Cu 35.000 de ani in urma s-a nascut entitatea Ramtha (OHAMAH) pe Pamint. RAMTHA, era un baietel care traia intr-un port din Atlantida. Traia in Onaj, avea provenienta lemuriana, mai tarziu toata lumea cunoscuta de atunci traia sub dominatia lui. Populatia actuala din India, Tibet, Nepal, Mongolia de Sud, provin din neamul lui.
(Ramtha: 1:2,2:16)

In jurul anului 30.000 Atlantisul a fost colonizat, printre altele de popoarele maya, cu piele alba.

(Ardor)
Cu 14.500 de ani in urma a ajuns pe culmi o alta civilizatie uitata pe Atlantida, care cu 10.800 de ani in urma s-a autodistrus in razboiul celor doua grupuri opuse de etitati (Nibiru-Lyra), probabil din cauza folosirii necorespunzatoare a tehnologiei Mer-ka-ba. Urmele lor sunt semnalate de Triunghiul Bermudelor, unde din cauza structurii timp-spatiu mai sus amintite exista posibilitatea trecerii in alte dimensiuni. In mare exista trei Mer- ka- ba in forma de piramida, stand unul in varful celuilalt si se invart in sens invers. Potrivit transmisiilor pana la intrarea in noua dimensiune nu le putem localiza pe acestea. Potrivit Hathorilor Atlantida s-a distrus deja in 10.000 i.e.n si acest fapt este sustinut si de Platon, care spunea ca ultima bucata din Atlantida s-a scufundat in 9.800 i.e.n. Capitala Atlantidei a fost Telos, cu 200.000 de locuitori. Dupa marea prabusire au mai rams in jur de 20.000 de locuitori, care s-au refugiat in interiorul muntelui Shasta pe teritoriul actualei Californii. Aici au salvat civilizatia lor foarte avansata pentru posteritate.
(Lightworker)
12.221-8140 i.e.n.
Atunci a inceput a 3-a Era a Soarelui in traditia maya.
A TREIA ZI: (Tlejkiaviljo): a durat 4081 de ani. Descendentii cuplului uman au fost mancatori de fructe. Civilizatia a fost distrusa de Zeul Focului.
Cu 11.000-13.000 ani in urma s-au schimbat ultima oara polii magnetici cu 180 de grade.u 10.000 de ani in urma un asteroid prabusit a provocat ultimul potop. Ghetarele s-au topit, si majoritatea paminturilor au ajuns sub ape. Omenirea a trebuit sa ia totul de la capat. Urmele civilizatiilor de acum 10 mii de ani vor fi descoperite foarte curand pe teritoriul SUA, in statul Arkansas
(Kryon VII:9)
Obs: Au avut loc mai multe asa zise potopuri in istoria Pamintului.In jurul anului 10.000 au suferit un naufragiu cosmic cei 8 membri umanoizi de pe planeta Hebra, pe teritoriul actualei Krasnodar. Ei au incalcat legile galactice fara voia lor. Stramosii actualilor evrei: Robanan, Levia, Dyna.
Conform legendei Atlantidei, acest continent ar fi dispărut într-o singură zi, scufundându-se în valuri.
Eduard Cayce, însă, a descris un proces mult mai lent. De fapt, trei mari cataclisme distruseseră această ţară imensă, fiind situate, după aprecierea sa, între anii 50.000-28.000 Î.H. (dată la care continentul s-ar fi scindat în mai multe insule); distrugerea şi dispariţia sa definitivă datând din anul 10.000 Î.H., după părerea lui Cayce, ultimul seism i-ar fi inspirat lui Platon dialogurile Timaiosşi Critias, creând totodată legenda Atlantidei.
Fiecare perioadă care preceda un seism prezenta destule indicii premergătoare catastrofei pentru ca atlanţii să se poată salva, părăsind locul, încercând să se refugieze în regiuni mai sigure şi mai primitoare. Unii au emigrat în Europa, în Africa şi în America (de Sud şi de Nord), iar popoarele acestor continente au beneficiat de aportul atlanţilor, reprezentanţii unei civilizaţii superioare în care tehnica excepţională avea un rol mare.
Cele trei cataclisme care au spulberat de pe faţa pământului Atlantida au nimicit în vârtejurile lor pustiitoare dovezile palpabile ale existenţei acestui continent. Situarea lui geografică precisă oferă posibilitatea de a formula un mare număr de ipoteze, care pot fi analizate, rând pe rând. Cayce ne-o propune pe a sa, prezentată în cadrul unei „lecturi" generale, din 1932.
Atlantida revine la suprafaţă!

Cînd prietenul meu Louis Hermand mi-a vorbit despre Atlantida, am fost sceptică: acum, cînd nu mai credem în Moş Crăciun, trebuie să găsim altceva ca să visăm puţin... Atunci Atlantida sau ţigările zburătoare, tot ce ne face să zburăm pe deasupra florilor este bun!

Dar Louis Hermand, mare cititor al lui Rudolf Steiner, pretindea că dimpotrivă, Atlantida era la ordinea zilei. Că acest continent se afla sub Marea Sargaselor, de unde avea să se înalţe neîncetat. Am răspuns cuvintelor

sale... cu o mare de sarcasme!

A insistat cîteva luni mai tîrziu, cu o carte a lui Edgar Cayce, prima pe care am văzut-o vreodată. Era acum zece ani. Acum am remuşcări faţă de Louis Hermand: el era pe atunci unul din rarisimii francezi care

vizitaseră Fundaţia Cayce, la Virginia Beach. Un pionier... Din acest punct de vedere, merita tot respectul meu! Căci, acum îmi dau seama că mulţi oameni de ştiinţă se interesează de Atlantida, fără să fie nişte iluminaţi.

Nu ştiu dacă acest continent va ieşi vreodată din apele Oceanului, cum a afirmat Cayce. De la ferestrele Fundaţiei, unde lucrez, văd marea. Pentru moment, este netedă ca un parking. Dar orice se poate întîmpla: şi am văzut în 1901 în largul Siciliei o nouă insulă ieşind de sub valuri! Este adevărat că a dispărut înainte ca naţiunile interesate să-şi poată pune drapelul pe ea.

Despre Atlantida nu avem alte documente oficiale decît scrierile lui Platon: cele două texte superbe "Critias" şi "Timeu"... Dar o foarte vastă literatură atît ştiinţifică cît şi istorică şi ezoterică. `

Viziunile lui Cayce nu se datorează unei activităţi ştiinţifice. Este în întregime opera unui vizionar. El nu-l citise pe Platon, nici pe comentatorii lui, atunci cînd a început să vorbească de Atlantida, în 1924. Biblioteca

de la Fundaţia Cayce păstrează acum 2.500 de lecturi care se referă la Atlantida... una mai surprinzătoare decît cealaltă! Ele au fost date pentru aproape 1600 de persoane diferite şi descriu cîte o încarnare în Atlantida. Mai există o amplă lectură generală "The lost continent of Atlantis" (continentul pierdut al Atlantidei) care dă istoria şi descrierea continentului mitic.

Dacă este uşor să-l acceptăm pe Cayce al terapiilor blînde care a demonstrat prin succesele sale justeţea diagnosticelor, este mai greu pentru unii să-l urmeze pe tărîmul reîncarnării.

Dar ce să spunem de Atlantida? Cayce, ca Jules Verne a presimţit cu siguranţă descoperirile care aveau să urmeze după moartea sa. Dar lui Jules Verne i se iartă tot, pentru că a avut marea iscusinţă să facă din

toate acestea romane. Astfel, a evitat atacurile mediilor ştiinţifice.

Cayce, dimpotrivă, şi-a asumat riscul de a oferi intuiţiile sale ca atare, situîndu-se dintru început în categoria extrem de discutată a profeţilor! Iată cîteva extrase semnificative din acele lecturi arheologice şi totodată profetice.

Împărăţia omului roşu.

Pentru început, puţină geografie. Unde era situat continentul dispărut?

Cayce, ca şi Platon, abatele Moreux, Steiner, Paul le Cour şi Ignatius Donnely, este pentru Atlantida atlantică:

Continentul Atlantidei era situat între golful Mexic pe de o parte şi Mediterana, pe de altă parte.

Urme vizibile ale acestei civilizaţii pot fi regăsite în Pirinei, Maroc, Hondurasul britanic, Yucatan, America. Anumite teritorii care intrau în mare sau ieşeau din ea au făcut parte într-un moment sau altul din acest mare continent. Antilele britanice, Bahamas sînt o porţiune atlantă vizibilă şi astăzi. Ar trebui să se facă sondaje geologice în unele din aceste locuri, mai ales la Bimini şi pe unde trece Gulf Stream. (Lectura 364-3).

Totuşi, geografia mondială nu era cea de astăzi: culte teritorii au dispărut. Multe au apărut, apoi au dispărut din nou... (Lectura 5748-3).

Oceanele erau aşezate altfel ele nu mai poartă numele lor de origine. Ceea ce este acum partea centrală a acestei ţări, Statele Unite, adică bazinul Mississippiului, era atunci în întregime sub apă. Doar platoul ieşea din ocean, adică regiunile care sînt acum în parte Nevada, Utah, Arizona [...]. Ceea ce este astăzi coasta atlantică era marginea externă, adică cîmpiile joase ale continentului atlant. (Lectura 364-13).

Virginia Beach era deja o staţiune balneară atlantă? Iar Soarele care răsare deasupra mării, în faţa mea, răsărea atunci peste cîmpiile Atlantidei? Poate... Clima se deosebea de cea actuală?

Atlantida, în loc de zonă tropicală, era mai mult o zonă temperată. (Lectura 5750-1).

Aşa stăteau lucrurile ... înainte de potop.

RAPORTAT LA ISTORIA ATLANTIDEI PE CARE NE-AŢI PREZENTAT-O, DOMNULE CAYCE, UNDE SITUAŢI POTOPUL RELATAT ÎN BIBLIE, CU NOE ŞI ARCA SA? ÎN CE EPOCĂ S-A

PRODUS?

În timpul celei de a doua perioade de erupţii vulcanice (în Atlantida), adică două mii, două mii şase (22600 ani?) înainte de venirea Prinţului Păcii, după cronologia actuală, în "ani uşori"... (Lectura 364).

Istoria Atlantidei se întinde pe o perioadă de vreo 200.000 ani uşori, cum îi numărăm astăzi. (Lectura 364-4). Aşa cum o să vedem în continuare, Cayce descrie trei serii de distrugeri majore care, în trei perioade separate de mii de ani, au distrus continentul atlant. Cît despre "anii uşori" despre care vorbeşte el, nu se ştie cum se măsurau: durata revoluţiei Pămîntului în jurul Soarelui nu era, probabil, aceeaşi de astăzi.

ŞI, SPUNEŢI-MI, DOMNULE CAYCE, CONTINENTUL ATLANT ERA ÎNTINS?

Ca Europa, inclusiv Asia europeană - nu Asia, ci Asia europeană. Era dimensiunea ei după primul cataclism, cum am spune astăzi [...]. La extremitatea sudică a acestui continent s-au format insule în urma primelor cutremure vulcanice care au adus distrugerea ansamblului [...]. Era un continent mare, înainte de a fi zguduit de primele erupţii. (Lectura 364-4).

ŞI CUM SE NUMEAU PRINCIPALELE INSULE ATLANTE ÎN EPOCA DISTRUGERII FINALE?

Poseidia, Aryan şi Og. (Aceeaşi lectură).

Dar continentul atlant trebuie să iasă de sub ape într-o zi:

...Pămîntul atlant care s-a scufundat, care va ieşi din nou la suprafaţă - şi care este pe cale să apară! (Lectura 2012-1).

Va apărea pămînt solid în largul coastei estice a Americii! (Lectura 3976-25).

Poseidia va fi printre primele pămînturi ale Atlantidei care vor ieşi din nou la suprafaţă, spre '68 sau '69, nu peste mult timp. (Lectura 958- 3).

Se vor regăsi documente care sînt copii ale celor înghiţite odată cu Atlantida - căci aceasta, odată cu schimbările care se vor produce, trebuie să reapară. (Lectura 378-16).

Aviz promotorilor imobiliari!

Or Atlantida revine şi prin jocul reîncarnării: ar fi acum, aşa cum am spus-o deja, o sosire masivă de suflete atlante:

Din ce în ce mai multe suflete atlante sînt pe cale să se reîncarneze astăzi. Ele aduc o convergenţă de energii în activităţile terestre. (Lectura 528-14).

Aşa cum am spus, atlanţii sînt toţi excepţionali. Ei manipulează ce este mai rău şi ce este mai bun, distrugerea sau, dimpotrivă, o mare dezvoltare. Influenţa lor se simte indiferent că individul recunoaşte sau nu. (Lectura 1744-1).

Influenţele mercuriene şi uraniene care afectează Pămîntul în timpul acestor cicluri de încarnare de la 1909 la 1913 şi pînă la sfîrşitul vieţii acestor nativi se datorează faptului că ei au fost atlanţi într-unul din sejururile lor terestre. Şi că au trăit tentaţiile răului, profitarea de puterile mentale şi abuzul forţelor cărnii exercitate asupra celorlalţi... Căci în aceste încarnări în Atlantida, în multe dintre ele, satisfacerea excesivă a egoului a constituit greşeala lor. Astfel, în viaţa lor de astăzi au ocazia să exercite o influenţă capitală asupra grupurilor umane, pe Pămîntul de astăzi, cu puterea de a conduce sau de a distruge. (Lectura 518-1).

Cayce spune undeva că:

Sufletele atlante sînt extremiste.

Vom vedea mai departe cum aceşti atlanţi au exagerat în asemenea măsură încît şi-au distrus continentul:

Atlanţii au fost cei care au ajuns la un mare progres, căci li se încredinţaseră pe Pămînt activităţi divine. Şi - aşa cum a făcut această entitate - au uitat de la Cine aveau toată viaţa şi toată fiinţa lor; ceea ce a adus în ei înşişi distrugerea corpului, dar nu a sufletului. (Lectura 2794-3).

După Cayce, Atlantida nu este numai o fascinantă istorie a trecutului.

Ea ne interesează, căci:

Influenţa atlanţilor a marcat viaţa popoarelor din ţările unde s-au refugiat ei. Şi astăzi, fie prin influenţa directă a celor care s-au reîncarnat pe Pămînt, fie prin influenţa mentală asupra gîndurilor indivizilor, ei pot încă influenţa acum naţiunile, grupurile, persoanele. (Lectura 364-3).

Dar cine erau aceşti teribili atlanţi? Să reluăm istoria Atlantidei aşa cum a văzut-o Cayce. Pe acest pămînt, o să apară Omul Roşu: S-au scurs din acea epocă a existenţei lumii şi pînă acum 10 milioane de ani şi jumătate. Cînd omul a venit in planul terestru ca senior al acestei sfere, a apărut în cinci locuri diferite în acelaşi timp. (Lectura 5748-1).

După ce a explicat că cele cinci rase (albă, brună, neagră, galbenă, roşie) corespundeau celor cinci simţuri ale corpului nostru, Cayce a precizat:

Da, atlanţi şi americani, rasa roşie. (Lectura 364-13).
Culoarea pielii la fiecare din aceste rase se explică prin influenţa mediului natural:

Culoarea lor reflectă culoarea mediului cam în genul cameleonului de astăzi. De aici, apariţia acestei forme umane [...] cunoscută mai tîrziu ca rasa roşie. (Lectura 364-3).

Oameni precoci care se vor dezvolta foarte repede:

Aceste popoare (ale rasei roşii) capabile să folosească în evoluţia lor toate forţele Naturii înconjurătoare [...], au găsit deci în mediul înconjurător condiţii de dezvoltare. Şi dezvoltarea s-a produs mult mai rapid în această parte a globului decît în altele. (Lectura 364-3).

Astfel, încercînd să interpretăm epoca poseidiană, adică Atlantida, trebuie să înţelegem că era numai unul din aceste grupuri umane reprezentate pe Pămînt; şi, în acelaşi timp, era cel care atinsese stadiul de dezvoltare cel mai înalt între sufletele sau entităţile încarnate atunci pe Pămînt. (Lectura 877-26).

Totuşi, acei atlanţi nu ne semănau întru totul:

Cît despre formele corpurilor în acel timp, ele erau mai mult forme de gînduri, adică se puteau proiecta în direcţia în care dezvoltarea lor lua formă în gînd... Cam ca amoeba de astăzi care-şi proiectează pseudopodele în apele stătătoare. (Lectura 364-3).

Entităţile încarnate au fost hermafrodite la început.

În Atlantida din acel timp, înainte de apariţia lui Adam pe Pămînt, entitatea se afla printre cei care se proiectau în forme de gînd şi fiinţa sa fizică comporta unirea celor două sexe într-un singur corp. (Lectura 5056-1).

Precoci şi în acest domeniu:

În Atlantida a avut loc prima separare a sexelor. (Lectura 2753-2).
Era roboţilor

Printre cele mai uluitoare lecturi sînt acelea care descriu roboţii semi-umani, semi-animali, pe care Cayce îi numeşte "lucruri" (în americană: the things). Se pare că aceste creaturi nefericite erau sclavi, roboţi

care serveau poftele celor puternici:

În acel timp, nu se lucra pentru a avea din ce trăi ca azi. Dar unii atlanţi erau serviţi de automate, adică de "lucruri“; care aparţineau fie unor indivizi, fie unor grupuri. Şi aceste lucruri munceau în casă, pe cîmp sau ca artizani... (Lectura 1968-2).

Cum se ajunsese la situaţia acelor biete "lucruri" (care, după Cayce, aveau totuşi suflete umane)?

Acei indivizi, care în timpul sejurului lor pe Pămînt, ca suflete, se proiectaseră în materie pentru a deveni entităţi autonome, nu se îngrijiseră să înveţe să se conducă ei înşişi... Ei puteau fi comparaţi cu animalele domestice de astăzi, cum sînt calul, măgarul, cîinele, pisica, în etapa actuală de dezvoltare [...]. unde ele sînt dependente de stăpînii în ce priveşte viaţa lor materială şi mentală. (Lectura 2464-2).

În altă lectură, Cayce explică că acele "lucruri" erau entităţi care se proiectaseră în corpuri animale pentru a-şi satisface pulsiunile fizice... Şi care se încurcaseră (Cayce spune entangled) în mecanismele reproducerii

animale. Viaţa lor era deplorabilă şi Cayce le compara cu paria societăţii indiene:

Entitatea era atunci în ţinutul atlant, în vremea cînd se punea problema, cum am spune astăzi, a recunoaşterii castelor într-o ţară în care acei paria nu erau trataţi, de către castele superioare, cu mai multă consideraţie decît cîinii. (Lectura 333-2).

Cei care aveau o formă complet umană se împărţiseră în două grupuri. Copiii Legii lui Unul şi Fiii lui Belial. Bunii şi Răii! Iată portretul celor din urmă, oameni fără lege sau credinţă, care n-aveau decît o idee:

... satisfacerea egoului lor, folosirea lucrurilor materiale pentru mulţumirea personală, fără nici o consideraţie pentru obîrşia divină (a acestor plăceri) sau pentru suferinţa celorlalţi. Sau, cu alte cuvinte, ceea ce am numi astăzi oameni lipsiţi de scrupule morale. Fiii lui Belial se conduceau după un singur principiu: mărirea Eului lor. (Lectura 877-26).

Această rivalitate avea să aducă, aşa cum vom vedea, sfîrşitul Atlantidei:

Atlanţii decădeau slăbiţi de disputele dintre Fiii Legii lui Unul şi Fiii lui Belial. (Lectura 470-22).

Eticheta Belial pare să cristalizeze în această istorie toate forţele negative. Aparent, Fiii lui Belial foloseau abuziv bietele "lucruri" pentru -şi satisface viciile; în timp ce Fiii Legii lui Unul se străduiau, dimpotrivă,

să recunoască demnitatea acestor creaturi mizere, care totuşi adăposteau un suflet omenesc. În capitolul următor, cel despre Egipt, voi da lecturile care descriu în detaliu aceşti hibrizi pe jumătate animale, pe

jumătate oameni:

Entitatea se afla printre Fiii Legii lui Unul care erau preocupaţi de fericirea acelor "lucruri". (Lectura 3579-1).

Entitatea era în Atlantida înainte de Adam şi era şeful acelora care erau numiţi "lucruri", adică sclavii, lucrătorii. El simţea necesitatea unei reforme care ar fi dat fiecărui individ dreptul de a-şi alege în deplină libertate condiţia. (Lectura 5249).

Acele entităţi erau atunci producători, cum am spune astăzi, adică lucrătorii, ţăranii, artizanii, cei care se aflau în aceeaşi situaţie cu ceea ce numim noi astăzi maşini [...]. Şi în relaţiile cu cei care deţineau puterea au apărut nemulţumiri. (Lectura 877-26).

În Atlantida, între al doilea cataclism şi ultimul, pe cînd exista un antagonism violent între Fiii lui Belial şi Fiii Legii lui Unul, entitatea a fost o preoteasă care se ocupa de clasa muncitoare. Ea se străduia să determine recunoaşterea demnităţii lucrătorilor şi să le îmbunătăţească soarta acelora care erau consideraţi ca nişte lucruri şi nu ca suflete omeneşti. (Lectura 1744-1).

În cursul unei lecturi unde s-a cerut înfăţişarea fizică a atlanţilor din epoca arhaică, Cayce a explicat că ei îşi urmau evoluţia spre forma umană de astăzi. Atît "lucrurile" cît şi atlanţii cu formă umană: erau de statură foarte variabilă, de la pitici pînă la giganţi. Căci existau giganţi pe Pămînt în acea vreme, oameni care măsurau pînă la 10-12 picioare înălţime1 fiind foarte bine proporţionaţi. Printre toate

aceste corpuri, unele aveau o formă mai bine adaptată decît altele, aveau talia ideală atît masculină cît şi feminină, întrucît începuse deja separarea sexelor. Şi modelul perfect, cum se spune astăzi, a fost Adam, atunci cînd a apărut (Lectura 364-11).

Cei care erau construiţi după modelul adamic aveau un dispreţ total pentru cei care intraseră în corpuri animale. Rasismul are rădăcini preistorice...Întocmai ca frica nevrotică de viaţa animală:

DE CE, DOMNULE CAYCE, SIMT ATÎT DEZGUST ÎN CONTACTUL CU ANIMALELE, CÎND LE ATING BLANA ŞI PENELE? DE CE AM IMPRESIA CĂ MĂ MURDĂRESC CÎND LE ATING?

Originea acestei fobii se află într-o experienţă de viaţă din Atlantida [...] cînd entitatea văzuse aceste „lucruri“; mai mult sau mai puţin animale, luînd o formă ameninţătoare. (Lectura 288-29).

Reîncarnarea masivă a atlanţilor în America de nord explică oare această fobie a contaminării animale care domneşte acolo? Fobie care se traduce prin omniprezenţa dezinfectantelor, otrăvurilor chimice, bacteriene. O gospodină s-ar crede dezonorată dacă ar zbura o singură muscă prin casa ei!); prin interzicerea oricărui

animal domestic în foarte multe contracte de locaţii de imobile şi bineînţeles, prin această invenţie atroce care este creşterea în serie.

Animalul trebuie să fie întotdeauna under control şi, în general, el este non wanted. Dar noi înşine, în Franţa, n-am avut şi noi un Pasteur care vedea microbii drept izvorul tuturor bolilor iar medicina ca un război

declarat agenţilor infecţioşi de origine animală?

Medicina pasteuriană nu reia oare sub o deghizare ştiinţifică dezgustul atlant faţă de orice formă de viaţă animală? Căci a existat în Atlantida o concurenţă dramatică între Om şi Animal:

Amintiţi-vă că Pămîntul era populat de animale înainte de a fi populat de Om. (Lectura 364-6).

Fiii oamenilor nu creşteau şi nu se înmulţeau singuri; existau şi animalele preistorice! După cîteva mii de ani, ele au devenit atît de periculoase şi atît de ameninţătoare pe tot Pămîntul, încît s-a organizat în

Atlantida o întîlnire de vîrf... S-au adunat toţi şefii de stat ca să stabilească modul în care să fie curăţată planeta de această faună invadatoare:

... Entitatea a fost printre cei care s-au adunat să discute cum să scape Pămîntul de animalele enorme care-l invadaseră. (Lectura 5249-1).

Şi la ce dată a avut loc această reuniune?
Era în 50.722 (înaintea erei noastre). (Lectura 262-39).

În timpul acestei adunări a naţiunilor pentru a combate forţele regnului animal care făceau viaţa oamenilor din ce în ce mai grea, entitatea a fost printre cei care au propus folosirea elementelor din aer, ocean şi pămînt, ca să se extragă din ele energiile necesare pentru a combate energiile regnului animal. De aici faptul că, în experienţa sa din viaţa actuală, entitatea a putut înţelege motivele dispariţiei animalelor preistorice. (Lectura 2893-1).

S-au propus diverse mijloace, dar în final:

Gheaţa, Natura, Dumnezeu au schimbat axa polilor şi animalele au fost distruse. (Lectura 5249-1).

Şi iată cum au fost congelaţi mamuţii din Siberia... Cayce vorbeşte în diverse locuri despre schimbarea axei polilor:

The turning of the axis (lectura 364-13), care s-ar fi produs de mai multe ori în istoria Pămîntului... şi trebuie să se mai producă. Cum şi-au distrus atlanţii continentul. Reuniunea citată mai sus ar fi dus la: apariţia explozivelor(în text: "explosives“)1, care au fost inventate în acea perioadă cînd omul a încercat să controleze formele animale. (Lectura 364-4).

Lecturile descriu o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, dar de o cumplită nesăbuinţă:

Entitatea se numea atunci Deui şi activitatea sa consta în înregistrarea mesajelor şi dirijarea anumitor forţe, nu numai a razelor solare amplificate de cristale, ci o combinare a mai multor forme de energie, căci erau aceste gaze pe care le folosim astăzi la încălzit, iluminat, producerea

energiei, adică fenomenele de radiaţie, combinaţiile electrice, energia aburului etc. folosite pentru confortul modern [...]. Folosirea acestor energii de către Fiii lui Belial a provocat atunci primul dintre cataclisme căci captînd razele Soarelui, folosite de Fiii Legii lui Unul, într-un cristal pentru producerea energiei, Fiii lui Belial au provocat ceea ce s-ar numi o erupţie vulcanică şi pămîntul s-a dizlocat în mai multe insule - în total cinci. Poseidia [...] a devenit una din cele cinci insule. (Lectura 877-26).

Fiii lui Belial nu au reuşit de prima dată: au încercat încă de trei ori pentru a nimici continentul! Lecturile vorbesc aşadar de o primă distrugere spre anul 50.000 înaintea erei noastre, apoi de a doua, spre anul

28.000 şi în fine, de a treia şi ultima - spre anul 10.000. Tehnologia atlantă se perfecţiona neîncetat, punînd în mîinile acelor inconştienţi arme din ce în ce mai puternice...:

În Atlantida, în acea perioadă care a marcat apogeul tehnicii, adică a diverselor mijloace pentru obţinerea maximului de confort al oamenilor - ca aeroplanul, cum am spune astăzi, şi de asemenea navele aeriene - căci nu navigau doar prin aer, dar şi prin celelalte elemente. (Lectura 2437-1).

În Poseidia, entitatea locuia printre cei care erau responsabili de stocarea energiilor motoare provenite de la marile cristale care concentrau gazele luminoase. Aceasta pentru a alimenta cu energie anumite forme de activitate, ca teleghidarea navelor pe mare şi în aer, dar şi comodităţi practice ca televiziunea şi înregistrarea vocii. (Lectura 813-1).

În lectura de mai sus, există în textul original cuvintele television şi recording voice.

În altă parte se presupune că este vorba de energia atomică: Misterele folosirii acestor forţe numite faţa întunecată a vieţii (în americană: este vorba de textul original al lui Cayce"nightside of life"), adică folosirea energiilor Universului aşa cum erau înţelese în acel timp. (Lectura 2896).

Această lectură datează din 1930 şi reia aceeaşi expresie dintr-o altă lectură din 1928:

Aceste forţe care aparţin feţei întunecate a vieţii. (Se ştie că, în astrologie, Pluton guvernează plutoniul şi energia atomică). Or Pluton este în mitologia antică simbolul lumii subpămîntene, al forţelor nopţii: Hades / Pluton domnea asupra Infernului, lumea morţilor despre care se credea că locuiesc în adîncimile întunecate ale Pămîntului... O altă lectură vorbeşte explicit despre dezintegrarea atomului şi despre "raza morţii".

...Capacitatea de a folosi [...] anumite surse de informaţii [...] despre aceste elemente care sînt în interiorul energiilor Universului a adus în acea perioadă forţe care au provocat distrugerea ţării [...] . Şi ei (atlanţii) au produs aceste forţe distructive, (pe care le cunoaştem astăzi) în gaze, cu ceea ce numim raza morţii (în text. "death ray"), ceea ce a provocat din chiar măruntaiele Pămîntului [...] aceste distrugeri a unei părţi din continent [..]. Şi totuşi, puterea unor astfel de energii este cea care face să se nască lumile... (Lectura 364-11).

DESCRIEŢI-NE, EDGAR CAYCE, CU MAI MULTE DETALII, EFECTELE DISTRUGERII ACELEI PĂRŢI DIN ATLANTIDA CARE SE AFLĂ ACUM SCUFUNDATĂ ÎN MAREA SARGASELOR.

Anumiţi indivizi au introdus atunci folosirea gazelor [...] şi înşişi "elementalii" (în text: "elementals") împreună cu ceea ce cunoaştem astăzi ca energie solară şi raza care provoacă dezintegrarea atomului, în energiile gazoase astfel constituite - toate acestea au dus la distrugerea unei părţi a ţării, aflată astăzi sub Marea Sargaselor. (Lectura 364-11).

Iată încă o lectură unde Cayce foloseşte cuvîntul "atomic":

Entitatea a ezitat în alegerile făcute (între Fiii Legii lui Unul si Fiii lui Belial). Şi, cu foarte puţin timp înainte de distrugerea provocată de folosirea acestor radiaţii, entitatea a dat o rea întrebuinţare acestor tehnici. De aici influenţa energiilor atomice sau a oricărui curent electric asupra acestei persoane, astăzi, în bine şi în rău. (Lectura 179Z-2).

Energia atomică? Dar poate nu exact sub aceeaşi formă, nici cu aceleaşi întrebuinţări ca astăzi. În orice caz, raza laser şi energia solară apar aici:

...În Atlantida, în epoca dezvoltării energiilor electrice folosite la deplasarea maşinilor dintr-un loc în altul, la fotografia la distanţă, la lectura inscripţiilor prin pereţi, chiar la distanţă, la tehnicile

antigravitaţionale, la fabricarea cristalului - teribilul şi puternicul cristal: toate aceste tehnici au fost în mare măsură responsabile de distrugere. (Lectura 519-1).

Dată în 1934, această lectură a descris descoperirile care tocmai începeau să fie folosite - şi pe care, evident, le cunoaştem astăzi mai bine. Să mai precizăm că Cayce, care nu avea formaţie tehnică nu le cunoştea în stare conştientă. Şi cînd vameşul de la aeroport vede pe ecranul luminos ce conţine valiza mea închisă, face un lucru pe care nici Cayce, nici anturajul său nu-l puteau concepe în vremea aceea! Toată puterea atlantă sălăşluia în acest cristal care producea raza laser. Iată descrierea unei centrale de energie atlantă construită în jurul unei "roci de foc" (în textul american: firestone)... (... Dacă găsiţi o traducere mai bună, anunţaţimă!).

In centrul unei clădiri izolate, cum am zice astăzi, cu un material neconductor, o rocă semănînd cu magnetul [...], în această clădire deci, care avea o formă ovală şi era construită deasupra acelei stînci faimoase, acoperişul forma un dom, din care o parte "decapotabilă" se deschidea astfel încît să permită trecerea influenţelor stelare - concentrarea energiilor emise de corpurile celeste, ele însele de foc - împreună cu elementele din atmosferă şi din afara ei.

Concentrarea prin prisme sau sticlă, - cum s-ar spune astăzi - se făcea astfel încît ea acţiona asupra instrumentelor care erau conectate la diferitele mijloace de transport. Este cam ceea ce am numi astăzi dirijarea teleghidată prin radio [...].

Numai specialiştii erau iniţiaţi în folosirea acestei roci; entitatea se afla printre cei care dirijau energia astfel produsă prin radiaţie, sub formă de raze invizibile pentru ochi, dar acţionînd ca agent propulsor asupra pietrelor. Şi aceasta, fie că era vorba de un avion propulsat cu gaze sau vehicule de turism şi agrement evoluînd aproape de sol sau maşini înaintînd pe şi sub apă. Toate aceste maşini erau propulsate de un fascicol de raze concentrate, plecînd de la piatra de foc din mijlocul

centralei [...]. Acolo, entitatea a introdus forţe distructive, atunci cînd era însărcinată să distribuie această energie în diversele regiuni ale ţării cu ajutorul instalaţiilor care acopereau nevoile oamenilor din oraşe, sate, ţinuturi din jur: fără să o facă special, a stabilit o tensiune prea puternică şi aceasta a provocat a doua perioadă de distrugere a ţării. Solul s-a rupt, s-a fragmentat în mai multe insule - cele care au devenit mai tîrziu teatrul unui alt cataclism. (Lectura 440-5).

Descriere care evocă în mod neplăcut accidentele nucleare...

Şi iată construcţia acelei roci: era un cristal mare, cilindric, cum am spune astăzi; era tăiat cu faţete astfel încît vîrful concentra toată energia care se aduna între cele două extremităţi ale cilindrului. Cum am spus deja, detaliile tehnice ale construcţiei sale sînt scrise undeva:

le putem regăsi în trei ţări: în zona scufundată a Atlantidei sau mai bine zis a Poseidiei unde pot fi descoperite resturile unui templu sub sedimentele acumulate pe fundul mării; e aproape de ceea ce este astăzi Bimini, în largul Floridei; în al doilea rînd, în arhivele unui templu din Egipt [...]. Şi, în al treilea rînd, în documentele atlante care au fost transportate în Yucatan, în America, unde aceste pietre despre care ştim atît de puţine lucruri sînt astăzi pe punctul de a fi descoperite în cursul

acestor ultime luni [...]. Ele vor fi aduse în America, aici, în Statele Unite. (Lectura 440-5).

Astfel, acei atlanţi, ucenici vrăjitori ca şi noi, îşi forţaseră centralele nucleare căci credeau că stăpîniseră complet: folosirea generatoarelor electrice la fisiunea atomului, pentru a elibera energia...(Lectura 364-4).

Şi de ce au comis ei, prin urmare, această imprudenţă fatală? Pentru că Fiii lui Belial ar fi fost superconsumatori, angajaţi profund în cursa confortului pe care il iubeau mai presus de orice. (Lectura 37-1).

Aceşti oameni atinseseră la nivelul vieţii cotidiene un stadiu mai dezvoltat chiar decît cel pe care-l cunoaştem astăzi în viaţa materială ceea ce numim "civilizaţie"! Dar la ei, materialul înăbuşea spiritualul.(Lectura 38-1).

Şi Cayce insistă asupra faptului că astăzi ne confruntăm cu aceeaşi dilemă de odinioară, aviditatea de a consuma cu orice preţ sau cu preţul progresului spiritual. Unui consultant atlant îi spune:

Trebuie mai întîi să ştiţi în ce şi în cine să credeţi. Pe cine vreţi să serviţi şi de ce. Şi ce cale vă alegeţi: spiritul Legii lui Unul sau satisfacţia, emfaza bietului vostru ego. Căci, în acelaşi mod în care le-aţi ales pe ambele într-o viaţă din Atlantida, în această viaţă actuală vă veţi confrunta cu acelaşi gen de alegere. (Lectura 263-4)

Să arunci în aer un întreg continent!... Să trebuiască s-o faci! Să provoci erupţii vulcanice (lectura 4219-4), cutremure (lecturile 1849-2, 3479-2, 1626-1 etc.), este oare cu putinţă?

Căci Fiii lui Belial dispuneau de surse de energie de o putere infinită, pe care le-au transformat în mijloc de distrugere. (Lectura 1792-2). În această ţară pe care o numim acum atlantă [...], în haosul care a urmat erupţiilor vulcanice provocate de reaua întrebuinţare a energiilor distructive, care nu numai că au dizlocat continentul şi au schimbat clima, care din temperată a devenit toridă, dar au şi modificat echilibrul Pămîntului. (Lectura 884-1).

Ne amintim că în Critias, preotul egiptean îi spune lui Solon: "Voi, ceilalţi, atenienii, vă amintiţi numai de un potop, dar au fost mai multe". Şi preotul evocă deviaţiile care s-au produs în mersul aparent al corpurilor

celeste şi deflagraţiile care au zguduit Pămîntul... lecturile cayciene au multe puncte comune cu descrierile din "Critias" şi "Timeu" de Platon.

Totuşi, spre deosebire de Platon, Cayce vorbeşte de cei care au scăpat şi care presimţiseră iminenţa catastrofei:

Cînd Copiii Legii lui Unul au realizat că Poseidia lor atlantă avea să se dezintegreze definitiv, au început să plece. Au emigrat sub conducerea şefilor lor; în alte ţări. (Lectura 1007-3).

Emigrarea nu s-a făcut în panică, ci a fost organizată metodic pentru că Cayce vorbeşte de un atlant care,

înainte de distrugerea finală, a coordonat programele de plecare. (Lectura 914-1).

Mulţi dintre ei au ajuns cu bine fie în America centrală fie în Ţara bască... fie în Egipt, unde îi vom regăsi în capitolul următor. Cît despre Fiii lui Belial, care nu se îndoiau de nimic şi continuau:

să aibă drept religie doar pîntecul lor, iar ca zei doar plăcerile lumii materiale. (Lectura 3654-1).

...au dispărut odată cu Atlantida. Un mit cu viaţă grea. Ne poate mira faptul că un mit atît de vechi ca al Atlantidei a ajuns pînă la noi şi provoacă atîtea pasiuni!

Ne poate mira şi faptul că atîţia erudiţi şi savanţi "distinşi", cum se spune, consideră acest mit o realitate istorică, fără să deţinem vreo dovadă indiscutabilă, adică acceptată de oamenii de ştiinţă în unanimitate.

Am putea face din toate acestea un teribil roman de sciencefiction...şi chiar un roman filosofic, căci problemele atlante evocate de Cayce se aseamănă cu ale noastre: exploatarea Omului de către Om, manipularea forţelor Naturii, rasismul, aviditatea consumului... Indiferent ce am crede despre aceste texte cayciene, încă o dată coerenţa lor internă este remarcabilă. Gîndiţi-vă că aceste lecturi au fost date pe o perioadă de aproape douăzeci de ani... de către un om adormit!

Dacă este greu să nu te contrazici de la un an la altul atunci cînd eşti treaz, cine dintre noi poate ţine un curs de arheologie preistorică sub hipnoză, fără să se contrazică vreodată? Ori, cvasitotalitatea lecturilor despre Atlantida şi despre Egipt (a se vedea în continuare) prezintă o concordanţă internă în privinţa direcţiilor mari. Mai nesigure sînt datele, în unele cazuri. De exemplu, insula atlantă care va trebui să reapară în faţa Floridei în ani; "68, 69", se pare că a lipsit de la întîlnire! Doar dacă nu este vorba de anii 2068 sau 2069! Ceea ce este o nimica toată faţă de cetăţile milenare. În general, datările cayciene au de ce să surprindă.

Totuşi data pe care el o dă pentru ultima catastrofă atlantă a fost deja menţionată de numeroşi atlantologi de la Platon încoace, care au căzut de acord asupra celui de al III-lea mileniu înaintea erei noastre.

Nu sînt competentă să discut realitatea sau irealitatea continentului atlant. Îmi trimit, aşadar, cititorii la cărţile publicate de Robert Laffont, în colecţia "Les Portes de L'Etrange", mai ales excelenta serie a lui Albert Slosman (Le Grand Cataclysme, Les Survivants de 1'Atlantide etc.), ca şi colecţia "Les Enigmes de l'Univers" (cărţi excelente despre America precolumbiană, despre toate descoperirile arheologice recente,

mai ales despre "zidul" din Bimini, care ar putea face parte din ruinele atlante de care a vorbit Cayce etc.) şi la excelenta carte a lui J.Y. Casgha, Les Archives secrètes de 1'Atlantide, Édition du Rocher, 1980.

Cît despre Asociaţia Atlantis (30, rue de la Marseillaise, 94300 Vincennes), şi-a propus drept scop să încurajeze studiile serioase din acest domeniu sub îndemnul dinamicului şi simpaticului său preşedinte

Jacques d'Arés.
http://www.youtube.com/watch?v=lqoUASO3k8g
http://www.youtube.com/watch?v=ypWOmU3YE2E
http://www.youtube.com/watch?v=gYajkHqqqak
http://www.youtube.com/watch?v=-FS5sgwE2Bs
http://www.youtube.com/watch?v=A21ylxQ0uCk
Atlantida descoperita cu ajutorul google.earth!
http://www.youtube.com/watch?v=bh2QwvR3aOo
http://www.youtube.com/watch?v=Dh8sj7MEZgo

www.esoteric.ro
Atlantida de Robert Cohen

Univelsul lui Edgar Cayce

Atlantida se afla sub Marea Sargaselor?

Publicat de Mirela