Mai este denumita și „stâlpul lui Ashoka”, după numele unui suveran care îşi făcea cunoscute poruncile prin afişarea lor pe coloane puse în locuri publice, monumentul cu simbolul chakrei în vârf s-a dovedit a nu fi totuşi aşa de vechi, experţii estimând că datează din timpul domniei împăratului Vikramaditya, anii 375 şi 414 ai erei creştine.
Un atribuit interesant este faptul că nu a ruginit până în prezent, chiar dacă climatul din zona este unul umed, fapt ce a atras atenția specialiștilor care au supus coloana la mai multe teste în 1997 și în 2000. Analizele chimice arată că materialul din care a fost construit „stâlpul lui Ashoka” este fier și înregistrează o puritate de aproximativ 98%. În compoziția materialului se mai regăsesc și elemente precum: carbon, fosfor, siliciu, cupru, nichel, magneziu şi oxizi de fier! Culmea este că prezența acestor elemente trebuia să grăbească procesul de corodare, ceea ce nu s-a întâmplat până acum și nici nu o să mai întâmple.
Analiza chimică a stâlpului dă rezultate surprinzătoare
În privinţa aşa-zisei purităţi lucrurile stau însă cu totul altfel decât ne-am fi aşteptat, fiindcă analize amănunţite efectuate pe mici eşantioane au relevat o eterogenitate surprinzătoare. Mai exact, fără să se poată vorbi de un aliaj propriu-zis, există frânturi din alte elemente chimice decât fierul sau chiar substanţe pe care nimeni nu s-ar fi aşteptat să le întâlnească într-un obiect dovedit ca absolut inoxidabil: carbon (variind între 0,1 şi 0,2 la sută, în funcţie de zonele din care proveneau eşantioanele), fosfor (de la 0,11 la 0,18 la sută), apoi siliciu, cupru, nichel şi alte câteva elemente, în doze infime, tinzând către zero, dar şi … oxizi de fier! Învelişul stâlpului conţine asemenea oxizi (FeO şi Fe2O3) într-o proporţie de 80 la sută!
Grăsimile vegetale sau animale l-au făcut inoxidabil?
Iată deci, scrie Jacques Scornaux, că fierul acesta este departe de a avea acea puritate care i-ar explica bizara însuşire, aşa că enigma rămâne pe mai departe o enigmă. Singura explicaţie cât de cât raţională ar fi aceea că de-a lungul secolelor credincioşii, care probabil că vedeau în obeliscul acesta un obiect de cult, l-au tot uns cu grăsimi, de origine fie vegetală fie animală, iar acestea s-au impregnat în porii stratului exterior, asigurându-i astfel proprietatea care intrigă astăzi atâta lume.
Am mai adăuga că metalele din care sunt confecţionate părţi ale altarelor sau diferite obiecte de cult se bucură toate de aceeaşi miraculoasă imunitate, atât în India cât şi în Nepal.
Însă, indiferent de originea sa, coloana din Kutub stă, nu are nici o urmă de rugină, fulgerul o ocolește (o altă calitate inexplicabilă), are puterea de a vindeca și a bine dispune pe oamenii ce o ating. Deși, probabil, asta poate fi o autosugestie.
Analiza chimică a stâlpului dă rezultate surprinzătoare
În privinţa aşa-zisei purităţi lucrurile stau însă cu totul altfel decât ne-am fi aşteptat, fiindcă analize amănunţite efectuate pe mici eşantioane au relevat o eterogenitate surprinzătoare. Mai exact, fără să se poată vorbi de un aliaj propriu-zis, există frânturi din alte elemente chimice decât fierul sau chiar substanţe pe care nimeni nu s-ar fi aşteptat să le întâlnească într-un obiect dovedit ca absolut inoxidabil: carbon (variind între 0,1 şi 0,2 la sută, în funcţie de zonele din care proveneau eşantioanele), fosfor (de la 0,11 la 0,18 la sută), apoi siliciu, cupru, nichel şi alte câteva elemente, în doze infime, tinzând către zero, dar şi … oxizi de fier! Învelişul stâlpului conţine asemenea oxizi (FeO şi Fe2O3) într-o proporţie de 80 la sută!
Grăsimile vegetale sau animale l-au făcut inoxidabil?
Iată deci, scrie Jacques Scornaux, că fierul acesta este departe de a avea acea puritate care i-ar explica bizara însuşire, aşa că enigma rămâne pe mai departe o enigmă. Singura explicaţie cât de cât raţională ar fi aceea că de-a lungul secolelor credincioşii, care probabil că vedeau în obeliscul acesta un obiect de cult, l-au tot uns cu grăsimi, de origine fie vegetală fie animală, iar acestea s-au impregnat în porii stratului exterior, asigurându-i astfel proprietatea care intrigă astăzi atâta lume.
Am mai adăuga că metalele din care sunt confecţionate părţi ale altarelor sau diferite obiecte de cult se bucură toate de aceeaşi miraculoasă imunitate, atât în India cât şi în Nepal.
Însă, indiferent de originea sa, coloana din Kutub stă, nu are nici o urmă de rugină, fulgerul o ocolește (o altă calitate inexplicabilă), are puterea de a vindeca și a bine dispune pe oamenii ce o ating. Deși, probabil, asta poate fi o autosugestie.
.jpg)
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu