Sudarium din Oviedo a acoperit fata lui Isus

Sudarium e un cuvant de origine latina care inseamna “stergar de sudoare”, este o bucata de material textil care a fost infasurat in jurul capului lui Iisus Hrisos dupa ce a murit. Acesta este pastrat in incinta Catedralei San Salvador din Oviedo, Spania si este accesibil publicului de trei ori pe an. Sudarium din Oviedo este o bucată de pânză care nu are imprimat chipul lui Iisus precum Giulgiul din Torino, mai multe pete se sânge sunt vizibile cu ochiul liber. Pânza este de dimensiuni mici, aproximativ 83/53 cm și apare menționata în Biblie, „A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreuna cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc”. S-a mai auzit de Sudarium abia în secolul al XII-lea când episcopul Pelagius sau Pelayo, din Oviedo, a cuprins toate informațiile deținute în lucrările „Cartea Testament din Oviedo” şi „Chronicon Regum Legionensium”. 

Conform documentelor, el s-a aflat în Palestina până pe la anul 614, când Ierusalimul a fost cucerit de Chosroes al II-lea al Persiei (590- 628). Pentru a nu fi distrus, un preot Filip l-a dus la Alexandria, apoi în nordul Africii, când acelaşi rege al perşilor a cucerit oraşul. De aici, relicvariul a ajuns odată cu refugiaţii din fata perşilor la Cartagena, în Spania, fiind primiţi cu respect de către episcopul Fulgentius de Ecija, care a predat sfânta relicva episcopului Leandro de Sevilla. Apoi, pânza a ajuns la Toledo, unde a rămas până pe la anul 718. La începutul secolului al VIII-lea, de teama musulmanilor, a fost ascunsă în peştera Monsacro, aflată la 10 km de Oviedo. Regele Alfonso al II-lea este cel care a adus pânza la Oviedo, aşezând-o într-o capelă ridicată special pentru păstrarea relicvei, incorporata mai târziu în catedrala oraşului. La 14 martie 1075, relicvariul a fost deschis în prezenţa regelui Alfonso al IV-lea, al surorii sale Dona Urraca şi a lui Rodrigo Diaz de Vivar, cunoscut sub numele de „Cidul”. În 1113, relicvariul a fost acoperit cu argint, de la această dată Sudarium fiind păstrat la Oviedo până astăzi. 

De-a lungul anilor au existat mai multe voci care au contestat veridicitatea Sudariumului din Oviedo, dar la începutul anilor ’90, o echipă de cercetători spanioli au stabilit că persoana care a purtat această pânză a murit în poziție verticală. Mai mult, au fost descoperite urme de mir şi aloe, mirodenii folosite, aşa cum se spune în Biblie, la ungerea trupului lui Hristos, granule de polen provenite din Ierusalim, Africa de Nord, Toledo şi Oviedo, care indica exact traseul pe care a fost purtat. Petele de sânge de pe bucata de pânză demonstrează că figura cu care a venit în contact avea trăsături tipice evreiești. Analiza lui indica prezenţa unei părţi de sânge şi a şase părţi de lichid, provenit de la un edem pleural, lichid colectat atunci când o persoană moare răstignita prin asfixiere.

Toate petele descoperite la microscop indica o tulburătoare coincidenţă cu rezultatele studiilor Giulgiului din Torino: ambele relicve conţin sânge aparţinând grupei AB; lungimea nasului, calculată după aşezarea petelor de fluid pe Sudarium, are 7 cm în ambele cazuri; suprapunerea imaginilor a dus la descoperirea a 70 de pete de pe fata relicvei de la Oviedo şi a 50 de pete de pe Giulgiul de la Torino care coincid perfect şi care indica, în mare parte, urmele rănilor lăsate de spinii coroanei puse pe capul lui Iisus. Elementele prezentate mai sus, au făcut ca la congresul internaţional de la Oviedo din 1994, la care au participat specialişti în domeniu, să se tragă concluziea că el a acoperit aceeaşi faţă peste care a fost pus Giulgiul din Torino, adică cea a lui Iisus.