Istoria ezoterica a omenirii

Rudolf Steiner, inglobeaza in teoria atlantilor pe lemurieni ca stramosi ai acestora: "Strămoşii atlanteenilor, la rândul lor, locuiau un continent care este astăzi de mult dispărut; partea sa principală ocupa sudul Asiei de astăzi. Literatura teosofică îi numeşte lemurieni. După ce au străbătut, la rândul lor, diferite etape de evoluţie, cei mai mulţi dintre ei au decăzut. Dar, în anumite zone ale globului, descendenţii acestei populaţii degenerate au supravieţuit sub formă de populaţii sălbatice. Numai o mică parte dintre lemurieni a fost capabilă să continue evoluţia. Din aceştia s-a născut apoi omenirea atlanteeană.  Un lemurian era apt să-şi formeze reprezentări ale stărilor pe care le vieţuia, dar era incapabil să le păstreze în memorie. El uita imediat tot ceea ce îşi reprezentase. Să notăm că, dacă aceşti oameni trăiau totuşi într-o anumită formă de cultură, putând, de exemplu, să confecţioneze unelte de lucru, să construiască locuinţe etc., toate acestea le făceau nu prin capacitatea lor proprie de reprezentare, ci cu ajutorul unei forţe spirituale care acţiona în ei, forţa pentru care cuvântul potrivit ar fi acela de forţă instinctuală." Steiner ne spune ca din lemurieni au aparut rmoahalii, prima subrasa de atlanti, subrasa care a evoluat pana la aparitia atlantilor, contemporani cu lemurienii care deja invadasera omenirea si colonizasera Pamantul.
Se sugerează că acesta ar fi fost continentul-mamă, leagănul omenirii. O cruntă tragedie avea să lovească aceasta civilizaţie, astfel că, într-o singură noapte continentul s-a scufundat. Au fost şi supravieţuitori, care s-au refugiat pe continentul sud-american...
Dovezile pe care se sprijină această teorie sunt: texte ale civilizaţiei maya care făceau referire la acest continent, legendele locuitorilor din Hawaii, inscripţiile de pe nişte tablete din piatră găsite în India şi care se presupune că provin din continentul Mu, Epopeea indiană Ramayana, în care se fac referiri la existenţa unui pământ străvechi, scufundat, diverse inscripţii găsite pe insule din Pacific.
Doctorul francez Augustus Le Longeon care a facut sapaturi in ruinele mayase din Yucatan a tradus una din cartile mayase "codecs troana". Acolo era o extraordinara relatare despre asa zisul continent Mu, un teritoriu infloritor, paradisiac distrus de un cutremur. Le Longeon sustinea ca are dovezi dupa care locuitorii din Mu ar fi fost stramosii mayasilor dar si ai egiptenilor.
Structuri de piatra au fost identificate ca fiind ramasite din continentul Mu langa insula Yonaguni, Japonia. Astfel de plăci cu inscripţii care i-au dus cu gândul la continentul Mu pe cercetători, s-au găsit şi în Mexic, ele descriau pe larg geneza lumii. Tablitele mexicane afirma ca omul a aparut pe continentul Mu si ca resturi ale acelei limbi exista inca in vocabularul fiecarei rase, de aici si simbolul pomului cu sarpele ( pomul inseamna continentul mama"imbratisat" de reptilieni??? ), iar simboluri care apar in Biblie si care impanzeau epoca antica apartin tot lemuriei( cruce, sarpele, piramida si ochiul, etc). În legende se vorbea despre Grădina Edenului, ca simbol al bogăţiei continentului scufundat. Se crede că acest străvechi continent avea dimensiunile de 8 000 şi respectiv 4 800 km, se întindea în nord începând de la insulele Hawaii iar în sud până la linia făcută de insulele Paştelui şi Fiji. Era format din trei zone de uscat, separate de lacuri şi râuri. Era un ţinut binecuvântat, cu o climă tropicală, cu vegetaţie bogată, cu câmpii roditoare şi coline domoale. Avea şi o faună bogată, formată din animale care astăzi nu mai există. Lemurienii aveau un singur conducător. Exista o singură religie, ce se referea la cultul Soarelui, care reprezenta divinitatea şi era reprezentat printr-o stea cu 8 colţuri, cu un cerc în mijloc. Nu exista un sistem monetar, nici impozite, munca: 4-6 ore/zi, 5 zile pe saptamana.
Distrugerea continentului a început brusc şi s-a datorat unei cantităţi imense de gaze care s-au acumulat în caverne uriaşe, aflate pe fundul oceanului. Au avut loc mai multe cutremure şi erupţii vulcanice, atât de puternice, încât au fisurat scoarţa terestră. Continentul s-a scufundat, fiind înghiţit de ape, din el a mai rămas doar Australia şi insulele Hawaii, Tonga si Insula Paştelui.
Studiile arheologice nu au confirmat dar nici nu au infirmat existenţa continentului Mu. Dar, pentru oamenii de stiinta gasire unui continent de legatura intre India si America este necesar, altfel nu s-ar fi putut explica distributia faunei si florei din zona oceanului Indian cum ar fi de exemplu prezenta lemurului, creatura ce traieste in insula Madagascar, dar mai putin in Africa, chiar si in India sau arhipelagul Malaieziei. Alte animale si plante au ridicat aceeasi problema. Cum ar fi putut lemurul sa treaca peste oceanul Indian? Naturalistul german Ernst Haikel credea ca un continent s-ar fi intins candva din Madagascar pana in Malaiezia si ar fi putut explica arealul de distributie al lemurilor si al altor specii. In apropierea Insulei Paştelui, adâncimea apei nu depăşeşte 150 m, iar pe fundul oceanului, in acea zonă, se poate observa un lanţ muntos de origine vulcanică. Pe de altă parte, Insula Paştelui deţine multe enigme care nu au fost elucidate şi care ar susţine teoriile existentei continentului Mu.
Dupa aflarea opiniei lui R. Steiner sa purcedem si la cea a celebrul ocultist Helena Blavatski. In peregrinarile sale prin Tibet ar fi gasit in manastirile sacre ale Tibetului la asa zisi Mahatmas (suflete mari, iluminate) un manuscris intitulat "Cartea Dzyan". Despre acesta inteleptii spuneau ca este un vechi text din Atlantida in care se pomenea de evolutia umanitatii prin mai multe rase (7 rase) intre care lemurienii ar fi fost a treia. Dupa cartea Helenei Blavatski acestia ar fi trait pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisfera sudica. Ei erau creature gigantice, unii aveau patru brate in timp ce altii aveau un al treilea ochi in ceafa. Nu vorbeau nici o limba, comunicau doar telepathic si detineau uimitoare puteri paranormale. In timp, Lemuria s-a fragmentat descinzand din ea continental Atlantida si lumea actuala.
Aflat într-o vizită în India, în 1868, colonelului englez James Churchward i s-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o "bibliotecă" de tăbliţe de piatră scrise în limba Naacal, care dezvăluiau existenţa a unui vast continent în mijlocul Oceanului Pacific. El a scris o lucrare partial stiintifica, partial metafizica, in care demonstreaza ca leaganul primilor oameni a fost un continent localizat candva in Pacific care a disparut in urma unui urias cataclism. Interesat de istorie si antropologie, colonelul Churchward, care a servit in armata Indiilor britanice timp de 30 de ani, s-a aflat in Tibet in 1883, cand a luat parte la mai multe expeditii in Mongolia si Siberia.
Dupa pensionare, s-a stabilit la New York unde, pe baza descifrarii unor foarte vechi documente din bibliotecile americane, pe care le-a coroborat cu altele la care a avut acces in India, a formulat o ipoteza convingatoare asupra evenimentelor petrecute in Pacific in urma cu circa 22.000 de ani. Valabilitatea teoriilor colonelului Churchward a fost contestata din punctul de vedere al stiintei oficiale. Interpretarile sale privind destinul civilizatiei Mu prezinta insa si azi o tulburatoare atractie.
Dar ce sustine el de fapt? Conform ipotezei sale, este foarte posibil ca asa-numita Gradina a Raiului sau Edenul biblic sa nu fi fost situata geografic in Mesopotamia, pe malurile Eufratului, cum se crede, ci pe acest continent scufundat in apele Pacificului. El devine astfel adevarata Patrie-mama a omului.
Cum a ajuns James Churchward la formularea teoriei sale despre Mu -leaganul omenirii? In India, el a cunoscut un Maharishi (Mare preot) care l-a apreciat pentru interesul sau fata de istoria veche. De la el, englezul a invatat o limba moarta, naga-maya, cvasinecunoscuta. El a reusit apoi sa descifreze niste texte vechi indiene, scrise pe niste tablite de teracota, la care nimeni nu mai avusese acces de cateva generatii. Considerata limba originara a omenirii, naga-maya este limba naacali-lor (sau Fratii sacri), care - dupa cum reiese din texte - alcatuiau fraternitatea preotilor trimisi din Patria-mama (Mu) in colonii ca sa faca cunoscute textele sacre, sa predea religia si stiintele. Plecat in cautarea misterioasei civilizatii pierdute, pentru Churchward a devenit clar ca-i daduse de urma: tablitele erau chiar relicvele ei. Este vorba de prima civilizatie disparuta, necunoscuta in Occident si nici chiar in India. Churchward a descoperit ca tablitele contineau o descriere detaliata a creatiei Pamantului si a omului, precum si a locului unde au trait primii oameni: continentul Mu. Civilizatia Mu a precedat cronologic toate vechile civilizatii - pelasco-daca, greaca, caldeeana, babiloniana, persana, egipteana si hindusa.

Din informatiile tablitelor de teracota, Churchward a calculat ca acest continent a disparut in urma cu 22.000 de ani. El se intindea din nordul Insulelor Hawaii pana la Insulele Fiji si Pastelui. Poporul sau popoarele care traiau pe continent au colonizat apoi intreg Pamantul. Mu a disparut sub valuri in cursul unor mari cataclisme geologice care au zdruncinat planeta acum 22.000 de ani. Sudul Indiei, Insulele Ceylon, Sumatra, Madagascar, Tasmania, Australia si, bineinteles, enigmatica Insula a Pastelui pot fi considerate "resturile" lui. Oamenii care-l populau si care au supravietuit calamitatilor au colonizat Egiptul antic si India antica. Textele contin descrieri asimilabile Genezei din Biblia crestina, desi sunt mult mai incifrate. Se fac referiri inclusiv la cele sapte perioade ale creatiei, corespunzatoare celor sapte "zile" din Biblie. Churchward a urmarit istoria continentului Mu pana in momentul stabilirii in India a colonilor de pe continentul disparut, apoi din India in Egipt, din Egipt pana la muntele Sinai, unde Moise a transcris-o (in cele cinci carti ale Vechiului Testament), si de la Moise la ceea ce numim traducerile eronate ale lui Ezdra (text necanonic), scrise opt secole mai tarziu.
Era un tinut cu o magnifica natura tropicala, cu campii intinse, pasuni grase si o vegetatie luxurianta. In acest veritabil paradis nu existau munti, deoarece ei inca nu se formasera. Tinutul era in schimb brazdat de fluvii si rauri, ale caror maluri erau marginite de ferigi uriase si palmieri. Lacurile limpezi erau acoperite de lotusi. In acest paradis traiau aproximativ 60 de milioane de oameni, organizati in zece triburi sau popoare, dar cu o conducere unica.Naacalii erau creationisti, credeau intr-o zeitate unica, simbolizata prin Ra sau Soarele, de unde si denumirea de Imperiul Soarelui. Una din coloniile lui Mu se numea Maya. Descrierile tablitelor indiene sunt confirmate de alte documente vechi din arhivele indiene si mayase, de o tablita gasita in Insula Pastelui, de un document din Lhassa (Tibet), de Manuscrisul Troano si de Codex Cortesianus (maya), aflate la Muzeul national din Madrid.
Rasa dominanta era alba, dar erau si exemplare umane cu pielea maslinie, galbena sau neagra. Erau buni marinari si navigatori, buni arhitecti care construiau temple uriase, palate, monumente. Existau sapte orase mari - centre ale religiei si stiintei, dar si cetati mai mici. Templele lor n-aveau acoperis pentru ca razele Soarelui-Ra sa patrunda in ele. Erau creationisti si aveau o religie monoteista.
Mu şi Atlantida poartă cheile misterului originilor civilizaţiei, cu zece-douăzeci de milenii înainte de Christos, după cum spun scriitorii antici: Plato, Homer, Sanchuniathon, Elien, Proclus, Theofrast, Theopomp, Marcellus, Apollodor, Diodor, ... Lemuro-Atlanţii, fii ai lui Mu, îşi întindeau civilizaţia asupra lumii, ale cărei vestigii se găsesc în America de Sud ca şi în Creta, în India ca şi în Mesopotamia, în Africa de Nord ca şi în Britania. Rolul arheologilor de pretutindeni ar fi să restituie complet marile civilizaţii dispărute, să reînvie Oraşele moarte şi să lumineze din nou Occidentul cu acea lumină primordială pură pe care veacurile de tenebre n-au reuşit a o întuneca.
Europa a primit diferite curente de înaltă civilizaţie: curentul thulean, venind din Atlantida septentrională; curentul occidental, venind din Poseidonis şi curentul oriental, venind din Mu.
Bascii, etruscii, cretanii şi noi constituim enigme pentru istorie. Care au fost relaţiile între aceste popoare în vechime nu se poate şti. De unde veneau sabinii, etruscii? Roma era nume etrusc.
De curând, specialistul bulgar V. Gheorghiev a stabilit că limba etruscă era apropiată de cea a geţilor (pelasgii fiind conform unor documente” poporul primordial” din care s-au format inclusiv etruscii). Folosindu-se de ceea ce se ştia din limba traco-daco-geţilor a izbutit să traducă texte etrusce.
Ceea ce nu a fost relevat inainte si a fost blocat ca informatie catre pamanteni, este faptul ca civilizatia Draco (originara din Alfa Draconis) a provocat traiectoria foarte apropiata de pamant unei cometei. Printr-o serie de explozii nucleare in spatiu (explozii ce sunt consemnate in cateva documente antice, printre care se numara Ramayana si Mahabharata), ei au fortat trecerea cometei prin imediata vecinatate a planetei, urmarind distrugerea civilizatiilor pamantesti. Planul era sa puna stapanire pe Pamant ca fiind noua lor planeta (pe langa lacomie si temperament razboinic, alt factor al venirii lor aici a fost distrugerea lumilor din care ei isi trageau originea...).
Draco au avut un succes partial. Cu toate acestea, aterizarea pe planeta in corpurile lor native a fost o incercare deosebit de grea, mult mai grea decat daca s-ar fi incarnat ca si suflete in formele umane nascute aici. Este de ajuns sa stim ca gravitatia si compozitia atmosferei Pamantului le-a facut viata foarte grea in corpurile lor reptiliene. Astfel, au suferit mutatii si corpurile s-au marit, iar ei au ramas in numar mic. Aceasta a fost ultima perioada care a dat nastere la legendele noastre cu dragoni.. (Draco au mai incercat sa preia Pamantul cu cateva milioane de ani inainte dar nu au reusit din aceleasi motive evocate aici).
Draconienii, care nu se dau batuti cu una cu doua, au petrecut muti ani in laboratoarele din navele lor spatiale manipuland mostre de ADN pana cand au reusit sa creeze un hibrid draco-uman. Secretul hibridului consta in injectarea de ADN reptilian in cerebelul uman, ceea ce crea mutatii rapide in intregul corp.
Aceasta parte a anatomiei umane se numeste si astazi creier reptilian. Caracteristicile implantului au fost comportamentul agresiv si competitiv (suna cunoscut ? ...) precum si sindromul lupta sau fugi. Mutatia Draco impreuna cu combinatii de ADN din Orion au dat mare potenta caracteristicilor mentionate mai sus, dominand intregul organism.
Astazi, aproximativ 80% din ADN-ul uman este de origine din Orion, sau, sa spunem hibrid Draco/Orion. Ceea ce numesc unii "natura umana" este rezultatul manipularilor ADN-ului uman originar(pleiadean) de catre Draco si a incarnarilor subsecvente de suflete din Orion. ADN-ul Pleiadean, de care Sferele de Lumina erau atat de mandre (in termenii dimensiunilor inalte) a fost redus ca pondere in cele din urma la 20%. (cu toate acestea, exista o minoritate de oameni care a pastrat caracteristici ADN pleiadeene majoritare. Acei oameni nu agreeaza competitia si razboiul, ci cooperarea si buna intelegere).
Datorita ratei mici de supravietuire a Draco dupa distrugerea Lemuriei, procentajul de oameni ce au ADN pur reptilian majoritar a ramas foarte mic. Cele mai multe colonizari ce s-au facut dupa anul 100.000 i.Hr. si inainte de Atlantida au fost realizate de Consiliile din Rigel si Betelguese din constelatia Orion.
Mult timp dupa ce razboaiele din constelatia Orion au luat sfarsit (mai mult de 100.000 de ani in urma), majoritatea factiunilor ce au migrat spre Pamant au ramas in mentalitate razboinica (lumea de astazi). Daca ne uitam in jurul nostru, vedem nuantele acestui comportament in militarismul "civilizat", tendinta de ostilitate precum si in obiceiurile barbare.
Oamenii din Lemuria depindeau major de mari si oceane pentru a-si asigura hrana. Au fost si cateva suflete din acea perioada care au invatat sa traiasca numai cu lumina (asa cum exista si acum, dar au o viata foarte grea datorita poluarii fizice si energetice).
Existau informatii cum ca oamenii din Lemuria s-au incrucisat cu creaturi marine. Informatia este eronata. Oamenii din Mu procreau in modul pe care il cunoastem foarte bine. Legendele cu Sirene provin din perioada Pangeei (ulterior Pangeei, datorita rezultatelor dezastruase ale incrucisarilor intre specii, a fost dat un Pact Divin care interzicea acest fapt. Multe creaturi ciudate au luat nastere in Pangeea).
Sa trecem acum si la 3 dintre cele mai importante entitati, ce se pare ca au provenit din Lemuria.
Ay si Tiya au fost un cuplu din Lemuria ce au infiintat o scoala ezoterica - Scoala de Mistere de la Nacal - pentru a invata imortalitatea si desavarsirea spirituala. La aceasta scoala au primit initierere foarte multi aspiranti spirituali, pana cand Lemuria s-a scufundat. La scoala de mistere Nacal din Lemuria au absolvit aproximativ 1000 de maestri care au atins nemurirea fizica si desavarsirea spirituala. Odata cu scufundarea Lemuriei, cei 1000 de maestrii s-au indreptat catre Atlantida, mai precis catre insula Undal. Se spune ca au proiectat pe aceasta insula 10 tipare ale Copacului Vietii sub forma de vortexuri energetice prin care au adus locuitorii Lemuriei in Atlantida.

Binecunoscutul Thoth se afla printre cei initiati in scolile de Mistere Nacal si a atins desavarsirea spirituala in urma cu 52.000 ani, ceea ce este contrar informatiilor carora Thoth era de origine atlanta, dar Atlantida a reprezentat o parte din existenta lui milenara. A fost regele Atlantidei timp de 16.000 de ani. Numele lui era Chiquetet Arlich Vomalites. A ramas in acelasi corp fizic pana la data de 4 mai, 1991. Ar fi putut sa paraseasca Pamantul mai devreme, dar s-a aflat in cadrul unui grup de nemuritori care au decis sa ramana.
Se spune ca a parasit Pamantul timp de 2000 de ani, timp in care a calatorit si pe alte planete unde a observat si a invatat obiceiurile locuitorilor lor. Cea mai faimoasa actiune pe care a svarsit-o Thoth dupa caderea Atlantidei a fost introducerea scrisului pe planeta. El a fost denumit "scribul" in Egipt.