Manuscrisul de arama al esenienilor

Printre relicvele descoperite pe malul Marii Moarte, exista o piesa manuscrisul de arama, singurul care a ramas in posesia iordanienilor dupa intrarea Israelului in Razboiul de 6 zile. El a ramas in Iordania vreme de 26 de ani, perioada in care, din pacate, s-a deteriorat considerabil. Pentru a mai putea citi textul inscriptionat pe el, manuscrisul a fost trimis in Franta, unde timp de 4 ani specialistii au incercat sa-l reconstituie. Descoperit in martie 1952, manuscrisul este unic prin felul sau, fiind scris nu pe o bucata de piele sau pe un papirus, asa cum erau documentele vremii, ci pe un strat subtire de arama, lung de 2, 5 metri. Desi limba vorbita in acel timp in Iudeia era Aramaica (contemporan cu Iisus) , textul este scris in Ebraica, ceea ce denota ca Esenieni probabil nu se foloseau de Aramaica, considerand-o probabil o limba straina. Deoarece Crestinismul timpuriu in primele lui faze, cand toti Apostolii lui Iisus erau evrei, la fel de “nationalisti” si anti-Romani, asemanandu-se extrem de mult cu acestia, ridica posibilitatea ca limba vorbita (cel putin scrisa) de ei a fost Ebraica.
Continutul lui vorbeste despre viata esenienilor, cea mai stranie secta crestina din preajma anilor mesianici. Este absolut clar ca acest sul a fost “scris” (mai bine zis inscriptionat sau gravat) de patru persoane diferite, intr-un fel de CA (consiliu de administratie) antic al comorilor inventariate.
Dar, cel mai mult i-a atras pe cercetatori descrierea comorii esenienilor, ascunsa in mai bine de 64 de ascunzatori. Se vorbeste despre haine scumpe, esente pretioase care au fost ascunse in urma cu 2000 de ani in grote, tuneluri sau mormante. Se vorbeste despre 608 vase pline cu argint si alte 619 de vase pline cu aur si cu argint.
Totalizand valoarea metalelor pretioase, s-a calculat ca tezaurul cuprindea in jur de 65 de tone de argint si 36 de tone de aur. Aceste date sunt relative pentru ca in manuscris se vorbeste despre “talanti”, o masura care poate defini atat greutatea cat si valoarea in sine. Vorbind despre amplasarea comorii, aceasta este descrisa in termeni foarte vagi, in asa fel ca doar un esenian sa poata recunoaste locul unde este ingropata. Astfel, “... in mormantul lui Ha-Kippa, pe drumul care duce de la Ierihon la Sokokan, ingropati la 7 coti: 32 de talanti...” In acest stil este scris tot manuscrisul, ferind comoara de ochii si mainile strainilor.

In 1960, John Allegro, a facut o traducere aproximativa a textului de pe manuscrisul de arama si a plecat in cautarea comorii. Dar, cu toata publicitatea de care a beneficiat expeditia sa, rezultatele au fost nule, dand apa la moara scepticilor care nu credeau in existenta unei comori ingropate in Qumran.
O noua traducere este facuta de un preot erudit francez, parintele Puech in timpul restaurarii manuscrisului. Aceasta a doua interpretare dadea de inteles ca bogatiile despre care se vorbea in manuscris fusesera ascunse in anul 68. d. H, pe cand romanii traversau Qumran-ul pentru a asedia Ierusalimul. Totodata, parintele Emile Puech a aratat ca esenienii si-au ascuns comoara in 64 de locuri diferite, cele mai multe dintre ele fiind in afara Orasului Sfant. Spre deosebire de alti cercetatori, Puech arata ca existenta comorii este foarte posibila. El semnaleaza faptul ca una din regulile de baza ale vietii esenienilor prevedea ca orice proprietate era detinuta in comun, orice nou venit trebuind sa renunte la bunurile sale fizice pentru folosul comunitatii.

In aceste conditii este foarte posibil ca secta esenienilor sa fi strans acele cantitati imense de bogatii. Insasi ideea gravarii unui text pe o placa imensa de arama arata ca gravarea s-a facut cu un anumit scop si nu a fost o simpla joaca. In traducerea parintelui Puech se poate citi: In curtea lui sadoq, in cele patru colturi se gasesc aur, vase pentru ofranda, insotite de pretul lor. “ Din pacate, indiciile arata simboluri si nume de acum 2000 de ani, timp in acre numele oamenilor s-au schimbat, unele tunele sau grote s-au surpat si chiar fizica pamantului s-a modificat foarte mult. Insusi parintele Puech considera ca manuscrisul a fost scris cifrat, in asa fel incat sa nu poata fi citit decat de unul dintre membrii comunitatii. In sprijinul celor afirmate de el, semnaleaza existenta a sapte abreviatii grecesti, ciudate, care nu isi au, literar sau gramatical, locul in manuscris.
Manuscrisul mai furnizeaza detalii pretioase legate de existenta unei harti care poate duce la comoara: “ In camera subterana, care a fost construita la nord de Kohlit si a carei intrare se afla orientata spre nord, se afla niste mormante: in ele este ascunsa dublura acestui text si un inventar al comorii, obiect cu obiect...”
Faptul ca esenienii au ales sa scrie un document de arama, care sa reziste la intemperii si la trecerea anilor, arata ca acestia stiau dinainte ca nici unul dintre ei nu va supravietui atacului romanilor. Probabil, asemeni coreligionarilor lor, zeloti, au preferat sa moara decat sa se supuna puterii imperiale romane. Zelotii, spre exemplu, s-au retras din calea armatelor romane pana cand nu au mai ramas decat cu o singura cetate, cea din Masada, situata la 40 de km de Qumran. In aprilie 74 d. H., cetatea a cazut, dar zelotii au preferat moartea sclaviei. Acum, dupa mai bine de 2000 de ani, manuscrisele de la Marea Moarta sunt singura marturie a existentei amare a esenienilor.
Istoricul evreu Falvius Iozefus, care a trait in primul secol dupa Hristos, a scris ca esenienii din Qumran au jurat cu totii sa pastreze secretele comunitatii lor. Cand legiunile romane au navalit asupra lor, esenienii si-au ascuns comoara si manuscrisele, inainte de a fi martirizati de soldatii Urbei in drumul lor catre Ierusalim. Cum manuscrisele au ramas in grota unde au fost puse initial mai bine de 2000 de ani, cercetatorii si istoricii au cazut de acord asupra unui lucru: nici un esenian nu a supravietuit atacului roman. Dintr-un motiv sau altul ei au fost ucisi, lasand nedezlegate o serie de taine care macina si la ora actuala lumea stiintei. Iar comoara lor isi va pastra secret locul de depozitare, probabil pana cand cei in drept, mostenitorii spirituali ai esenienilor, vor veni pe urmele stramosilor lor intru aceeasi religie.