Stonehenge și impactul acesteia asupra Stone Age Life

Unii cercetatorii spun ca acest monument a fost un loc de vindecare. Stonehenge a devenit curând un loc de interes, tot mai multe persoane venind in vizită, dar la 4000 ani de la crearea sa, Stonehenge este un mister pentru arheologii din zona.  
Multe comunități s-au stabilit aici de-a lungul timpului și aveau un sistem bine dezvoltat in agricultură iar in comparație cu moderna Marea Britanie erau ape pline cu pește și păduri în care vânătorii poteau găsi vanat.
Britanicii antici în neolitic au avut o societate agrară, ei au cultivat pamantul și cresteau animalele domestice.  Prosperitate în viața comunitară a oferit domeniul de aplicare să se supună proiectele comune , cum ar fi Stonehenge . Aceste dovezi au fost găsite în locuințele neolitice descoperite lângă Stonehenge . Acestea au fost confirmate ca case , fie pentru muncitorii din construcții implicați în proiect Stonehenge sau alte vizitatori la monument. 
Prosperitate în viața comunitară a oferit domeniul de aplicare să se supună proiectele comune , cum ar fi Stonehenge . Aceste dovezi au fost găsite în locuințele neolitice descoperite lângă Stonehenge . Acestea au fost confirmate ca case , fie pentru muncitorii din construcții implicați în proiect Stonehenge sau alte vizitatori la monument .Intr-o casă de lângă Stonehenge printre resturile găsite există oase de animale pe jumătate mâncate împrăștiate si se pare ca aceste case au fost destinate în mod special pentru petreceri. Acestea ar putea fi case religioase unde se tin festivaluri .

 Acest monument urias, format din mai multe cercuri concentrice de pietre, este, dupa parerea astronomului Gerald Stanley Hawkins, un imens calculator, ce permitea prevederea miscarilor Soarelui si data eclipselor de Luna.
Monolitii enormi ce compun templul solar provin de la o cariera aflata la mai multe sute de kilometri distanta. A trebuit sa fie traversata marea, urcate cateva coline si trecute rauri, cu blocuri de piatra de peste patru tone, ce au ajuns, in final, la Stonehenge. Cine a avut tehnologia necesara pentru a reusi o astfel de constructie monumentala, ce a dainuit pana in zilele noastre? Sanctuarul trebuia sa fie gigantic, pentru ca terasamentul exterior are peste o suta de metri diametru. Sa nu uitam ca Stonehenge isi avea o copie fidela in Irlanda: Ballynahakney, o asezare megalitica disparuta, dar care figureaza pe o gravura antica. De jur-imprejur, sute de tumuli se ridica din campie, iar ei sunt prezenti peste tot, pana in insulele septentrionale ale Scotiei, in Orcade.
Unii cercetătorii sunt de părere că pietrele erau menite să fie accesate din direcţia nord-est, dinspre vechea alee procesională, înspre apusul de solstiţiu de iarnă. Acest lucru arată importanţa deosebită a fenomenului astronomic pentru oamenii preistorici, tradusă prin eforturile făcute pentru a crea un spectacol de efect pentru cei care veneau din nord-est.
Pietrele din cercul Stonehenge erau decorate doar pe suprafaţa care putea fi văzută din afara cercului, meşterii eliminând învelişul de culori maroniu sau gri pentru a expune materialul strălucitor, de culoare alb-gri, de dedesubt. De asemenea, pietrele orientate spre nord-est sunt cele mai mari şi mai uniform lucrate, iar vârfurile sunt foarte bine finisate în comparaţie cu cele din altă parte a Stonehenge-ului.
"Această extraordinară nouă dovadă nu numai că susţine importanţa aliniamentului solstiţial al monumentului Stonehenge, dar reprezintă şi o mărturie fără echivoc a faptului că accesul oficial către pietre era intenţionat dinspre nord-est, din susul aleii în direcţia apusului de solstiţiu de iarnă", a spus Clive Ruggles, profesor emerit de arheo-astronomie la Universitatea din Leicester.
Un alt rol al complexului megalitic de la Stonehenge este cel de loc funerar şi de oficiere a ritualurilor legate de cultul morţilor.
O legenda locala ne vorbeste despre Stonehenge ca ar fi fost construit de catre druizi. S-a păstrat până în zilele noastre o sărbătoare populară tradiţională, cu ocazia solstiţiului de vară, în cursul căreia populaţia din Salisbury şi localităţile învecinate se adună la Stonehenge pentru a asista la răsăritul Soarelui.
 

O poveste a fost scrisă în secolul al XII-lea de către Geoffrey of Monmouth. El spune că pietrele de la Stonehenge sunt de fapt pietre vindecătoare, aduse din Africa în Irlanda de giganţi tocmai pentru aceste calităţi vindecătoare ale lor. De aceea ele au fost numite „Dansul Uriaşilor”. Regele Aurelius Ambrosias (secolul al V-lea) voia să construiască un monument în cinstea celor 3000 de nobili care au murit în lupta cu saxonii şi au fost înmormântaţi la Salisbury.
La sfatul magicianului Merlin, a ales Stonhenge ca monument funerar. Merlin şi Uther Pendragon (tatăl regelui Arthur), au fost trimişi să aducă pietrele din Irlanda, împreună cu 15.000 de cavaleri. Aceştia au eşuat în încercarea de a urni pietrele ajutându-se de frânghii şi bazându-se doar pe forţa braţelor lor. Atunci Merlin, folosindu-şi capacităţile magice a dislocat cu uşurinţă pietrele şi le-a dus la locul dedicat lor la Salisbury. Aurelius a murit la scurt timp şi a fost îngropat şi el în interiorul monumentului, în „Inelul Giganţilor de la Stonehenge”.
Conform acestei teorii, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge este considerat a fi un vortex energetic, un focar energetic din cele mai importante din reţeaua energetică a Pământului. Se mai presupune că acest focar şi cel care se află pe locul Marii Piramide din Egipt acţionează în consonanţă în scopul contracarării efectelor negative care apar în structura energetică a Pământului. Toate acţiunile, gândurile şi emoţiile locuitorilor Terrei afectează acestă structură.
Astfel, Complexul de la Stonehenge, ar fi un „panou de control” pentru Marea Piramidă, alcătuind împreună un fel de sistem-antenă. Acesta a ajutat la stabilizarea orbitei Pământului după scufundarea Atlantidei şi la restabilirea polarităţii energetice pe planetă.
„Un vortex este o masă de energie care se mişcă în spirală, creând astfel un vacuum în centru. Aceste focare de putere ale Pământului se manifestă ca nişte coagulări energetice sub formă de spirală, ele reprezentând calităţile electrice, magnetice ori electromagnetice ale energiei vieţii.” Astfel defineşte vortexul Page Bryant în lucrarea sa Terravision: A Traveler's Guide to the Living Planet Earth.
 Un vortex este o zonă de intensă concentrare de energie. Aceste zone sunt considerate ca fiind porţi către alte planuri. În mod obişnuit, în locurile în care există vortexuri, apar anomalii gravitaţionale. Cele mai cunoscute astfel de zone sunt Marea Piramidă din Egipt şi Complexul Megalitic Stonehenge.