari precum Malaezia peninsulara, Myanmar, Singapore sau chiar Thailanda ar putea fi asociate cu aceasta regiune.
Odata cu scufundarea Lemuriei sau a continentului Mu, multi dintre lemurieni au ratacit spre sud stabilindu-se unii in zona Indochinei si Taianda altii au luato in sus prin China catre o zona care era fertila pe atunci, anume desertul Gobi si Monolia.
Se pare că in antichitate, imperiul mongol a asimilat Indochina. Într-o serie de lecturi dare de Cayce este descrisă o civilizaţie care dispune de atîta aur încît nu ştie ce să facă cu el - şi care a ajuns la o înaltă creativitate artistică. Lecturile vorbesc de sculptori, gravori, bijutieri, artizani şi artişti textili care prelucrau mătasea etc. Şi aici, era la început o civilizaţie monoteistă. Femeile aveau rol conducător:
În epoca aceea, domneau femeile. (Lectura 2067-4).
O lectură foarte interesantă a fost dată pe 1 octombrie 1940 pentru o autoare care voia să scrie o carte despre Indochina:
Căci entitatea era atunci o preoteasă foarte importantă. Era un personaj important, atît fizic cît şi moral, în deciziile şi acţiunile sale - deşi, adeseori, a fost rău înţeleasă [...]. Credinţa sa fundamentală era: "Domnul este Unul". Se pot regăsi încă în ruine urme ale acestei entităţi care se numea atunci Tehexutz.
ÎN CE PERIOADĂ AM TRĂIT CA TEHEXUTZ?
Depinde de sistemul cronologic adoptat. După era creştină, în 926 înainte de Christos.ORAŞUL [...] DE CARE VORBIŢI ESTE ACUM ANGKOR VAT? ŞI AM PARTICIPAT CUMVA LA CONSTRUIREA TEMPLELOR SALE? ŞI CE AM CONSTRUIT?Acestea sînt urmările, dar nu în perioada de care vorbeaţi. (Lectura 2067-1).
Ne amintim că Angkor Vat dispăruse, fusese uitat. Oraşul a fost redescoperit în 1850 de misionarul francez Charles Bouillevaux, apoi de misiunea diplomatică a lui Doudart de Lagrée. Angkor, capitala ţării khmere, atinsese apogeul în secolul X al erei noastre.
Mai multe prinţese sînt desemnate ca domnitoare, în timp ce în alte ţări şi în alte epoci suverani sînt mai mult bărbaţii (Lectura 2762-1, de exemplu, sau 2163-1 sau'2946-2).
Una dintre ele: era o prinţesă care a dat o învăţătură religioasă în spaţiul Indochinei de acum. Ea a stabilit acolo studierea Legii lui Unul [...] pe care o regăsim la începuturile dinastiei Ming; Legea lui Unul venise de la apus. (Lectura 2946-2).
Această civilizaţie ca şi cea din Gobi era moştenitoarea Lemuriei defuncte, aşa cum arată lecturile 1648-1 si 2067-1. Indochina veche se pare că a fost şi ea foarte bogată:
Ţara Aurului, adică ceea ce este acum Indochina. (Lectura 5259-1).
Exista acolo şi un Templu al Aurului (lectura 1219-1) şi:
Oraşul Aurului, acolo unde este acum Indochina. (Lectura 3237-1, dar şi 2946-2 şi 1533-2)...
Entitatea se afla în ţara Indochina, în acea perioadă cînd oraşul şi templele erau decorate cu fildeş şi aur. Acolo, entitatea era decorator, rudă a reginei din vremea aceea [...]. De unde priceperea sa de astăzi în domeniul teatrului, costumelor, tot ce are legătură cu decorurile. (Lectura 348-1).
Entitatea era în spaţiul numit astăzi Indochina, într-o epocă de progres pentru aplicarea în practică a legilor (fizice şi chimice) ale Naturii. De exemplu, folosind focurile eterne pentru a obţine combustibili cum sînt cărbunele şi manganul; folosind aurul şi metalele ca mijloc de schimb. (Lectura 420-6).
