Biblioteca cu carti de metal Tayos

Peștera Tayos se găsește în provincia Morona Santiago, Ecuador, la circa 2 kilometri în junglă. A fost descoperită în 1860 și de-a lungul timpului au existat numeroși specialiști, care au încercat să-i descopere misterele. Pentru a ajunge propriu-zis în peșteră trebuie să se coboare printr-un tunel extrem de strâmt, cu o adâncime de 87 de metri și mai apoi printr-un alt nivel inferior de 25 de metri. Piatra acestor tuneluri a fost tăiată cu o precizie ieșită din comun. În anul 1973, celebrul scriitor Erich von Daniken (faimos pentru scrierile sale despre extratereştri) a pretins că a intrat într-un sistem gigantic de tuneluri subterane din Ecuador, în care s-ar fi aflat o bibliotecă alcătuită din cărţi de metal! O afirmaţie extrem de îndrăzneaţă. Dar, să vedem mai întâi întreaga poveste. Janos “Juan” Moricz, un antreprenor aristrocrat argentiniano-maghiar, a pretins că a descoperit o serie de tuneluri subterane în Ecuador, în care s-ar afla şi aşa zisa bibliotecă de metal, după ce a primit acceptul preşedintelui ecuadorian.

În 1972, Moricz s-ar fi întâlnit cu Daniken, acestuia din urmă fiindu-i arătate tunelurile, nu şi biblioteca de metal. Moricz spune că biblioteca era păzită de un trib de băştinaşi. În 1976, a fost organizată o expediţie internaţională în zona indicată de Moricz, dar nu s-a găsit nicio librărie de metal. Moricz a murit în 1991, aşa că a luat cu el secretul în mormânt. Dar povestea nu se opreşte aici…. ea devine şi mai interesantă. Unul din organizatorii expediţiei din 1976 din Ecuador, Stan Hall, a găsit un martor băştinaş, pe nume Petronio Jaramillo, “ghidul secret” al lui Moricz în interviul din “Der Spiegel”. Jaramillo i-a spus lui Hall că a intrat în librăria de metal în anul 1946, atunci când avea 17 ani. Aceasta era imensă, iar pe rafturile sale erau pline de cărţi care aveau pe ele desene geometrice şi inscripţii scrise. 

Mai exista şi o a doua librărie, în care s-ar fi aflat “tablete de cristal” mici, grele şi translucide. În bibliotecă ar mai fi existat şi statui umane şi zoomorfice, iar undeva în centru s-ar fi găsit un sarcofag din material translucid, în care ar fi stat scheletul unui om-gigant! O adevărată comoară! Jaramillo nu a putut prezenta dovezi în declaraţiile sale, dar a mai adăugat că aceste cărţi de metal erau extrem de grele… a reuşit să dea jos de pe rafturi câteva, dar nu a mai reuşit să le pună la loc. Hall şi Jaramillo se hotărăsc, la mijlocul anilor 90, să pună la cale o altă expediţie internaţională pentru redescoperirea acestei biblioteci fantastice. Expediţia programată pentru anul 1995 a fost amânată din cauza bombardării unei baze militare ecuadoriene de către avioane peruviene. În 1997, când trebuia să înceapă, a fost din nou amânată, întrucât regimul politic din Ecuador s-a schimbat în mai rău. În 1998, Jaramillo a fost asasinat. Oare pentru că ştia prea multe? Cineva nu doreşte să descoperim adevărata istorie a omenirii…”[1]. 

Povestea peșterii Tayos este mult mai veche. Începe în momentul când un misterios părinte își face apariția în Ecuador. Este vorba despre părintele Carlos Crespi care s-a născut în 1891, în Italia. El a povestit: „pe când eram la școală, «Sfânta Fecioară Maria» mi-a apărut într-un vis. M-am văzut îmbrăcat ca un preot, cu barbă lungă, în timp ce predicam. Nu eram însă într-o biserică maiestoasă, ci într-o colibă sărăcăcioasă…”.

În 1923, urmând revelația avută în vis, a plecat în misiune în Ecuador și s-a stabilit la Cuenca. Aici a încercat să-i ajute pe cei săraci. A creat prima școală de arte și meserii, a deschis o școală agricolă, a înființat o școală generală, a contribuit la introducerea curentului electric etc.

Trăind în mijlocul săracilor și ajutându-i, dragostea lor pentru Father Crespi a crescut din ce in ce mai mult si au inceput să îi aducă daruri antice, drept mulțumire pentru tot ce a făcut pentru ei.

Cand a inceput sa studieze mulțimea darurilor primite, părintele Crespi a avut o mare surpriza:  s-a trezit stând pe un munte de aur. Povestea enigmatică a lui Father Crespi a inceput sa faca inconjurul lumii, devenind cunoscută și datorită scriitorului Erich Von Daniken, care l-a întâlnit și i-a văzut colecția impresionantă de artefacte. Ce este interesant de precizat: nu doar in Muntii Carpati se ascund astfel de tezaure, ci si in Muntii Himalaya, in Tibet, in Muntii Anzi, zona Bahamas, locuri despre care a scris si Edgar Cayce. O asemenea biblioteca cu carti de metal se afla si sub Sarmizegetusa Regia.

https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/

Craniul Mitchell Hedges - sculptura maiasa cu laser

Craniul mayas e sculptat intr-un cristal pur de cuart si cantareste 5,19 kg, se spune ca el a fost descoperit în 1927 de Anna Mitchell-Hedges, fiica aventurierului britanic “Mike” Hedges, in timp ce explora orasul mayas Lubantuum. Sculptura maiasa cu laser,  se spune ca acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului, operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu-se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa l urmeze apoi la micrometru, in manopera.

Harta lui Piri Re'is - Pamantul turcului

 

Piri Re'is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. Cercetătorii din secolul XX au fost uimiți că țărmurile estice ale Lumii Noi sunt redate mult mai fidel decât în hărțile apărute pâna la acea dată în Apusul Europei. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva. Jumătatea din harta care s-a pastrat prezinta coastele de vest ale Europei si Africii de Nord, dar si coasta Braziliei, cu o exactitate mare. Oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re'is dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora ea a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita, harta nu indică linia de coastă a calotei glaciare a Antarcticii, ci marginea de sub gheață. 

Avionul egiptean - un Concorde la anul 200 i.Hr.

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat" intr un muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta fiind uimit de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

Herodot (485-425 î.Hr.) a scris în a doua carte din Istoria sa: "Egiptenii, se zice, au fost primii care au descoperit anul solar și l-au împărțit în 12 părți. Ei au obținut această cunoaștere de la stele ...Egiptenii au adus cei dintâi în uz numele celor 12 zei, pe care grecii le-au adoptat de la aceștia; au înălțat primele altare, imagini și temple ale zeilor, și au fost primii care au încrustat în piatăr formele animalelor... Ei sunt religioși peste măsură, cu mult mai mult decât orice altă rasă de oameni".

Simboluri hieroglife misterioase pe fasciculul de tavan în templul seti din abydos. egipt. elicopter rezervor. avioane cu elicoptere cu tancuri și alte vehicule. templul lui Seti din Abydos. astăzi abydos este notabil pentru templul memorial al lui Seti care conține o inscripție din a nouăsprezecea dinastie cunoscută lumii moderne ca lista regală abydos. este o listă cronologică care arată sculpturi ale celor mai mulți faraoni dinastici ai Egiptului de la meni până când seti este ramele tatălui.

Ciocanul londonez - unealta de dinaintea istoriei

Poate cel mai neinteles si mai misterios artefact descoperit vreodata este un simplu, la prima vedere, ciocan de fier, scos la lumina in iunie 1934 dintr-o mina din apropierea Londrei de Max Hahn, un miner din Kimball County. Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

Computerul Antikythera, un procesor de 2.085 de ani

 In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta d intr un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane din sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea aceea de veritabil „computer" astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

Charmaine D'Rozario-Saytch este un hibrid uman ET

Charmaine este un hibrid uman ET care locuiește în prezent în sudul Angliei. Ea are diverse genetice ET, inclusiv Reptilian, Lion, Mantis, Lemaurian și Atlantean. Ea și-a amintit întotdeauna că a venit pe pământ de pe planetă și a experimentat multe descărcări și experiențe profunde de informații în timpul vieții sale prezente și încarnările trecute pe pământ, pe alte planete și pe ambarcațiuni extraterestre. Ea este un vorbitor internațional, ambasador pe pământ pentru Federația Galactică și alte grupuri ET de ființe luminoase. Este terapeut, consilier galactic și activator, artist și în prezent lucrează la propria ei carte. Ea oferă sesiuni one to one și zoom pentru toți cei care sunt chemați să fie în frecvențele luminoase cu care lucrează și pe care le canalizează, dar constată că majoritatea sunt experimentatori, contactați, răpiți și hibrizi.
Charmaine a avut contact de-a lungul vieții, experiențe și răpiri cu ET. În copilărie, militarii au început să o răpească și să efectueze experimente care au dus la o călătorie foarte lungă de experiențe interesante cu armata neagră, societăți secrete, ET negativi, fiind în programul de reproducere, încercarea de a fi recrutată de grupuri negative, experimentarea în armata subterană. baze și așa mai departe. Ea a cunoscut unii dintre copiii ei hibrizi, dintre care unii se află pe baze militare subterane. 

Ea dă voce tuturor celor care se confruntă cu aspecte pozitive, negative și tot ce se află între ele cu aceste grupuri și celor care sunt în programul de reproducere.  Ea îi ajută pe oameni să navigheze în emoțiile și traumele din aceste experiențe, de asemenea, dezactivarea și îndepărtarea implanturilor.Lucrarea ei de vindecare galactică este la nivel mental, emoțional, fizic, spiritual, verbal, vibrațional și de frecvență pentru a ajuta oamenii să-și atingă potențialul maxim într-o multitudine de moduri și în mai multe dimensiuni. Ea este nutriționist, maestru și profesor de reiki, lucrător în lumina de activare și conduce ateliere despre diverse aspecte ale dezvoltării personale, proiecție pozitivă, sănătate, vindecare, conexiuni cu familia și originile tale galactice. Ea ajută, de asemenea, oamenii să se ocupe de liniile temporale trecute, prezente

și viitoare, corzi, atașamente, contracte sufletești, munca în alte dimensiuni, curățarea personală și a locului și detașarea entităților negative.
Charmaine a avut sesiuni de regresie cu prietenii ei Mary Rodwell și Barbara Lamb pentru a descoperi în continuare experiențele de contact mascate și răpiri. Charmaine a apărut în cartea „Meet The Hybrids”, aceasta a fost prima dată când a făcut public despre experiențele ei de-a lungul vieții cu ET, armata, societățile secrete și descărcările de informații de la echipele sale ET, inclusiv tehnologiile și tehnicile de vindecare. Charmaine a vorbit apoi la The OZN Congress din Phoenix, Arizona, de atunci Charmaine a vorbit la diferite conferințe și a făcut interviuri tv și radio, care pot fi găsite online și au apărut în scurtmetraje și în programul de televiziune Ancient Aliens. Ea a mai apărut în filmul lui Caroline Corey „Among Us”.
Charmaine este o voce și un ambasador pentru reptilienii pozitivi ai iubirii și luminii, pentru a reduce diviziunea dintre oameni, hibrizi și ET și pentru a le face pe oameni să știe că există reptilieni pozitivi ai luminii care și-au dedicat viețile pentru a ajuta Pământul în acest moment. și toți locuitorii ei, vindecă, conectează, aduc noi frecvențe, activează pe cele latente, trezesc pe cei care au ales calea luminii. Și reptilienilor le plac îmbrățișările! Multă dragoste și vindecare pot fi oferite, schimbate și conectate printr-o îmbrățișare.

Incidentul OZN din Alaska 1986

Pe 17 noiembrie 1986, avionul cargo Japan Airlines (JAL) numarul 1628, zbura de la Paris spre aeroportul Narita din Tokio. La ora locala 17:10, la o altitudine de 10.600 metri, deasupra Alaskai, pilotii au urmarit, vizual si pe radarul de bord, timp de peste o jumatate de ora, doua tinte mici si una enorma. Cel putin una dintre tinte a fost confirmata si de la sol, de radarul militar si cel al Administratiei Aviatice Federale (FAA) din SUA.

Asa cum povestea pilotul-sef Kenju Terauchi, cu o vechime de 29 de ani la mansa: „Deodata, la 600 de metri sub noi am vazut ceva care semana cu doua fasii de lumina. Am luat legatura cu turnul de control din Anchorage. Mi-au spus ca pe radarul lor nu se vede nimic”. Obiectul isi ajusta viteza si pozitia in functie de avionul lor „de parca s-ar fi jucat cu noi… accelera, se oprea, inainta cu viteza noastra, in aceeasi directie, ca si cum ar fi stat nemiscat, apoi schimba din nou directia. Este imposibil ca un avion sa zboare astfel. Daca am fi incercat, ne-am fi rupt in bucati in vazduh”. Dupa cinci minute, obiectul s-a topit in intuneric, dar curand a aparut un altul, mult mai mare, „de cateva zeci de ori mai mare decat un jumbo jet” (care are 70 de metri lungime), scaldat intr-o lumina albastra. Din nou, radarul turnului de control nu vedea nimic. Apoi si acest obiect a disparut. Terauchi a mai observat si cateva siluete neobisnuite deasupra localitatii Fairbanks (Alaska).

 Filmul pentru canalul Smithsonian afirma ca pilotul veteran Terauchi a fost singurul, dintr-un echipaj de trei persoane, care a raportat o nava imensa, intunecata, avand forma de nuca, incinsa cu lumini in jurul sau, ceilalti raportand doar niste lumini. Concluzia realizatorilor filmului a fost ca Terauchi a imaginat doar o nava de care ar fi fost atasate luminile. Dar ufologul Dr. Richard Haines, psiholog pensionar, care l-a intervievat Terauchi pe indelete, spunea: „El a fost pe partea stanga, acolo unde se vedea si obiectul si nu cred ca primul ofiter a parasit locul sau ca sa vina sa se uite pe acea fereastra”. Cu alte cuvinte, motivul pentru care Terauchi a furnizat un raport de observare mai detaliat decat ceilalti a fost ca avea o vizibilitate mai buna asupra navei necunoscute.

Producatorii show-ului au mai incercat sa-l discrediteze pe capitanul Terauchi prin mentionarea faptului ca el a recunoscut ca a vazut, si in alte dati, in timpul carierei sale ca pilot comercial sau militar, obiecte aeriene neidentificate, deci era un „repeater” – cum a intonat solemn naratorul, ceea ce insemna automat ca el ar fi fost un observator nesigur, deci ca marturia lui nu poate fi de incredere. Asadar – in viziunea realizatorilor – cineva care raporteaza un OZN este suspect; cine raporteaza mai multe, in mod clar nu poate fi crezut.

In realitate, insa – spune Hastings – un numar mare de piloti comerciali au raportat ca au vazut OZN-uri de mai multe ori; e drept, spuneau asta de obicei numai dupa ce s-au pensionat, din cauza stigmatului public atasat celor care vad si descriu lucruri ciudate pe cer. Asa cum au declarat multi piloti, in mod repetat, in timpul unor interviuri in diferite filme documentare din ultimii ani, cariera lor ar fi fost probabil terminata daca ar fi fost la fel de sinceri ca Terauchi.

Aceasta retinere a pilotilor fusese consolidata in mod dramatic in 1953, atunci cand Statele Majore Reunite ale SUA au promulgat regulamentul JANAP-146, care ordona ca pilotii militari si cei comerciali care observa un OZN sa completeze imediat, inca in timpul zborului, un raport CIRVIS (instructii de comunicare pentru raportarea unei observatii vitale pentru informatii). Regulamentul spunea, de asemenea, ca rapoartele sunt strict secrete, avertizand ca pilotul implicat risca sanctiuni severe in cazul in care ar discuta ulterior, in public, cele declarate in raportul CIRVIS. Hastings mentioneaza ca pilotii nu au agreat aceasta cenzura. 

https://magazin.ro/paranormal/se-petrec-intre-cer-si-pamant/pilotii-ozn-urile-si-cia/