Incarnarile lui Isus

Karma lui Adam

Înainte de a intra în miezul subiectului, aş vrea să spun că tot ceea ce am citit despre Christos în textele cayciene este exprimat cu un profund respect şi o foarte mare iubire, aşa cum va vedea cititorul însuşi.

Ori respectul impune respect, chiar dacă opiniile exprimate sînt diferite de ceea ce am învăţat noi la catehism.

Ideea lui Cayce este următoarea: pentru că reîncarnarea pare a fi o lege universală o lege fizică, o aplicare a teoriei evoluţiei, Christos nu a scăpat de această lege, trebuind să împărtăşească în întregime condiţia umană.

Nu ar fi scăpat nici de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Iisus, ultima Sa reîncarnare, El ar fi învins complet răul, păcatul şi moartea şi ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincţie între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zend (despre care am vorbit mai înainte), Iosua, Iosif etc. şi personalitatea istorică a lui Iisus. Asta nu vă aminteşte de apostolul Pavel vorbind despre Iisus Christos ca despre "Noul Adam"? De secole, vedem în asta o figură de stil, o comparaţie simbolică. Or, iată, Cayce afirmă că expresia trebuie luată ca atare.
...În timpul celei de a doua perioade de erupţii vulcanice (în Atlantida), adică două mii, două mii şase (22600 ani?) înainte de venirea Prinţului Păcii, după cronologia actuală, în "ani uşori"... (Lectura 364)...

Personal, cred că am greşi dacă am considera încarnările anterioare ale iui Iisus ca un detaliu secundar: mi se pare, dimpotrivă, că ele sînt un element important. Ele răspund la multe obiecţii care au fost făcute în cursul secolelor în privinţa lui Iisus. Nietzsche, între alţii, reproşa creştinilor că au drept model un om învins, executat ca un sclav... S-ar spune astăzi, un şomer, un marginal, un asocial. Este de înţeles şi decepţia lui

Iuda şi a Apostolilor care aşteptau un şef politic "musculos". Dar dacă acceptăm versiunea lui Cayce, după care Iisus a fost şi Iosua, acest general, conducător triumfător, atît de puternic încît a oprit soarele şi a

răsturnat zidurile "ciclopice" ale Ierihonului: sau acel om politic de geniu care a domnit asupra Egiptului ca Iosif... atunci, alta era situaţia! Ne putem gîndi că Christos, după aceste încarnări de strălucită reuşită socială,

militară şi politică, nu mai avea nevoie să ia de la capăt, ca Iisus, această cursă spre onoruri!

Oamenii "bine" nu sînt miloşi: cei care n-au păcătuit niciodată n-au milă... Se vede în parabola fiului rătăcitor: vîrstnicul, care a rămas cuminte acasă, se dovedeşte la sfîrşit un gelos frustrat. Ne putem întreba atunci: Iisus ar fi manifestat atîta bunătate dacă El ar fi fost întotdeauna perfect? Pentru a înţelege decăderea oamenilor, nu era necesar ca El s-o fi trăit primul ca Adam?

Iată deci aceste texte cayciene care-l privesc pe Iisus Christos.

...

VĂ ROG DOMNULE CAYCE, AŢI PUTEA SĂ SPUNEŢI PRINCIPALELE ÎNCARNĂRI ALE LUI CHRIST ÎN ISTORIA LUMII, DE LA ADAM ÎNCOACE?

La început ca Amilius; ca Adam; ca Melhisedec, ca Zend; ca Ur; ca Asaf, ca Iosua, [fiul lui Iosadac (Ezdra, III, 2), care a reconstruit Templul Ierusalimului după exil], ca Iosif; ca Iisus. (Lectura 364-7).

În alte lecturi, Cayce va mai spune:

Mai întîi, la început, bineînţeles (a venit El); apoi ca Enoh, ca Melhisedec, în perfecţiune; apoi, pe Pămînt, ca Iosif, Iosua (fiul lui Navi, diferit de precedentul: este vorba aici de eroul "Cărţii lui Iosua", contemporanul lui Moise); Iosua, Iisus. (Lectura 5749-1). [...] acel Iisus din Nazaret; acel Iosua din Ierusalim, acel Iosua din Sitin, acel Iosif de la Curtea Faraonului, acel Melhisedec care l-a

binecuvîntat pe Abraham, acel Enoh care şi-e instruit poporul, acel Adam care a ascultat-o pe Eva. (Lectura 3054-4).

Aşa cum fiul Omului, încarnat în trupul lui Adam a adus păcatul, adică separarea de Dumnezeu, tot aşa, în ultimul Adam, Christ a adus unirea cu Dumnezeu. (Lectura 452-3). [...] De unde necesitatea pentru Învăţător, (aşa-l numeşte deseori Cayce pe Iisus), primul Adam şi ultimul Adam de a se manifesta în lumea materială pentru a arăta calea fiecărui suflet şi modul de a aborda toate problemele, toate etapele trebuinţelor umane, fizice, mentale şi spirituale. (Lectura 22Q5-2).

El, această Conştiinţă a lui Christos (Christ consciousness), este acela de care se vorbeşte mai întîi cînd spune Dumnezeu: "Să se facă Lumină"; şi s-a făcut Lumină. Şi această Lumină este manifestată în Christos. La început, ea s-a conştientizat fizic în Adam; şi ca Adam murim toţi şi ca ultimul Adam, adică Iisus devenind Christos, sîntem toţi înviaţi. Dar nu înaintea Lui: căci fiecare din noi îşi înfruntă propriul eu, egoul său, aşa cum El a făcut-o. Şi aceasta nu a fost cu putinţă într-o viaţă terestră decît atunci cînd El, Iisus, a devenit Christos şi a deschis calea. (Lectura 2879-1).

Astfel, Omul a intrat pe Pămînt ca Om, prin Spiritul Creatorului său, înţelegeţi, sub forma omului de carne: acela care, conform trupului, moare, putrezeşte, se degradează, se transformă în ţărînă, atunci

cînd intră în condiţia materială. Spiritul este un dar al lui Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe Om să fie unit cu El, atunci cînd Omul doreşte să aplice forţele creatoare la lumea fizică. Omul ca Adam (ca grup, nu ca individ) a intrat în lume (căci el a intrat pe pămînt în cinci locuri diferite în acelaşi timp, înţelegeţi?) într-un timp cînd omul nu voia să urmeze căile Spiritului, ci era mai înclinat să-şi urmeze dorinţele cărnii. Ceea ce a adus păcatul în lume, căci Omul se depărta de faţa Creatorului

său, înţelegeţi? Atunci moartea a devenit partea Omului... (Lectura 900-227).

Comentariile teologice ale lui Cayce sînt adeseori punctate de "înţelegeţi" (în engleză: "you see?"), care dincolo de tonul sfătos nu contribuie cu nimic la elucidarea subiectelor respective.

ŞI SPUNEŢI-NE DOMNULE CAYCE, CÎND A ŞTIUT IISUS CĂ EL VA FI MÎNTUITORUL LUMII?

La căderea din Eden. (Lectura 2067-7). Încearcă să cauţi, zi după zi, voinţa Tatălui, aşa cum a fost ea manifestată în El (Iisus). Astfel poate ea să fie manifestată în tine. Căci El nu te va lăsa pradă tristeţii, ci va veni la tine, numai dacă vrei să-l pofteşti. 

Ca în timpurile cînd, am văzut, El mergea cu oamenii pe Pămînt ca Învăţător şi cînd El era în mijlocul lor. Sau cînd, ca Iosif, El i-a salvat pe ai săi care-l vînduseră ca sclav regatelor puternice de atunci. Sau cînd, ca preot din Salem (Melhisedec), El a mers cu oamenii şi a vorbit cu ei in vremea cînd un trib mic a conştientizat menirea sa (aceea a lui Abraham)1 sau cînd era Asafa sau Asaf [...]. Sau în acea grădină unde ia apărut ispita... Adică primul Fiu preaiubit al Tatălui, care a venit ca

Amilius în Atlantida şi care a fost de acord să se lase purtat pe căile egoismului - (textul american spune: "the ways of selfishness"). În toate aceste etape ale dezvoltării Omului în decursul epocilor, au fost perioade cînd El a venit pe Pămînt, mergînd şi vorbind cu oamenii. (Lectura 364-8).

Este nevoie de o explicaţie pentru a situa aceste personaje diferite care, după Cayce, ar fi fost încarnările lui Christos.

- Amilius este desemnat în lecturi ca primul om perfect în formă fizică încarnat pe Pămînt. El ar fi apărut în Atlantida şi s-ar fi proiectat apoi în Adam.

- Enoh, personaj misterios, este autorul presupus al unei minunate cărţi profetice (publicată în limba franceză la Robert Laffont).

- Cît despre Melhisedec, sfătuitorul lui Abraham şi "preot din Salem", teologii l-au considerat adesea ca o "faţă" a lui Christos. Acesta, spune Cayce:

S-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte. [...] Şi în Melhisedec [...] care a venit în lume materializîndu-se singur; şi s-a dematerializat prin acelaşi proces. (Lectura 2072-4).

Altfel spus, nici născut, nici mort ca toată lumea!

Anumite fragmente din lecturi tardive ne lasă de asemenea să credem că Hermes, arhitectul Marii Piramide, a fost şi el o încarnare ulterioară a lui Iisus. De ce nu ne spun lecturile mai mult? Mister...hermetic!

- Asaf sau Asafa, sau Affa ar fi fost profesorul de cînt al regelui David şi autorul psalmilor.

- Iosia a fost Marele Preot în timpul captivităţii din Babilon. El ar fi scris sau rescris mai multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, el ar fi condus reconstruirea Templului şi ar fi refăcut vechile liturghii după Tradiţia lui Moise.

Nu insist asupra lui Iosua şi Iosif, care sînt foarte cunoscuţi. Aţi remarcat ca şi mine asemănarea numelor: Iosua, Isaia, Iosif, Asaf, Iisus...care nu este, evident, o întîmplare. Parcurgînd "suitele de reîncarnări" date de Cayce, vedem foarte des de la o viaţă la alta că entitatea poartă aproape acelaşi nume. (Cf. mai departe lectura dată pentru Ruth şi Alec,doi foşti esenieni).

Lecturile fac o distincţie între Christos viu şi activ în toate timpurile şi încarnarea sa temporară ca Iisus.
...

Personajul cel mai misterios din această suită persană este "Zend, tatăl lui Zoroastru", uneori ortografiat fonetic Zan sau chiar San, de secretara lui Cayce:

Uhjltd, care a devenit cum am zice astăzi lider, şeful militar şi politic, înainte ca Zan (Zend) să ajungă la rîndul său lider spiritual al acestor popoare. (Lectura 538-32).

ADEVĂRURILE ARĂTATE DE SAN (ZEND) ACESTOR POPOARE CUPRINDEAU ZEND-AVESTA? (Carte sfîntă a Zoroastrienilor):

Păi erau chiar asta! (Lectura 288-29).

Or acest Zend, al cărui tată a fost Uhjltd în a doua parte a vieţii sale, nu este după lecturile cayciene decît o încarnare a lui Christ (a se vedea capitolul următor).

CU CINE ERA ZAN ÎN PERIOADA ACEEA?

Zan, cel care a devenit lider [...]. Zan nu mai este în plan terestru acum. El a mai venit ca fiu al Oamenilor şi ca Mîntuitor al acestei lumi. Şi cînd va apărea din nou, mulţi din cei care au fost cu el vor fi numiţi preafericiţi: Căci locul lor a fost pregătit - dacă-i rămîn credincioşi. (Lectura 538-32).