Şi cum sfîrşeşte, , această civilizaţie strălucitoare? Decimată de boală:
Entitatea era în acea ţară cunoscută acum ca Siam sau mai degrabă o regiune din Indochina, care erau pe atunci provincii ale marelui imperiu mongol. Şi iată aventura stranie întîmplată acestui ţinut întins; aşa cum putem să descoperim astăzi, omul şi toate realizările sale au fost înfrînte complet de insecte. Căci din cauza activităţilor omeneşti, roiuri de insecte au invadat ţara, transformînd-o în coşmar pentru locuitorii ei, coşmar fizic, trupesc. Şi ţara s-a golit de locuitori... (Lectura 1298-1).
TREBUIE SĂ PLEC ÎN EXPEDIŢIE ÎN SIAM CU DOCTORUL X? întrebă consultanta:
Da [...:]. Dar luaţi aminte la această insectă cît veţi sta acolo. Nu cea pe care o numim astăzi ţînţar, ci acel parazit care se încrustează în piele. (Aceeaşi lectură).
Cititorii vor fi atraşi de povestirea unei călătorii în Asia centrală, realizată de Gurdjieff, cu puţin timp înainte de ultimul război mondial (dar publicată mult mai tîrziu, în 1960, de Julliard, la Paris, în Rencontre avec des hommes remarquables):
"După ce am ieşit din Taşkent, am ajuns la F..., localitate mică de la graniţa nisipurilor deşertului Gobi [...]. Am început să-i vizităm pe... locuitorii acelei localităţi şi ne-au dezvăluit tot felul de credinţe legate de deşertul Gobi.
Majoritatea acestor povestiri afirmă că sate şi chiar oraşe întregi stau ascunse sub nisipurile deşertului actual, cu nenumărate comori şi bogăţii care aparţinuseră popoarelor ce locuiseră în acea regiune, prosperă altădată. Locurile unde se aflau aceste bogăţii, spuneau ei, erau cunoscute de anumiţi oameni din satele vecine. Era un secret care se transmitea prin moştenire, sub jurămînt, iar cel care încălca acest jurămînt... trebuia să suporte pedeapsa.
În cursul acestor convorbiri, s-a făcut de multe ori aluzie la o regiune din deşertul Gobi, unde după spusele a numeroase persoane, un oraş mare fusese acoperit de nisipuri... "
Gobi, ne spune geologul Karpenko, este un deşert ale cărui nisipuri, aşa cum afirmă ştiinţa, sînt de formaţie tardivă". (p.202 şi următoarele).
...Interesant, nu-i aşa? Găsim menţiunea acelui aur acoperit de nisip şi la Herodot, istoricul grec. Şi scriitorul francez Michel Peissel, în cursul unei expediţii la graniţele Tibetului, a putut interpreta povestirea lui Herodot care se bazează, se pare, pe lucruri veridice (Michel Peissel, L'Or des fourmis, Paris, Robert Laffont,1984).
După cum se vede, Cayce se opune diametral triumfalismului istoricilor din secolul XX. Am crezut că popoarele "preistorice" sau "arhaice" erau "primitive" şi că Istoria este un progres constant. Dimpotrivă, Cayce ne prezintă o succesiune de civilizaţii incredibil de vechi şi care depăşesc de foarte departe nivelul nostru, atît moral cît şi tehnologic...El vede Istoria mai mult ca o serie de decăderi şi nu pare să considere că noi sîntem atît de grozavi! Astăzi, progresele arheologiei pun din nou sub semnul întrebării automulţumirea noastră de occidentali. Există proverbe care sună din ce în ce mai fals: De exemplu, că "progresul nu poate fi oprit"! Ei bine, dimpotrivă! După Cayce, este oprit cu mult mai uşor decît am crede! Orice progres este o chestiune de etică, adică de valori pe care încercăm să le promovăm. Pentru Cayce; valorile spirituale care determină progresul civilizaţiei sînt cele ale Legii lui Unul (despre care el spune mereu că este în esenţă aceeaşi cu legea dată de Iisus cel istoric, de Moise, de Buddha etc.)
Odata cu scufundarea Lemuriei sau a continentului Mu, multi dintre lemurieni au ratacit spre sud stabilindu-se unii in zona Indochinei si Taianda altii au luato in sus prin China catre o zona care era fertila pe atunci, anume desertul Gobi si Monolia.
Se pare că in antichitate, imperiul mongol a asimilat Indochina. Într-o serie de lecturi dare de Cayce este descrisă o civilizaţie care dispune de atîta aur încît nu ştie ce să facă cu el - şi care a ajuns la o înaltă creativitate artistică. Lecturile vorbesc de sculptori, gravori, bijutieri, artizani şi artişti textili care prelucrau mătasea etc. Şi aici, era la început o civilizaţie monoteistă. Femeile aveau rol conducător:
În epoca aceea, domneau femeile. (Lectura 2067-4).
O lectură foarte interesantă a fost dată pe 1 octombrie 1940 pentru o autoare care voia să scrie o carte despre Indochina:
Căci entitatea era atunci o preoteasă foarte importantă. Era un personaj important, atît fizic cît şi moral, în deciziile şi acţiunile sale - deşi, adeseori, a fost rău înţeleasă [...]. Credinţa sa fundamentală era: "Domnul este Unul". Se pot regăsi încă în ruine urme ale acestei entităţi care se numea atunci Tehexutz.
ÎN CE PERIOADĂ AM TRĂIT CA TEHEXUTZ?
Depinde de sistemul cronologic adoptat. După era creştină, în 926 înainte de Christos.ORAŞUL [...] DE CARE VORBIŢI ESTE ACUM ANGKOR VAT? ŞI AM PARTICIPAT CUMVA LA CONSTRUIREA TEMPLELOR SALE? ŞI CE AM CONSTRUIT?Acestea sînt urmările, dar nu în perioada de care vorbeaţi. (Lectura 2067-1).
Ne amintim că Angkor Vat dispăruse, fusese uitat. Oraşul a fost redescoperit în 1850 de misionarul francez Charles Bouillevaux, apoi de misiunea diplomatică a lui Doudart de Lagrée. Angkor, capitala ţării khmere, atinsese apogeul în secolul X al erei noastre.
Mai multe prinţese sînt desemnate ca domnitoare, în timp ce în alte ţări şi în alte epoci suverani sînt mai mult bărbaţii (Lectura 2762-1, de exemplu, sau 2163-1 sau'2946-2).
Una dintre ele: era o prinţesă care a dat o învăţătură religioasă în spaţiul Indochinei de acum. Ea a stabilit acolo studierea Legii lui Unul [...] pe care o regăsim la începuturile dinastiei Ming; Legea lui Unul venise de la apus. (Lectura 2946-2).
Această civilizaţie ca şi cea din Gobi era moştenitoarea Lemuriei defuncte, aşa cum arată lecturile 1648-1 si 2067-1. Indochina veche se pare că a fost şi ea foarte bogată:
Ţara Aurului, adică ceea ce este acum Indochina. (Lectura 5259-1).
Exista acolo şi un Templu al Aurului (lectura 1219-1) şi:
Oraşul Aurului, acolo unde este acum Indochina. (Lectura 3237-1, dar şi 2946-2 şi 1533-2)...
Entitatea se afla în ţara Indochina, în acea perioadă cînd oraşul şi templele erau decorate cu fildeş şi aur. Acolo, entitatea era decorator, rudă a reginei din vremea aceea [...]. De unde priceperea sa de astăzi în domeniul teatrului, costumelor, tot ce are legătură cu decorurile. (Lectura 348-1).
Entitatea era în spaţiul numit astăzi Indochina, într-o epocă de progres pentru aplicarea în practică a legilor (fizice şi chimice) ale Naturii. De exemplu, folosind focurile eterne pentru a obţine combustibili cum sînt cărbunele şi manganul; folosind aurul şi metalele ca mijloc de schimb. (Lectura 420-6).
Şi cum sfîrşeşte, , această civilizaţie strălucitoare? Decimată de boală:
Entitatea era în acea ţară cunoscută acum ca Siam sau mai degrabă o regiune din Indochina, care erau pe atunci provincii ale marelui imperiu mongol. Şi iată aventura stranie întîmplată acestui ţinut întins; aşa cum putem să descoperim astăzi, omul şi toate realizările sale au fost înfrînte complet de insecte. Căci din cauza activităţilor omeneşti, roiuri de insecte au invadat ţara, transformînd-o în coşmar pentru locuitorii ei, coşmar fizic, trupesc. Şi ţara s-a golit de locuitori... (Lectura 1298-1).
TREBUIE SĂ PLEC ÎN EXPEDIŢIE ÎN SIAM CU DOCTORUL X? întrebă consultanta:
Da [...:]. Dar luaţi aminte la această insectă cît veţi sta acolo. Nu cea pe care o numim astăzi ţînţar, ci acel parazit care se încrustează în piele. (Aceeaşi lectură).
Cititorii vor fi atraşi de povestirea unei călătorii în Asia centrală, realizată de Gurdjieff, cu puţin timp înainte de ultimul război mondial (dar publicată mult mai tîrziu, în 1960, de Julliard, la Paris, în Rencontre avec des hommes remarquables):
"După ce am ieşit din Taşkent, am ajuns la F..., localitate mică de la graniţa nisipurilor deşertului Gobi [...]. Am început să-i vizităm pe... locuitorii acelei localităţi şi ne-au dezvăluit tot felul de credinţe legate de deşertul Gobi.
Majoritatea acestor povestiri afirmă că sate şi chiar oraşe întregi stau ascunse sub nisipurile deşertului actual, cu nenumărate comori şi bogăţii care aparţinuseră popoarelor ce locuiseră în acea regiune, prosperă altădată. Locurile unde se aflau aceste bogăţii, spuneau ei, erau cunoscute de anumiţi oameni din satele vecine. Era un secret care se transmitea prin moştenire, sub jurămînt, iar cel care încălca acest jurămînt... trebuia să suporte pedeapsa.
În cursul acestor convorbiri, s-a făcut de multe ori aluzie la o regiune din deşertul Gobi, unde după spusele a numeroase persoane, un oraş mare fusese acoperit de nisipuri... "
Gobi, ne spune geologul Karpenko, este un deşert ale cărui nisipuri, aşa cum afirmă ştiinţa, sînt de formaţie tardivă". (p.202 şi următoarele).
...Interesant, nu-i aşa? Găsim menţiunea acelui aur acoperit de nisip şi la Herodot, istoricul grec. Şi scriitorul francez Michel Peissel, în cursul unei expediţii la graniţele Tibetului, a putut interpreta povestirea lui Herodot care se bazează, se pare, pe lucruri veridice (Michel Peissel, L'Or des fourmis, Paris, Robert Laffont,1984).
După cum se vede, Cayce se opune diametral triumfalismului istoricilor din secolul XX. Am crezut că popoarele "preistorice" sau "arhaice" erau "primitive" şi că Istoria este un progres constant. Dimpotrivă, Cayce ne prezintă o succesiune de civilizaţii incredibil de vechi şi care depăşesc de foarte departe nivelul nostru, atît moral cît şi tehnologic...El vede Istoria mai mult ca o serie de decăderi şi nu pare să considere că noi sîntem atît de grozavi! Astăzi, progresele arheologiei pun din nou sub semnul întrebării automulţumirea noastră de occidentali. Există proverbe care sună din ce în ce mai fals: De exemplu, că "progresul nu poate fi oprit"! Ei bine, dimpotrivă! După Cayce, este oprit cu mult mai uşor decît am crede! Orice progres este o chestiune de etică, adică de valori pe care încercăm să le promovăm. Pentru Cayce; valorile spirituale care determină progresul civilizaţiei sînt cele ale Legii lui Unul (despre care el spune mereu că este în esenţă aceeaşi cu legea dată de Iisus cel istoric, de Moise, de Buddha etc.)
Universul lui Edgar Cayce
.jpg)
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu