Chipul lui Isus de pe giulgiu apare in lanul de grau?

Vineri, 30 Iulie 2010 a fost raportata apariţia in lanurile de cereale a doua pictograme identice ca şi structura, dar diferite ca mesaj informațional, la Wickham Green (Nord si Sud de autostrada M4), Hungerford, Berkshire, Anglia.

Cei care se ocupa cu decodarea mesajelor din lanuri au părerile impartite. Unii dintre susţin ca ar fi o replica a imaginii de pe Giulgiul din Torino, deoarece suprapunând intr-un anumit fel pictogramele rezulta un chip umanoid asemănător chipului Mântuitorului Iisus Hristos. Alţii afirma ca sunt niste mesaje codificate.

N-ar fi prima oară cand pictogramele (cercurile din lanuri) au o tematica posibil religioasa:

Cruce aparuta la Etchilhampton Hill, in apropiere de Devizes, Wiltshire, Anglia, pe 15 August 2008.

O alta cruce aparuta pe 28 Septembrie 2008 la Avebury, Wiltshire, Anglia are alaturat si un cod binar. Folosind codul ASCII ( folosit si la alte mesaje extraterestre ) se poate identifica mesajul: "Beware" (fiti atenti, atentie).

01 (start)
01000010S (B)
01100101S (e)
01110111S (w)
01100001S (a)
01110010S (r)
01100101S (e)
00100000S (space)

In opinia purtatorului de stigmate contemporan Giorgio Bongiovanni aceste manifestari impreuna cu crucea luminoasa aparuta in 2005 pe cerul SUA arata faptul ca civilizatiile extraterestre fac apel la memoria istorica si religioasa a umanitatii, pentru a comunica si a atrage atentia asupra vremurilor tulburi pe care le traim (vezi clip in limba spaniola mai jos).
Crucea luminoasa la care se refera Bongiovanni a fost vizibila pe 14 August 2005. Cu noua zile inainte de a fi anuntat uraganul Katrina (care a provocat multe pierderi de vieti omenesti) sapte OZN-uri in forma de cruce au fost observate zburand deasupra Floridei.
https://www.youtube.com/watch?v=RUS_PUQJbQI

http://misa-yoga.blogspot.com/

Misterul valului "Veronicai"

 

    Sanctuarul de la Manoppello (Italia)

    In centrul Italiei, la Manoppello, pe o micuta tesatura de matase se poate vedea chipul unui barbat.
 Nu este nici pictat, nici tesut. Patrizia Cattaneo ne povesteste istoria valului numit "al Veronicai".
   "El nu avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirea."  Acest verset din Isaia (53,2) se potriveste foarte bine efigiei misterioase a Chipului Domnului, venerata la Manoppello, langa Chieti.
   Aceasta tesatura i-ar fi fost data doctorului Antonio Leonelli in 1506 de catre un personaj ingeresc misterios ajuns in aceasta localitate din Abruzzi. Un secol mai tarziu,  un anume Antonio de Fabritiis 
a obtinut-o de la parintii sai pentru a o dona, printr-un act notarial, calugarilor capucini, in anul 1646.
   Pretioasa relicva expusa de cinci secole intre doua placi de cristal in biserica fratilor capucini, a fost considerata multa vreme ca celebrul val cu care, potrivit traditiei,  Veronica a sters fata insangerata a Domnului, pe drumul care ducea la Calvar. El si-a lasat pe aceasta, amprenta efigiei Sale. In realitate, Veronica  inseamna "icoana adevarata".
   Cercetarile recente conduc insa la ipoteza ca tesatura de la Manoppello ar fi, mai degraba,  lintoliul (valul care a acoperit fata) Lui Cristos, ramas imprimat in mod supranatural in momentul invierii Sale.
   Valul misterului

   Pe o tesatura foarte fina si stralucind ca un ciorap de matase, 
se afla un chip de barbat a carui frumusete n-o observi decat 
dupa ce l-ai privit cu atentie. Pe aceasta tesatura semitransparenta, imaginea este imprimata ca pe un diapozitiv si,  caz unic in lume,  ea este perfect vizibila pe ambele parti! Fotografiile digitale de inalta rezolutie ale profesorului Donato Vittore de la Universitatea din Bari, au evidentiat niste pete minuscule, probabil de sange, in centrul carora se afla mici orificii, probabil datorate cununii de spini. In plus, observatiile facute cu ajutorul ultravioletelor, reveleaza ca pe intreaga suprafata nu apare nici un pigment. Nu este vorba, asadar, nici de picatura, nici de tesatura. Doar fibrele pupilelor par arse, ca si cum o sursa de caldura ar fi vatamat tesatura. Imaginea, nefacuta de mana de om, apartine lumii misterului si, pana in prezent, ea n-a fost studiata decat prin tehnici fotografice. Chipul nu poate fi observat decat intr-un anumit unghi sau plasand un ecran opac in spatele lui. La lumina slaba, el este transparent; in umbra, el este de culoare ocru inchis. In dreapta, jos,  tesatura are un luciu de cristal. Consistenta imateriala a tesaturii te face sa te gandesti ca ea e facuta din  byssus marin,  un filament opalescent mai fin decat parul de inger. El este fabricat de Pinna Nobilis - o molusca bivalva din Mediterana. Modul de tesere a acestui foarte pretios fir, utilizat in antichitate mai ales de regi si de preoti, prin finetea si splendoarea urzelii, ar exista de pe vremea fiicei regelui Irod. In tot cazul, byssus marin ("matase de mare" cum mai era numir - n.tr.) nu poate fi pictat: ultima precizare care garanteaza originea supranaturala a Chipului de la Manoppello, care n-a vost zgariat in decursul secolelor.
   Chipul barbatului misterului, are o coloratie intensa, este trasat cu precizie in toate detaliile, inclusiv parul, este contuzionat, are nasul spart, barba partial smulsa si un obraz umflat. Ochii privesc cu intensitate dintr-o parte si in sus, lasand sa se intrevada albul lor sub iris. Pe frunte are o suvita zbarlita.
   Privirea sa exprima o nevinovatie calma, aproape uimita. Este dificil sa-i descoperi imediat intreaga frumusete,  dar "cel care crede in Dumnezeu, in acest Dumnezeu care tocmai in asemanarea alterata a Rastignitului s-a manifestat cu iubire, pana la sfarsit, acela stie ca frumusetea este adevar si adevarul este frrumusete. Dar in Cristos care sufera,  el invata,  de asemenea, ca frumusetea adevarului include ofensa, durere si, in final, intunecatul mister al mortii. Frumusetea si adevarul nu se pot redescoperi decat in acceptarea durerii si nu in refuzarea ei.(...) Trebuie sa invatam sa-L vedem pe Cristos. Nu ajunge sa-L cunoastem numai prin cuvant; trebuie sa ne lasam atinsi de sageata frumusetii Sale paradoxale: astfel ajungem la adevarata cunoastere prin intalnirea personala cu Frumusetea adevarului care salveaza."  (Joseph card. Ratzinger, "Gesu tra la bellezza e il dolore", La Republica, 10.03.2004)
   Pista mistica - chipul osanditului

Sf. Anna Ecaterina Emmerich

   Potrivit apocrifelor si anumitor mistici demni de respect, ca Anna Ecaterina Emmerich - ale carei revelatii au condus in final arheologii la descoperirea casei Fecioarei Maria la Efes - Chipul Lui Cristos a ramas imprimat pe un val pe care i l-a intins o femeie pioasa de rang inalt,  cu numele de Seraphia, pe drumul Calvarului. Pe vremea aceea, potrivit viziunii fericitei Ecaterina Emmerich, se duceau bucati de panza numite"sudarium" (stergar, lintoliu) celor bolnavi si celor intristati, pentru a le sterge fata in semn de compasiune. Apoi, cuvantul sudariul - lintoliu, a trecut la uzul funebru, el desemnand o simpla bucata de tesatura care absoarbe sudoarea. Isus i-a fost recunoscator Seraphiei pentru gestul ei si,  dupa ce si-a trecut valul peste fata, i l-a inapoiat femeii si si-a continuat drumul crucii. Numai la intoarcerea acasa a remarcat ea ca pe tesatura se imprimase Chipul Domnului. Ecaterina Emmerich noteaza ca, dupa moartea Seraphiei, valul sfant i-a fost dat Fecioarei Maria, deci apostolilor. Relicva a fost mutata apoi in diferite locuri si, incepand de la Constantinopol, ea a fost incredintata Bisericii. Mistica Ecaterina mai reveleaza ca Domnul, in timpul ingroparii, si-a lasat brusc urma trupului martirizat pe Giulgiu, sub ochii uimiti ai Mariei, ai lui Ioan si a acelora care erau prezenti, dar ea nu face aluzie la nici un val avand imprimat chipul Lui Cristos, nici in scenele invierii.

   Pista stiintifica - Chipul Celui Inviat

Giulgiul de la Torino

   Ipoteza este insotita de o solida documentatie a profesorului Heinrich Pfeiffer sj. de la Universitatea Pontificala din Roma si a Sorei Blandine Paschalis Schloemer, o trapista germana experta in iconografie. Pentru ei, tesatura de la Manoppello n-ar fi valul femeii pioase, ci lintoliul care acoperea Chipul Lui Cristos in mormant.
   Parcursul sau contemplativ a fost acela care a condus-o pe Sora Blandine la descoperirea deconcertanta ca chipul de la Manoppello concorda in toate punctele cu cel de pe Giulgiu, atat in dimensiuni, cat si in semnele ranilor. In plus, parul barbii din cele doua imagini ar coincide perfect. Aceasta i-a condus pe cei doi cercetatori sa emita ipoteza ca este vorba despre lintoliul care invaluia capul Lui Cristos, despre care vorbeste Evanghelia Sfantului Ioan, care era asezat pe Giulgiu. Altfel, concordanta celor doua imagini la sutime de de milimetru ar fi de neconceput. Descoperirea l-a determinat pe iezuit sa afirme ca imaginea supranaturala de pe tesatura s-ar fi imprimat in momentul in care Cristos a inviat din morti, si nu pe parcursul Caii Crucii.
   Cu ajutorul Parintelui P. Andre Resch, profesor de stiinte ale paranormalului la Academia Alfonsiana a Universitatii din Lateran, Sora Blandine a demonstrat, de asemenea, ca anumite icoane celbre ale Lui Cristos - ca cea de la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai - concorda aproape perfect cu Giulgiul si cu chipul de la Manoppello, cu o corespondenta care se situeaza intre 95% si 100%. Acest procentaj exclude, stiintific, hazardul si duce la concluzia ca cele doua panze au servit ca model pentru toata iconografia clasica a Lui Cristos, intre secolele IV si XIV.
   Potrivit obiceiurilor funerare ale vremii, pentru ingroparea Lui Cristos s-a folosit o bucata mare de panza (Giulgiu), fasii de panza (othonia) si cel putin doua lintolii: unul in interior, pentru a tine gura inchisa, ca o banda trecuta pe sub barbie, si altul in exterior, care-i acoperea capul.  Trupul a fost mai intai invelit in Giulgiu, apoi infasurat pana la gat cu fasii mari de panza impregnate cu parfum. Pe capul, deja acoperit cu giulgiul, s-a suprapus lintoliul, o tesatura care se punea in jurul capului si servea la incetinirea evaporarii aromatelor mortuare  cu care era acoperit capul Domnului. Ioan a asistat probabil, impreuna cu Maria, la ingroparea Lui Cristos si a fost, deci,  martor al pregatirii trupului neinsufletit.
   In dimineata "zilei a treia", intrand in urma lui Petru in mormantul gol, apostolul preaiubit "a vazut si a crezut". Si tocmai pozitia fasiilor de panza si a lintoliului, spune a patra Evanghelie, a fost cea care l-a convins ca Trupul Domnului n-a fost furat, ci ca El a inviat din morti. Ioan, potrivit traducerii Conferintei episcopale italiene  "a vazut fasiile de panza jos, iar lintoliul care-i fusese pus pe cap nu era pe jos,  cu fasiile, ci impaturit si pus la o parte intr-un alt loc... si a vazut si a crezut" (Ioan 20, 6-8).

Sora Blandine Paschalis Schloemer

   Dar de ce a crezut el in inviere la vederea fasiilor de panza si a lintoliului? Ipotezele sunt variate. Don Antonio Persili avanseaza o sugestie bine argumentata. Traducerea sa, facuta direct din greaca, nu da loc la nici un dubiu: pentru acest erudit, Ioan "a vazut fasiile de panza goale (adica intinse, dar nu desfacute), iar lintoliul care fusese pe capul Lui, nu era cu fasiile intinse pe jos, ci dimpotriva, rulat (adica nu intins, ca fisiile, ci ca apretat si ridicat) intr-o pozitie aparte (adica nu naturala)."
   In esenta, Ioan a intrat in mormant, a vazut ca marile fasii nu mai contineau Trupul Domnului, ci ca erau intinse in jurul lintoliului si ca nu fusesera manipulate. Ca si cum trupul s-ar fi volatilizat.
   Pentru Parintele Persili, acesta este motivul pentru care Ioan a crezut pe loc. In cazul in care ar fi fost furat, trupul ar fi trebuit desfacut din fasiile de panza. De altfel lintoliul,potrivit interpretarii sale,  era asezat intr-o pozitie speciala, ca "apretat" si ridicat, umflat, ca si cum inca ar fi continut capul Domnului, care in realitate nu mai era. Totusi, indraznim sa adaugam ca, daca este adevarat ca acest lintoliu este valul de la Manoppello, cum sustine Pfeiffer, el ar fi trebuit sa poarte deja intiparit chipul Celui Inviat.
   Versiunea lui Don Persili poate fi sustinuta stiintific: radiatia atomica ce provenea din Trupul Lui Cristos - care a produs negativul pe panza Giulgiului si a imbogatit celuloza inului, pana la a falsifica datarea cu carbon 14 - ar fi putut imprima si chipul Sau, in pozitiv pe lintoliu si l-ar fi rigidizat, prin subtirimea valului si uscarea brusca a aromatelor cu care era impregnat. Trupul Glorificat al Celui Inviat apartine unei alte dimensiuni, cum spun Evangheliile. El se lasa atins, dar trece prin materie si se infatiseaza ucenicilor adunati in Cenacol "cu toate usile incuiate". Asadar, nu numai ca Isus nu a iesit prin intrarea mormantului (piatra rostogolita n-a fost decat un semn) ci n-a iesit nici din panzele mortuare, pentru ca a trecut prin ele cu Trupul Sau Glorificat. Invierea n-a fost o mutare dintr-un loc in altul, ci trecerea cu trupul dintr-o dimensiune temporala intr-o dimensiune eterna.
      Itinerarul valului

Sanctuarul din Manoppello

   Dar cum a ajuns valul misterios in Abruzzi? Potrivit parintelui Pfeiffer, Sfanta Fata pastrata la Manoppello ar fi faimoasa "Veronica", cea mai insemnata relicva a antichitatii venerata la San Pietro din Roma si de unde ea a disparut in mod misterios - furata sau pusa in siguranta - in timpul reconstructiei Bazilicii in 1500. Fizionomia fetei, data sosirii in localitatea din Abruzzi si luciul de sticla al tesaturii, care ar fi putut apartine vechiului relicvariu al Vaticanului, sunt indicii credibile.
   Se presupune ca valul a fost mai intai pastrat de Maica Domnului, deci dus de Sfantul Ioan la Efes si in alte localitati din Asia Mica. In anul 574 el a ajuns la Constantinopol, de unde a disparut in anul 705, anul sosirii sale la Roma. Odata cu declinul imperiului bizantin, Inocentiu III a promovat cultul acestui val, iar valul a fost numit  "Veronica" - adevarata icoana a Lui Cristos - si expus la San Pietro. Multimi de pelerini au venit din intreaga Europa pentru a venera relicva. Lucrarile de extindere a bazilicii au inceput in anul 1506. In acea perioada valul a disparut in mod misterios de la Roma si i s-a pierdut urma. Stim, de altfel, ca numeroase reproduceri nereusite au fost puse in circulatie, ca cea care este in prezent pastrata la Vatican, complet stearsa, care ar fi un fals. In timpul devastarii Romei, cativa ani mai tarziu, valul era, probabil, deja in siguranta la Manoppello. Din adevarata Veronica romana a ramas o cornisa cu geamurile sparte. Cum a ajuns ea la Manoppello, este un mister. Legenda atribuie sosirea ei, unui inger, poate pentru a acoperi o fapta ilegala? Singurul lucru sigur este actul notarial din anul 1646 prin care este donata calugarilor capucini.
   Necunoscutele

Altarul pe care este expusa relicva

   Misticii si cercetatorii concorda intr-un singur punct: ca portretul Chipului Lui Cristos este de origine supranaturala. Dar, in vreme ce apocrifele, traditia si misticii sustin ca el s-a produs in timpul Drumului Crucii, cercetatorii afirma ca el s-a format in timpul invierii. Coincidenta extraordinara cu chipul de pe Giulgiu pare sa favorizeze aceasta ipoteza, care prezinta, totusi, numeroase necunoscute. De exemplu:
   1)   Cum se explica faptul ca lintoliul n-a fost facut din in, ca Giulgiul, ci din pretiosul byssus? Daca panza de pe cap trebuia sa impiedice volatilizarea rapida a aromatelor, cum putea sa faca asta un val impalpabil, cu o tesatura atat de fina?
   2)   Un lintoliu (vezi cel de la Oviedo) are dimensiuni mult mai mari decat cel de la Manoppello, pentru ca el trebuia sa infasoare capul defunctului, in timp ce suprafata valului de la Manoppello corespunde cu cea a unei batiste. Sfantul Ioan, in Evanghelie, mentioneaza un lintoliu "rulat" si "impaturit". Suprafata sa trebuia, deci, sa fie mai mare decat cea a unei batiste. 
   3)   Cum poate Domnul, care invie cu un Trup Glorios, deci transformat si perfect, sa aiba un chip suferind? Este credibil ca privirea uimita sa fie adresata femeii care-i adusese o clipa de mangaiere pe Calvar, ca si expresia celui care se ridica victorios din moarte? Nu ar fi de dorit sa se incerce studierea pupilelor, care ar putea revela, ca pentru miraculoasa imagine a Sfintei Fecioare de la Guadalupe, scena care se desfasura in fata efigiei in momentul imprimarii sale pe tesatura?
   4)   Daca orificiile minuscule gasite pe valul de la Manoppello ar fi intr-adevar urme de spini, cum ar putea el sa fie lintoliul? La ingropare, spinii  din capul Lui Cristos au fost probabil scosi. De altfel,  in versiunea lui Persili, lintoliul nu era in contact direct cu pielea, ci pus peste Giulgiu, si deci, deja improbabilii spini ar fi trebuit sa strapunga si panza mortuara.
   5)   Stim ca la Ioan "a vedea" are adeseori o conditie spirituala, echivalenta cu a intelege cu sufletul, a vedea cu ochii spiritului. Ceea ce a provocat credinta apostolului cand a intrat in mormant nu a fost, in mod necesar, ceva extraordinar. El ar fi putut sa primeasca adevarul invierii datorita unei luminari a Spiritului Sfant, primita de la Isus pe cruce. Credinta crede, ea nu are nevoie sa vada.
   6)   De ce Petru, martor ocular impreuna cu Ioan,  al mormantului gol, nu are, la fel ca acesta, intuitia invierii? Daca ar fi existat un lintoliu intr-o pozitie ciudata, si cu imprimarea chipului Domnului, Petru ar fi inteles si el ca era vorba despre un eveniment de exceptie. daca nu vorbeste despre asta, este pentru ca,  sau nu l-a vazut (era ascuns in fasiile de panza) sau nu era acolo. N-ar avea sens sa ne gandim ca Ioan ar fi vazut o relicva de o asemenea insemnatate, si ca urmare ar fi crezut, dar ca a tinut ascuns acest fapt fata de Petru care il insotea, si de ceilalti.
   7)   Daca Ioan isi da osteneala sa descrie pozitia lintoliului in mormantul gol printr-un verset intreg, cum se face, daca este asa, ca el nu relateaza ca pe acesta ramasese imprimat, intr-un mod supranatural, Chipul Lui Cristos?
   8)   In plus, era intr-adevar necesara forta invierii pentru a imprima sfanta efigie a Lui Isus pe "matasea de mare" (byssus), sau nu putea El face o minune chiar si pe Drumul Crucii? Oare n-a fost vindecata femeia cu scurgere de sange, printr-o forta care iesea din El, atingand doar poala vesmantului Sau?
   Misterul de la Manoppello, departe de a fi rezolvat, ramane deschis. Lumini si umbre alterneaza, misterul se lasa intrezarit inca din prag. Pentru a-l trece, va trebui sa mai aprofundam. Provocarea noastra are ca scop sa stimuleze aceasta. Pentru un moment, trebuie sa ne multumim doar cu a sti ca nepretuitul val nu este opera omului si ca el concorda cu chipul de pe Giulgiu, dar viziunile, in special cele ale Ecaterinei Emmerich, si concluziile cercetatorilor, par sa se excluda unele pe altele.
   A treia cale

Compararea relicvelor prin metode fotografice

   Adevarul nu s-ar putea afla, oare, intr-o a treia cale, care fara a forta textele sfinte, sa nu contrazica, ci sa faca sa corespunda Evanghelia cu stiinta, traditia si revelatia?
   De exemplu, de ce sa se excluda faptul ca Isus si-a lasat imprimat chipul pe valul de la Manoppello in timpul Drumului Crucii? Cristos a fost incununat cu spini si lovit in pretoriu. In Evanghelii nu s-a mentionat ca, dupa aceea,  ar fi primit alte lovituri peste fata. Asadar, daca valul s-a imprimat in  cursul Drumului Crucii, perfecta suprapunere cu Giulgiul, n-ar fi ciudata: fata Domnului era deja tumefiata si desfigurata cand urca pe Calvar, iar aceasta fata era aceeasi care, la cateva ore dupa aceea, a lasat un semn de nesters pe Giulgiul mortuar. S-ar explica astfel punctele de concordanta cu Giulgiul de la Torino (stiinta) si s-ar rezolva incoerentele indicate mai sus, fara a forta Evangheliile, salvand astfel revelatia si traditia.
   Dar exista si o alta pista care porneste de la Ecaterina Emmerich. Mistica o descrie pe Mama Lui Dumnezeu in timp ce pregateste trupul Fiului pentru ingropare si mentioneaza ca Maria a acoperit fata Lui Isus cu "o panza foarte fina" (byssus marin),  primita de la sotia lui Pilat (care putea sa-si permita acest byssus). Valul fin a fost lasat in contact direct cu  fata Domnului, dedesubtul si nu deasupra Giulgiului (contact perfect intre cele doua panze mortuare). Aceasta ar explica, cel putin,  perfecta lor coincidenta si motivul pentru care cei doi martori oculari ai mormantului gol nu vorbesc,  in Evanghelie, despre vreun chip imprimat pe lintoliu. Nepretuita panza descrisa de Ecaterina Emmerich era, de fapt, acoperita de Giulgiu.
de Patrizia Cattaneo ("Stella Maris" nr.429 - "Regina Pacis" nr.177)

Discurile gasite in peşterile din Munţii Bayan-Kara-Ula

Dar, această descoperire nu e prima de genul acesta. În vara anului 1937, un grup de oameni de ştiinţă chinezi, condus de profesorul Chi Putei, a studiat peşterile din Munţii Bayan-Kara-Ula. Înăuntrul acestor peşteri, ei au găsit schelete având capul excesiv de mare şi trupuri extrem de firave.
                                          
În apropierea scheletelor au fost găsite 176 roţi de piatră, în centrul fiecărei roţi aflându-se câte o spirală. În plus, pe pereţii peşterilor putem găsi imagini pictate cu Soarele, Luna şi stelele şi mici puncte care se apropie de munţi şi de suprafaţa pământului.

Regina Nin Puabi din Ur Sumeria

Din 1976, Zecharia Sitchin a lansat ideea ca o "planetă a-12-a", numita Nibiru aparae aproape de Pământ la fiecare trei mii de ani sau cam asa ceva. Această planetă a -12 -a, apartine unui grup de străini, cunoscut sub numele de Annunaki în scripturile sumeriene și Nephilim, care au fost menționati si în Biblie. Acesti străini au trecut ADN-ul lor unor hominizi nativipentru a crearea omeniriea așa cum o știm. 
Sitchin a vrut ca Regina Puabi descoperita in Ur, Sumeria să fie testata pentru ADN in scopul dovedirii teoriei lansate de el. Zecharia Sitchin a murit la 9 October 2010, colaboatorii sai au facut in continuare demersurile pentru testul ADN, dar dupa 3 ani muzeul nu a raspuns inca acestei solicitari. 
Regina Puabi a murit la 40 de ani, în urmă cu aproximativ 4500 ani în timpul dinastiei primul conducator din Ur. Corpul ei a fost dezgropat la un moment dat, între anii 1920 și 1930 și sa stabilit că a fost o "Nin", un termen in sumeriană, ceea ce înseamnă "zeiță". Puabi a fost regina din prima dinastie din Ur. În mormântul ei au fost găsite bijuterii uimitore din os, iar acesta frizură a ei esteextraordinara. 

In Mesopotamia devreme, femeile, chiar și femeile de elită, au fost descrise în general în legătură cu soții lor. De exemplu, inscripția de pe sigiliul cilindru a soției domnitorului orașului-stat din Lagash (la est de Ur) se citește "Bara-namtara, soția Lugal-anda, conducător al orașului-stat din Lagash. " 
Faptul că Puabi este identificata fără menționarea soțul ei ar putea indica faptul că ea a fost regina cu drepturi depline. Dacă este așa, ea, probabil, a domnit înainte de timpul dinastiei întâi din Ur, al cărui conducător este cunoscut din ca Mesannepada. Artefactele dau impresia ca exista mai multe straturi peste mormintele regale din Ur.  Mesannepada, se pretinde ca avea controlul peste tot tinutul din sudul Mesopotamiei. era, de asemenea, cunoscut sub numele Shub-Ad c. 2600 î.d.Hr. 
Sitchin crede că regina Puabi poate fi destul de aproape de ființele originale care au aparut initial, fiind o sursa de  ADN antic. Poate prin compararea genomului ei cu al nostru, s-ar afla mai multe informatii despre trecutul nostru.

http://www.youtube.com/watch?v=Z4uuoHc6k9w
http://www.youtube.com/watch?v=MmxlSXGSitQ

Monhenjo-Daro, Pakistan distrus cu 2000 ani iH de o bomba atomica?

Un vechi oraș, intens populat în Pakistan a fost imediat distruse 2000 ani înainte de Hristos de o explozie incredibilă, care ar putea fi cauzat doar de o bomba atomica.

Un cercetător britanic, David Davenport, a petrecut 12 ani studiind scripturi antice hinduse și dovezi de la locul unde marele oras - Mohenjo Daro a fost o dată.

Pentru David Davenport, un englez de origine indiană, expert de sanscrită, o explozie termonucleară nu este o ipoteză uzuala. Descrierea unei imense astfel de arme a fost cuprinsa în Mahabharata, secțiunea Drona Parva, care descrie o armă numită "Agneya": a fost ca o rachetă strălucitoare, a cărui căldură a ars în lume ca o febră. Apoi, vânturile reci, din punctele cardinale au devenit clare si luminoase.

În Rigveda, este scris: Toată lumea a fost sacrificata in loco. Aspectul final a fost un holocaust brusc de foc. 
Davenport s-a întors din Pakistan, cu o probă rămasa din oraș. Analiza serioasă a uimit cercetatorii: obiectele aduse de el au părut să fie fuzionate, topite de o căldură la fel de mare cam de 1500°C, urmată de o răcire bruscă..

Să spunem că nu fenomenele naturale poat face același lucru. Pentru Davenport, distrugerea descrisa în Ramayana de Danda a regatului ca si sfârșitul Mohenjodaro, de asemenea, identificat ca fiind Lanka, care înseamnă "insulă", Mohenjodaro a fost construit pe aceasta.

David William Davenport (stânga) cu Ettore Vicenti (dreapta), în Pakistan

Ceea ce a fost găsit la locul Mohenjo Daro corespunde exact cu Nagasaki, a  declarat Davenport, care a publicat concluziile sale uimitoare într-o carte "Distrugere atomică în 2000 î.Hr.", Milano, Italia, 1979. A fost un epicentru aproximativ 50 de metri lățime în care totul a fost cristalizat, topit, a spus el. Sase metri din centrul de cărămizi sunt topite pe de o parte, indicând o explozie misterioasa de acum 4000 de ani, care a egalat Mohenjo Daro a fost înregistrat într-un manuscris hindus vechi numit Mahabharata, care a fost păzită de oameni sfinți timp de secole: A iesit un fum cald, care a fost de o mie de ori mai strălucitoar decât soarele a crescut în strălucire infinită și a redus orașul în cenușă. Apă fiartă ... cai și care de război au fost arse cu miile ... cadavrele au fost mutilate de o căldura teribilă, astfel încât acestea nu mai semăna cu ființele umane ...A fost o priveliște teribila pentru a vedea ... niciodată înainte am văzut o astfel de armă îngrozitoare.

Bazandu-se în studiul său de mai multe manuscrise antice, Davenport consideră că la sfârșitul anului de existenta, Mohenjo Daro a fost in război între arieni și mongoli.

Arienii au fost străini si exploatau minerale și alte resurse naturale pentru export, crede el. Pentru că era un oraș mongol, străinii au fost de acord să distrugă Mohenjo Daro în numele arienilor.

Străinii aveau nevoie de prietenia regilor arieni, astfel încât acestia sa poata continua munca de prospectare și de cercetare, a explicat Davenport.

Ruinele Mohenjo Daro

Textele ne spun că cei 30.000 de locuitori ai orasului au primit inainte cu șapte zile un avertisment clar că totul va fi pe cale de a fi distrus. În mod evident, unii oameni nu au ținut seama de avertizment, pentru că 44 de schelete umane au fost gasite acolo in 1927, la doar câțiva ani după ce orașul a fost descoperit.

Toate scheletele erau aplatizate la pământ. De exemplu, un tată, mamă și copil au fost găsite aplatizate în stradă, cu fața în jos și încă ținindu-se de mâini. Interesant ca textele antice se referă în mod repetat la Vimanas, sau mașini de zbor, care zboară prin propria lor putere, a adăugat el.

 Teoria aceasta a întâlnit cu mare interes în comunitatea științifică. Expertul național cunoscut William Sturm a spus: topirea cărămizilor de la Mohenjo Daro nu ar fi putut fi cauzată de un incendiu normal.

Un profesor Antonio Castellani, din Roma a spus ca: este posibil ca ceea ce s-a întâmplat la Mohenjo Daro nu a fost un fenomen natural.

Se crede ca numarul de locuitori era de circa 40.000 de persoane, foarte mare pentru. acea vreme.

Pietrele antice din Mohenjo Daro pastreaza si astazi urmele exploziei neobisnuite, de o putere fantastica. Acoperite de pamant, scheletele de oameni solitari sau in grupuri, redau o imagine terifianta – au fost luati prin surprindere si au murit instantaneu.

Rezultatele sapaturilor arheologice au concluzionat ca distrugerea orasului Mohenjo Daro aminteste de Hiroshima si Nagasaki, care au fost distruse in urma unui raid american unde s-a folosit bomba atomica. A fost descoperita o radioactivitate foarte crescuta in zona epicentrului exploziei care scade spre margine.

Mahabharata aminteste de evenimentele petrecute la jumatatea milerniului al doilea i.Hr care corespund intamplariilor de la Mohenjo Daro. Se relateaza despre aparitia unui “oras ceresc” (ozn ?), numeroase lumini autopropulsate, si o lumina mai puternica decat “o mie de sori”, stalpi de foc care au lovit Pamantul, orasul ceresc atat de luminos incat te orbea, etc.

Se vorbeste deasemeni despre o “cometa” ale carei fragmente au cazut pe tot dealul, explozii, furtuna de foc, etc care au transformat orasul in moloz si i-a ucis locuitorii. 

Temperatura fantastica de peste 1.500C, estimata de specialisti nu poate fi comparata decat cu o explozie atomica. Temperatura necesara pentru topirea nisipului este de 1.500-2.000C. La Mohenjo Daro au fost gasite fragmente de sticla vitrificata de culoare verzuie, formate ca urmare a topirii nisipului in conditii de temperatura foarte ridicata asa cum au fost gasite si dupa testul nuclear din Nevada.

Klaus Dona despre Istoria ascunsa a rasei umane

L-am intalnit prima oara pe Klaus Dona, un arheolog austriac in iulie 2009. Proiectul sau numit Project Camelot a fost bine primit si foarte multi oameni au dorit o continuare. Sunt incantat sa va aduc mai multe date. Aici este un material video cu 45 de minute de slideshow, cu unele comentarii personale facute de Klaus. Este bogat in informatii, detaliat, captivant, intens si poate contine informatii uimitoare despre istoria rasei umane adunate intr-un singur loc, asa cum nu ati mai vazut niciodata. Este momentul sa descoperim mai multe despre Atlantis, reptilieni, Anunnaki, simbolismul antic, stiinta antica, o limba foarte veche la nivel mondial, si mult mai multe. 

Istoria ascunsa a rasei umane (Klaus Dona intervievat de Bill Ryan). Acesta este Bill Ryan de la Project Camelot si Project Avalon. Este data de 20 februarie 2010, si am marele privilegiu de a-l intalni din nou pe Klaus Dona. Aceasta prezentare video va fi ceva diferit, deoarece nu mi-am propus sa vorbesc aproape deloc. Klaus va fi asemanator unui comentator special, neobisnuit si fascinant , prezentand imagini cu diapozitive adunate in timp, descoperiri, investigatii personale peste tot in lume despre Istoria ascunsa a rasei umane.

 Ce spui despre aceasta prezentare, Klaus ? 

Klaus Dona (KD): Este o expunere buna, da.

 Am de gand sa fac un pas inapoi si sa va las sa urmariti in liniste aceasta prezentare. Klaus isi propune sa va ia in calatoria sa prin trecut, insotind-ul in descoperirile lui. Sa pornim la drum. Ce vedem aici ? Eu pot vedea o serie de piramide. Care este semnificatia lor ?

 KD: Semnificativ este faptul ca puteti gasi piramide in toata lumea, pe fiecare continent. Intrebarea este cand si cine a construit aceste piramide ? De ce toate aceste piramide din toata lumea sunt foarte, foarte asemanatoare ?  O alta intrebare este daca a existat candva o civilizatie globala. Cred ca multe dintre cercetarile noastre ne spun ca odata, cu mult timp in urma, a exista o civilizatie globala, probabil cu mii de ani in urma, dar cati ani nu stim exact.

Cea mai mare audienta a Project Camelot a fost povestea despre o piramida construita din piatra si gasita in 1984, la 25 de metri sub nivelul marii, in Japonia, langa insula Yonaguni, insula situata in sud estul arhipelagului japonez Ryukyu.

 Exista inca o lupta de opinii intre mai multi arheologi internationali care spun ca aceste monumente au fost create de.. natura. Prietenul meu, profesorul Masaaki Kimura, a facut multe cercetari in zona descoperind in apropiere si alte monumente asemanatoare. In partea dreapta jos aveti un astfel de model. Cu siguranta Natura nu face un astfel de lucru… in partea de sus a acestei platforme aflata pe monument, exista o imensa broasca testoasa si o pasare uriasa de piatra ce seamana cu un vultur. Natura nu face astfel de lucruri precise, aproape perfecte.

 O alta intrebare este de unde provin aceste pietre ? In cazul in care Natura a creat acest monument, unde sunt pietrele ? Exista deasemeni strazi si a fost gasit un stadion din piatra, asemanator Colosseumului roman, cu scaune si scari din piatra. Natura este uimitoare , face multe lucruri, dar nu astfel de cladiri perfecte.

 Aici aveti o strada cu scari ce merg in sus.

 Aici aveti o imagine marita, pentru a observa indeaproape acest monument imens.

 Aici puteti vedea niste harti antice. Harta lui Piri Reis, care a fost folosita deja, cu mult timp inainte de Cristofor Columb, si puteti vedea cum in aceasta harta apar inca din secolul 16 -o parte a Europei, Spania, Portugalia, o parte din vestul Africii si o parte din America de Sud. Nu stim inca cine a fost capabil sa produca o harta atat de bine realizata cu secole in urma.

 Pe harta lui Piri Reis care nu apare in aceste imagini, puteti vedea Antarctica fara gheata. In 1956 cercetatorii au descoperit ca sub calota glaciara de sub Antarctica, pamantul arata exact ca in harta lui Piri Reis, astfel incat vechimea ei ar trebui sa fie de peste 10.000 – 12.000 de ani. Urmatorea intrebare ar fi : Cine a reusit sa creeze o astfel de harta detaliata, cu mii de ani in urma ?

 Puteti vedea Atlantida si pe harta inversata, facuta de Althanasius Kircher. El a facut-o invers si puteti vedea Europa, Africa si America. Puteti vedea o harta imensa facuta pe aceasta piatra.

 Piatra ce contine harta lumii a fost gasita in 1984, de cautatorii de aur ce sapau un tunel subteran in Cueva de Los Tayos, Ecuador.

 Tot acolo au fost gasite peste 350 de artefacte, ce nu seamana cu nimic cunoscut din cele descoperite in America de Sud sau cultura pre-columbiana.

Pe aceasta piatra este o linie de cuart alb natural. Aceasta este partea din fata a hartii de pe piatra si puteti distinge Orientul Apropiat, aproape de Arabia Saudita. Puteti vedea si un ochi incrustat in piatra si de la el pleaca spre dreapta si spre stanga o fasie de cuart natural care ajunge pana in India si Tailanda. Deasemenea puteti observa o insula lunga in partea dreapta, despre care profesorul Kimura spune ca ar fi fost parte a unui imens continent disparut. Harta ar trebui sa aiba o vechime de peste 10.000-12.000 de ani.

 Pe spatele pietrei puteti observa in partea dreapta fasia de cuart ce trece in Oceanul Atlantic peste Atlantida, care astazi nu mai exista. Apoi linia alba de cuart ajunge pana in America de Sud.

 Aici aveti un prim plan si puteti vedea inscrptionat golful Guayaquil si un cerc unde au fost gasite aceste artefacte. Acolo se gaseste dealtfel apa de cea mai buna calitate, dintre tot ce exista la nivel mondial.

Ecuador. Un artefact extrem de interesant a fost gasit in acelasi loc, in Ecuador si este asa zisa Piramida cu ochi. Ochiul este incrustat in piramida facuta din pietre albe si gri. Imaginea piramidei ecuadoriene arata exact ca cea inscriptionata pe banconta americana de 1 $.

 Daca puneti aceasta piramida in intuneric, ochiul incepe sa straluceasca puternic si chiar daca seamana cu un ochi, nu aduce cu unul uman. Aveti un prim plan pe ochiul stralucitor si puteti observa incrustatia culorilor. In partea de jos a piramidei aveti incrustate cu placute de aur constelatia Orion si un scris necunoscut.

Profesorul Kurt Schildmann, care a fost presedintele Asociatiei de lingvistica din Germania si cunostea perfect 40 de limbi a tradus aceasta scriere. El a numit-o pre-sanscrita, pentru ca este mai veche decat cea mai veche scriere . Traducerea acestor 4 litere in opinia lui este: 

“Fiul Creatorului vine”. Acest tip de scris a mai fost gasit pe acelasi tip de pietre in Columbia, Illinois (SUA), Glozel (Franta), Malta, Ecuador, Turkmenistan, Australia si in sudul Calabriei (Italia) cu putin timp in urma. Intotdeauna este piatra din ceramica sau teracota si acelasi tip de scris.

 Asta inseamna ca acest tip de scris a fost utilizat candva la nivel global, ceea ce inseamna ca ar fi trebuit sa existe o civilizatie veche de peste 6.000 de ani, ce folosea acest tip de scriere. Profesorul Schildmann mi-a spus ca exista similitudini intre acest tip de scris si cel folosit in zona Indusului si cel din Insula Pastelui. El a spus ca scrierea este mai veche decat sanscrita, de aceea a numit-o pre-sanscrita.

 Pe aceasta piatra puteti vedea in partea de sus doi ochi si apoi mana dreapta tinand piramida si mana stanga asezata pe partea superioara a piramidei. Asta ar fi modul de folosire al Piramidei cu ochi.

 Pe aceasta piatra puteti observa o gravura: un om stand pe o piatra si tinand piramida exact ca in desenul incrustat pe artfactatul de mai sus. Din ochii lui ies niste raze si in partea dreapta, doua persoane care pleaca. Pe cap are un fel de casca mica prevazuta cu antene si un obiect ciudat.

 Aici aveti o fotografie cu o casca. Nu s-a facut inca o cercetare aprofundata asupra metalului din care este facuta, dar puteti observa ca ii lipseste ceva, poate un fel de antena cum aparea in desenul gravat pe piatra descrisa mai sus. Descoperire stranie in acelasi loc a fost o cupa mare de jad, impreuna cu alte 12 cupe mai mici.