Cayce vorbeşte în altă parte de:

Intrarea Învăţătorului în plan terestru, căci în vremea aceea a devenit liderul acestor ţinuturi. Şi este mult de învăţat studiind gîndirea persană sau mai exact ceea ce numim astăzi filosofia persană.

CARE ERA NUMELE SĂU ÎN ACEL TIMP?

San (scris fonetic de secretara lui Cayce care notează: sau Zan, sau Zend...). (Lectura 993-3).

ÎN VIAŢA SA PERSANĂ CA ZEND, IISUS A DAT ÎNVĂŢĂTURILE DE BAZĂ ALE ZOROASTRISMULUI?

În toate acele perioade în care principiul de bază era unitatea Tatălui, el (Iisus) a mers (pe Pămînt) cu oamenii. (Lectura 394-8).

După Cayce, religia întemeiată de Zoroastru se trage de la Zend, indicat ca tată al lui Zoroastru, ale cărui învăţături au fost înlesnite de revoluţia politică şi religioasă a lui Uhjltd (care fusese un fel de precursor):

În această ţară pe care o numim astăzi Persia, unde aceste populaţii fuseseră zguduite de dispariţia şefului lor, Uhjltd, şi de invazia şi stăpînirea atenienilor, entitatea se număra printre cei care au încercat să oprească valul din ce în ce mai mare al influenţelor distructive. El a încercat să păstreze ceea ce fusese creat în timpul vieţii liderului (Uhjltd) şi l-a ajutat pe Zend, adică pe Zoroastru şi Zend, să înfiinţeze în altă parte a ţării o zonă-refugiu. (Lectura 333-2).

Sau:

Credincioşii lui Zend. Adică zoroastrienii. (Lectura 2091-2).

Adevărata doctrină a lui Zoroastru

Care erau deci învăţăturile religioase date succesiv de Uhjltd, Zend, Zoroastru?

Ei bine, "Legea lui Unul" (Un singur Dumnezeu), care fusese legea egiptenilor după dispariţia Atlantidei. Deja lecturile egiptene afirmau că această religie era, în esenţă, aceeaşi ca religia învăţată de Christul istoric.

Reluată în Persia de Uhjltd, ea va fi - după Cayce - dezvoltată de Zend mai complet. Căci din epoca în epocă, după Cayce, entitatea-Christos i-a inspirat pe Oameni ca să le aducă lumina:

CE ROL A AVUT IISUS [...] ÎN DEZVOLTAREA RELIGIILOR URMĂTOARE: BUDISM, ISLAM, CONFUCIANISM, ŞINTOISM, PLATONISM, IUDAISM?

Aşa cum s-a arătat deja, ca entitate, el a influenţat direct sau indirect toate formele de filosofie sau religie care ne-au învăţat că Dumnezeu este UNUL [...]. El a fost Cel care a călăuzit sau inspirat aceste principii de bază, cam în acelaşi mod în care El a completat iudaismul [...] prin învăţăturile date, aşa cum le cunoaştem noi, în timpul vieţii Sale ca Iisus în Galileea şi Iudeea. În toate formele de religie citate, deci, pornirea a fost dată de acelaşi Spirit. Ceea ce au făcut şi mai fac încă oamenii cu aceste principii de bază este să le modifice, să le prezinte într-un mod care răspunde necesităţilor imediate ale timpului şi ţării lor. [...] Căci, aşa cum ni s-a spus: „Ascultă, Israel, nu există decît

un singur Dumnezeu şi El este Dumnezeul tău". Aceasta este ideea directoare care i-a inspirat pe Confucius, Brahman, Mahomed, Buddha.

Ei n-au fost decît interpreţi, învăţători [...]. Astfel, Spiritul Învăţătorului, Spiritul Fiului a fost manifestat, dat fiecăruia în sfera respectivă. Şi astăzi, ca şi ieri, Dumnezeu îl cheamă pe Om, indiferent unde s-ar afla, ca să-I caute Faţa [...], indiferent de forma de gîndire sau religie pe

care o ia această chemare. Astăzi, regăsim aceleaşi limite; acelaşi sectarism, în care fiecare strigă: "Noi îl avem pe Christos. Noi avem calea de a ajunge la El. Şi dacă nu faceţi aşa sau aşa, veţi fi izgonit dintre ai săi". Or El a spus: "Cel ce urmează spusele mele acela mă iubeşte". Dar care sînt spusele sale?: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Aceasta este Legea Evangheliei tuturor timpurilor dacă credem că există un singur Dumnezeu. (Lectura 364-9).

...

CUM SE NUMEA IISUS ÎN ÎNCARNĂRILE SALE DIN FRANŢA, ANGLIA ŞI AMERICA? (la care Cayce făcuse aluzie):

Era vorba nu atît de o încarnare în aceste diverse ţări, cît de spiritul lui Christos, adică al invăţătorului mergînd printre oameni. Căci, fie printre preoţi, cum a fost cazul în Franţa, fie printre călugării umili, cum a fost cazul în Anglia, sau chiar printre războinicii mîndri din America,

întotdeauna era Spiritul lui Dumnezeu unic, care îţi spune "să-l preferi pe aproapele tău, pe fratele tău, ţie însuţi"! Acest Spirit astăpînit anumiţi indivizi sau mai degrabă a lucrat prin ei pînă cînd propria lor personalitate ca indivizi a fost dată deoparte. Şi dacă vrei ca El să meargă cu tine, fă la fel: "Nu voinţa mea, Doamne, ci a Ta să se facă în mine, astăzi, acum!" (Lectura 364-9).

1800.i.e.n. A 4-a. Incarnare a lui Isus (in a 5-a. Incarnare pe Pamint va fi Isus cu numele de Jeshua ben Joseph ) In India a fost preot Brahmana. Era fondatorul invataturilor care sunt cunoscute sub numele de legile lui Manu. Aceste invataturi au fost transformate, rescrise de atunci. (Ardor)

Acum 3500 de ani, adica intre 1500.-1200. I.e.n a trait marele "Invatator-Zeu": AHURA-MAZDA, Zoroastru urmeaza invataturile Sale. El atrage atentia asupra puritatii si sfintenia elementelor, mai ales a focului si a apei. (Sutrele lui Isus)

627.i.e.n. Placa magnetica a Soarelui se schimba din nou, se schimba si polaritatile pe Pamint. Atunci soseste pe Pamint Zoroastru (Zarathustra)-Raspinditor de Lumina, Stea, Invatatorul Luminii.
La inceputul timpurilor a fost prevestita venirea lui.
In a 4. Perioada a Lumii se incarneaza fiinta sa spirituala, ca si mantuitorul lumii. Sta sub protectia lui Ahura Mazda = O Zeitate Conductor de Lumina, Raza Divina). In lupta duala dintre binele si rau, el scoate in evidenta in invataturile sale liberul arbitru al fiintei umane.
Omul este cineva, care poate sa se autodepaseasca.

In 7 i.e.n pe 13 decembrie (24-25 dupa unele versiuni) s-a nascut ISUS, Joshua, Jessze, Essze, Issza, Isza Christos, Chistos mesagerul Luminii, manifestarea Universului Fiului.
Obs: unii astonomi nu exclud nici varianta anului 3. I.e.n.

E.n. 1. Decembrie 24/25.decembrie s-a nascut in Betlehemul din Nazareth, Joshua ben Yosef, (Domnul Isus), Invatator-Maestru al Ultimilor Timpuri, Avatar,care impreuna cu perechea lui de Maestru Maria din Magdala a adus Omenirii idealul invataturii Iubirii fara conditii. (Kryon:1:6)

Universul lui Edgar Cayce de Dorothee Koechlin de Bizemont
www.esoterism.ro