Globul Cintamani

În mod tradițional, Piatra Cintamani apare în societatea budistă și hindusă. În ambele societăți, piatra se spune că este o bijuterie care împlinește dorințele. Conform religiei budiste, piatra a căzut din cer în interiorul unui cufăr plin cu alte câteva relicve. În acel moment, regele Tibetului ar continua să reclame aceste moaște și mai târziu i-ar fi fost explicate de doi străini călători. Cei doi călători i-au explicat regelui că piatra se manifestă în orice își dorește. 

Considerată a fi un artefact de mare putere, se spune că Piatra Cintamani conferă invincibilitate și posibil nemurire oricui o posedă. S-a mai spus că Piatra este o bijuterie care împlinește dorințele și / sau un fel de Sfânt Graal budist. 

Potrivit relatarilor din mediile oculte, Cintamani este o piatră sacră care a venit din Sistemul Stelar Sirius. Acum milioane de ani, în timpul unei super-unde galactice, deoarece o planetă care orbita Sirius A a explodat. Fragmentele sale au călătorit în toate direcţiile, unele din ele ajungând pe Terra după un lung parcurs prin spaţiul insterstelar. În ultimii 26.000 de ani, Agarthanii Pozitivi erau gardienii pietrelor Cintamani. Pe parcursul istoriei, ei au dat bucăţi de Cintamani unora dintre acei indivizi care au avut potenţialul maxim de influenţă pozitivă în istoria umanităţii. Regele Solomon, Alexandru cel Mare şi Akbar au fost în posesia unei piese de piatră Cintamani. O piesă de Cintamani, anterior în posesia Templierilor, a fost dată lui Edward Bulwer-Lytton, care a dezvăluit existenţa Agarthei umanităţii în faimoasa sa nuvelă "The Coming Race" (Rasa ce Vine): Gutemberg file 1951. Mai tâziu aceeaşi piesă a fost dată unui anumit grup de Templieri de lângă Untersberg şi apoi fetelor Vril (die Vrilerinnen) care au canalizat cunoaşterea tehnologică pentru primul program spaţial de la suprafaţa planetei de la căderea Atlantisului. Altă piesă a fost dată lui Nicholas Roerich, care a încercat să obţină pacea lumii cu ea. Cunoscutul său Banner al Păcii este un simbol legat de triplul Sistem Stelar Sirius.

Forţele întunericului, de la Inchiziţie, la Iezuiţi, la Hitler, au încercat să obţină o bucată de Cintamani în mâinile lor distorsionate, dar fără succes. Cintamani este piatra sacră a Frăţiei Stelei, ultima reminiscenţă adevărată a Şcolilor Misterelor Luminii din Atlantis. Mulţi Lucrători ai Luminii şi Luptători ai Luminii aparţin mandalei celor 144000 de suflete ale Luminii care au venit pe Planeta Terra acum multe încarnări pentru a asista la eliberarea acestei planete şi Schimbarea Erelor. Pietrele Cintamani sunt Lumină Pură şi energia lor nu poate fi folosită în mod greşit. Ele ajută dizolvarea implanturilor şi împuternicirea ghidării interioare. Dar fii conştient că sunt amplificatoare puternice şi servesc drept lupe pentru a arăta ce se află în interiorul tău, pentru a te ajuta să te transformi şi să devi mai pregătit pentru misiunea ta, ca să poţi îndeplini partea ta în procesul de eliberare planetară.

Chinezoaicele nu puteau naste in Tibet, in timp ce femeile tibetane nasteau si isi cresteau copiii fara probleme. Populatia chineza are probleme legate de sanatate si de boli incurabile. Pamantul tibetan nu era primitor cu strainii, era chiar ostil. Specialistii sustin ca tibetanii au gene de atleti. Bagajul lor genetic este deosebit, iar mutatiile genetice care s-au produs asupra ADN-ului, sunt mult mai puternice la tibetani, in comparatie cu chinezii. Cum s-a produs acest lucru, tinand cont ca tibetanii si chinezii au aceleasi origini? Sunt acelasi popor, cu aceleasi origini si totusi evolutia se face diferit. Mostenirea genetica a tibetanilor le confera performante de mari atleti. Legendele tibetane spun ca un cufar imens a cazut din cer, avand patru obiecte sacre. In primul rand, este vorba despre piatra Chintamani, foarte sensibila la vibratiile mentale. Legendele spun ca imparatul Atlantidei a primit in dar o bucata din aceasta piatra. Caldura pe care o emana aceasta piatra este foarte puternica. Este mai puternica decat radiu. Piatra este conservata in Turnul din Shambhala, dar bucati mici din ea au fost duse in mai multe colturi din lume, respectiv, intr-o manastire din Tibet si la un muzeu din New York. Tibetanii sustin ca poporul Agartha va iesi din subteran la suprafata. Credinta lor este aceea ca in caverne, in subteran, exista o populatie care va salva omenirea. Vechile texte sumeriene, babiloniene, chiar si Epopeea lui Ghilgames, descriu existenta unei populatii care traieste in subteran. Regele Arthur, atunci cand a fost ranit mortal, a cerut sa fie dus la capatul pamantului, acolo unde nu se moare niciodata. El dorea sa ajunga in Agartha, locul unde nu se moare niciodata, inima culturii budhiste. Legende despre astfel de pietre miraculoase sunt in mai multe culturi. De exemplu, arabii sustin ca piatra de la Mecca este de origine celesta. Ea a fost alba, dar cu timpul s-a innegrit din cauza gandurilor rele ale oamenilor, scriu cei de la efemeride.ro.

Revenind la piatra Chintamani, tibetanii sustin ca radiatiile ei influenteaza lumea intreaga. Tibetul este un vortex cuantic. Aceasta energie se rasfrange asupra populatiei. Tibetanii sunt longevivi, rezistenti la boli si la conditii climatice deosebite. Meditatia si relaxarea absoluta sunt metode obisnuite, cu ajutorul carora corpul si mentalul se revigoreaza. In ceea ce priveste alimentatia, aceasta este simpla si fara sa ridice probleme de sanatate tibetanilor. Tibetanii sunt convinsi ca la granita dintre China si Tibet exista o retea de tuneluri, in care se afla opt entitati nemuritoare. Ei detin piatra Chintamani si de aici nemurirea lor. Exista in Tibet persoane care au depasit cu mult suta de ani si arata cu 50 de ani mai tinere. Sa ne aducem aminte ca statisticile arata ca in Romania, populatia este mai longeviva, in anumite zone. Se cunoaste faptul ca locuitorii din proximitatea Sfinxului, din muntii Bucegi, sunt mai longevivi decat alti locuitori, pietrele nu sunt o masa amorfa, pietrele sunt purtatoare de energie, iar noi oamenii ne hranim cu diferite forme de energie.

Intalnirea cu un OZN de la Pascagoula

La 11 octombrie 1973, Calvin Parker, în vârstă de nouăsprezece ani, și prietenul său, în vârstă de patruzeci și doi de ani, Charles Hickson, petreceau o seară frustrantă la pescuit pe râul Pascagoula din Mississippi. Ambii bărbați adorau să pescuiască, însă excursia de pescuit din această seară s-ar dovedi a fi una pe care nu o vor uita niciodată. La începutul serii, ambii bărbați au fost uimiți când o ambarcațiune ciudată a coborât și s-a ridicat la câțiva metri deasupra pământului și la doar câțiva metri de locația lor. Înainte de a avea vreo șansă de a rula o deschidere a apărut în această ambarcațiune și a „plutit” trei creaturi umanoide. Ambii bărbați au fost absolut îngroziți când aceste creaturi le-au apucat și i-au dus la bordul ambarcațiunii. In interiorul OZN-ului, ambii bărbați au fost supuși unei examinări și la un moment dat au fost atât de îngroziți încât au crezut că sunt pe cale să moară. Minute mai târziu, atât Calvin Parker cât și Charles Hickson au fost depusi înapoi pe malul râului și ambarcațiunea a plecat. Urcând în mașina lor, cei doi martori îngroziți au gasit în cele din urmă un telefon public și au sunat la șeriful local. 

La scurt timp, au fost intervievați la biroul local al șerifului lor. Cei doi erau dezorientați și-au spus povestea despre întâlnirea și răpirea lor de către aceste creaturi ciudate. A doua zi, în timp ce presa venea in acest oraș din Mississippi, Calvin Parker, grav deranjat de aceste evenimente, a rămas în mare parte pe fundal fără a detalia vreodată relatarea completă a ceea ce s-a întâmplat în acea noapte, cum l-a afectat pe el și viața sa și despre alte întâlniri apropiate pe care le-a experimentat în decursul anilor. Acum, pentru prima dată, Calvin Parker își spune povestea în întregime. Cartea Pascagoula - Cea mai apropiată întâlnire, spune povestea uneia dintre întâlnirile clasice apropiate aflate în prezent. Această carte prezintă pentru prima dată transcrierea completă a sesiunii de regresie hipnotică a lui Calvin Parker cu regretatul Budd Hopkins, unul dintre cei mai importanți cercetători ai acestui fenomen. Manuscrisul este, de asemenea, plin de documente, butași de ziare și fotografii vechi și noi. 

Discul Faistos descifrat

Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse. Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala.  La prima vedere, Natalia Beketova pare o persoana obisnuita. Are 31 de ani si lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din statiunea Anapa, aflata in regiunea ruseasca Krasnodar , de pe coasta de nord a Marii Negre. Insa clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca, indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea are un dar cu totul special:cunoaste 120 de limbi straine.  Ora de matematica   - Natasa s-a nascut in 1979 in Polonia. Tatal sau facea parte din trupele sovietice stationate pe teritoriul polonez, in cadrul Tratatului de la Varsovia. Peste cativa ani, s-a mutat impreuna cu familia inapoi, in Rusia. La scoala nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. “Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: “Beketova! Te dau afara!”. M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata intr-un ritm accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu.  Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau”. Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. “Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce nu era rusa si parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: “Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell”".  Natasa a fost internata de urgenta la spital, dar dupa 24 de ore a fost externata. Starea ei fizica era normala. Fapt uimitor, din ziua lesinului, Natasa nu mai stia o boaba ruseste. Isi uitase complet limba materna. In schimb, in mintea ei rasareau zilnic noi si noi cuvinte din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic, caci Natasa parea absolut normala.   La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Toti acesti oameni de stiinta se aflau in fata unei enigme care nu se lasa elucidata. Insa o concluzie se impunea cu certitudine: Natalia Beketova nu era un om bolnav psihic, nu mintea si, cu siguranta, era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. Iar cu atat mai neobisnuit este faptul ca in memoria ei “traiau” limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii impreuna cu filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe alte limbi antice.    Lingvistii de la Universitatea din Moscova, impresionati de numarul fabulos de limbi straine pe care Natasa il vorbea, au cercetat pana si Cartea Recordurilor. Ei au aflat ca omul care cunoaste cele mai multe limbi straine din lume este Ziad Fazah, nascut in Liberia. In Guiness Book, este consemnat ca acesta vorbeste 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna. Deci, Natalia Beketova cunoaste de doua ori mai multe!   Discul din Phaistos  -  In plus, Natasa cunoaste limbi ale unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba vorbita de un trib din Polinezia, Ngoba, ce a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pentru a-si demonstra cunostintele, Natasa a fost supusa unui test, de catre un grup de experti in limbi antice. Astfel, i s-a dat un text inscris pe legendarul disc Phaistos, pe care, in doar cateva ore, Natalia Beketova a reusit sa il descifreze.  Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse.  Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala. Dupa doar cateva ore de studiu, Natalia Beketova a realizat ceea ce multi altii inaintea ei nu au reusit, poate in ani. Desi oamenii de stiinta nu au posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, totusi ei nu o pot nici contesta. Un fragment din acest text suna asa: “Nu este demon cel care m-a subjugat… Caci caznele, durerile si tortura cu care mi-am pedepsit dusmanul s-au intors impotriva mea, inrobindu-ma”   Atingerea miraculoasa  -  Iata ce povesteste un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin: “Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita”. Scriitorul a relatat cum Natasa l-a analizat atent pentru cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte. “Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept”. Este bine cunoscut faptul ca o asemenea operatie la ochi nu este vizibila, nu lasa urme, aceasta fiind efectuata cu laserul. Mihail Recikin a confirmat si faptul ca Natasa ii “ghicise” perfect dioptriile ochilor.   Dupa intoarcerea in Rusia, Beketova a reusit sa absolve un colegiu si s-a angajat ca sora medicala la un spital din Moscova. Aici si-a descoperit o alta capacitate uimitoare, pe care probabil o capatase tot in urma socului din adolescenta. Ea vindeca diverse afectiuni, doar atingand pacientii. Drept marturie stau inregistrarile video din timpul sedintelor ei terapeutice. “Cand asisti ca doctor la o asemenea vindecare miraculoasa, ai senzatia ca esti victima unui sarlatan”, declara medicii specialisti ai clinicii. Participand la sesiunile terapeutice, ei au constatat uluiti cum Natasa, doar prin puterea mainilor, vindeca bolnavii internati in clinica. In aceste momente, in jurul capului ei aparea un cerc luminos alb, care catre finalul sedintei se transforma intr-unul de culoare violet. Cu toata aparatura moderna a medicinii din ultimii ani, specialistii clinicii nu si-au putut explica in nici un fel fenomenul miraculos. Cert este ca, in timp, si-a pierdut aceasta capacitate, poate pentru ca si-a epuizat resursele.   Sufletul zburator  -  Natasa are o explicatie proprie a intregii sale experiente: reintruparea. “Constiinta mea este ca o foaie alba de hartie, pe care o mana nevazuta a desenat niste semne necunoscute. Dar intr-o clipa, ca prin minune, mintea mea le-a recunoscut. Cele 120 de limbi care brusc mi-au devenit ca limbi materne provin din cele 120 de vieti traite de mine anterior. Am amintiri fragmentare, din aproape fiecare dintre ele, dar imi este imposibil sa refac totul. Consumul energetic este imens, dupa numai cateva minute de sfortare ma simt complet epuizata”. Ea sustine ca sufletul ei a traversat timpul, de la civilizatiile primitive, pana la istoria secolului XX. ”Imi amintesc ca am facut parte dintr-un trib primitiv, purtam haine din piele de animale si locuiam intr-un fel de iurta. Filmul se deruleaza si ma aflu in Japonia… Sunt pe marginea unui lac, imbracata intr-un kimono roz, privind in zare. Apoi ma vad in uniforma armatei napoleoniene, ma numesc Jan Dever. Am si imaginea propriei morti: la varsta de 21 de ani, strapuns de baioneta unui soldat al Imperiului tarist. In ultima viata am murit de tifos la 13 ani, in Germania”.  Relatarile Natasei par a fi fragmente dintr-un puzzle ce se dovedeste greu de imbinat. Tatiana Grigorieva, profesor doctor la Institutul de Studii Orientale, a incercat sa rezolve aceasta engima. Dupa opinia ei, intreaga evolutie si transformarea Natasei dintr-o persoana cu o educatie modesta intr-un poliglot erudit, s-a produs odata cu socul emotional din adolescenta. Acest fenomen se poate asocia cu procesul numit anamneza, adica amintirile ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara. Exista o teorie destul de vehiculata in zilele noastre, potrivit careia creierul uman foloseste doar 10% din intreaga sa capacitate. Profesorul Tatiana Grigorieva sustine ca anamneza Natasei a aparut ca urmare a stresului si, practic, a “trezit” restul de 90%.  Enigma metempsihozei   - Conceptul de metempsihoza, potrivit caruia sufletul traverseaza un lung sir de vieti, de-a lungul a mai multe secole sau chiar milenii, se regaseste in mai multe religii. Aceasta “roata a vietilor” multiple se intalneste cel mai adesea in budism si hinduism, dar si in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la unele popoare precrestine. In religia crestina nu exista reincarnare, asa cum sta scris in Biblie, Epistola catre Evrei cap. 9.27-28: “Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa si Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, celor care Il asteapta, nu in legatura cu pacatul, ci pentru mantuire”.  In tot mai multe clinici rusesti se practica terapia prin hipnoza, pentru activarea subconstientului. Marturiile oamenilor cu privire la amintirile din vietile lor anterioare au fascinat oamenii de stiinta. Se pare ca cel mai adesea aceste amintiri apar brusc, aceasta experienta uimitoare fiind intalnita de obicei la copii. Adeptii teoriei explica aceasta prin faptul ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar memoria sa nu a fost inca “rescrisa” cu evenimentele actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca vieti trecute o fac, cel mai adesea, ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi un soc puternic sau o lovitura la cap.  Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia, din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care si-a dedicat intreaga cariera studiului reincarnarii. El considera ca notiunea de reincarnare ar putea-o completa pe cea a ereditatii si ar putea sprijini medicina moderna, pentru a intelege aspecte necunoscute ale comportamentului uman. Stevenson considera ca reincarnarea este triumful sufletului asupra mortii trupului, desi niciodata nu a sugerat ca exista un proces fizic prin care personalitatea cuiva ar putea supravietui mortii.   Franturi din memoria Universului   -  Poate cel mai celebru caz studiat de specialistul american a fost acela al baietelului Sujith, din Sri Lanka. Se spune ca abia invatase sa vorbeasca, cand Sujith le-a povestit parintilor ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase. Dupa o cearta cu sotia sa, Sammy plecase de necaz la carciuma, sa se imbete. Catre miezul noptii, la intoarcerea catre casa, fusese lovit de un camion si omorat. Micul Sujith isi batea la cap periodic parintii sa-l duca la Gorakana, localitatea unde traise Sammy. In plus, baietelul vadea o pasiune nefireasca la varsta lui pentru tigari si arak, bautura spirtoasa specifica zonei. Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene macar cu descrierea lui Sammy. Totusi, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una condusa de profesorul Ian Stevenson, au putut confirma ca cel putin 60% dintre afirmatiile facute de Sujith erau reale. Cand, in cele din urma, baietelul s-a intalnit cu rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint. Pe o perioada de mai bine de 40 de ani, profesorul Ian Stevenson a calatorit in toata lumea, investigand cazurile a peste 2000 de asa-zisi “reincarnati”.  Intamplator, prin anul 1995, a cunoscut si cazul Natasei. Cercetatorul nu a fost deloc mirat de capacitatile speciale ale tinerei, explicatia lui fiind una relativ simpla. Conform spuselor sale, chiar daca posibilitatea reincarnarii s-ar exclude, totusi Natasa, prin socul suferit, a reusit cumva sa se conecteze la memoria colectiva a Universului. Acest “izvor” adormit, alcatuit din memoria tuturor fiintelor vii, fie ca sunt oameni, animale sau chiar plante, se afla undeva in afara spatiului si timpului. Profesorul Stevenson sustine ca Natalia Beketova a sorbit din picurii acestui izvor nesecat de amintiri colective.  Un final mereu amanat    -  ”Fenomenul Natalia Beketova”, asa cum a fost numit de catre specialistii rusi, ramane o enigma. Totusi, Natasa sustine ca dupa experienta din adolescenta, viata i s-a transformat intr-un cosmar. Dintr-un om simplu, a carui existenta de pana atunci nu anunta nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase. Dincolo de concluziile acestor dezbateri, un fapt ramane cert: viata Nataliei nu s-a schimbat in bine. Fiind in centrul atentiei, a fost nevoita sa suporte reactii mai mult sau mai putin prietenoase, priviri iscoditoare sau agresive. Ea admite ca unii cercetatori au ajuns sa o admire si ca experienta ei este in continuare subiectul unui studiu de caz. Altii, pur si simplu, nu o cred, si considera ca intreaga ei poveste este inventata pentru a atrage atentia.  “Eu imi amintesc cu siguranta ca am trait in Germania si ca am murit la 13 ani, de febra tifoida. Si acum, cand inchid ochii, pot simti flacarile si ghearele mortii. Este ca si cum as vedea un film de groaza. Doar ca este propriul meu film. Nu stiu exact cati ani am, poate ca am 5 ani, poate ca am 500. Imi doresc ca filmul acesta sa se termine si sa duc o viata normala. Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Mi se mai intampla uneori ca oamenii sa intre in magazin nu pentru cumparaturi, ci doar pentru a se holba la mine. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi”.

IMAGINI HRISTOS realizate de Sai Baba

Sursa foto: 25 decembrie 1987, Crăciunul a fost sărbătorit ca de obicei de Sathya Sai Baba în Prashanti Nilayam, India. Mii de credincioși din toată lumea s-au adunat pentru această intrunire de neuitat de unitate între religii și culturi din intreaga lume. Sai Baba a mers pe jos între liniile de credincioși dornici sa le dea binecuvântare, atunci când unul dintre ei a stat cu aparatul de fotografiat și l-a salutat Baba ("Sai Ram" ca afecțiune de obicei) și a întrebat dacă am putea aștepta un pic în timp ce facea poza, Sai Baba a glumit cu el că au existat mai multe fotografii în afara ar putea dobândi, am vrut un alt unul? Dar devotat a persistat și în cele din urmă a fost de acord, dar ciudat după ce a luat fotografie, Sai Baba ia spus să meargă și să descopere. Atunci când a dezvăluit, spre surprinderea tuturor sa dovedit a fi o imagine a lui Isus și nu a lui Sai Baba. În mod evident, el a vrut să sublinieze că toate avatarurile lui Dumnezeu provin din aceeași esență și în acest fel sunt Una cum spune Sai Baba despre acest fenomen misterios: "Nimeni nu poate înțelege misterul meu. Cel mai bun lucru de făcut este macerat în ea ".
Sursa foto: .. Această imagine a fost creat de Sai Baba într-un interviu cu un englez cuplu soț a fost un adept al Baba, în timp ce soția a fost un devotat creștin credință, divinitatea lui Sai Baba a fost cauza problemei și conflictul dintre consortes. Durante interviului, camera a inceput sa creasca foarte mult soțul în mod repetat lui consoarta, o dată acasă, banda a relevat într-o cameră obscură casă, fără nici un echipament sofisticat, și ceea ce au descoperit a fost o imagine similară cu Jesús.Durante următoarea călătorie în India, Sai Baba le-a numit și a întrebat dacă au bucurat de fotografie. a spus că fotografia a fost de Isus la vârsta de 28/29 în timp ce se întoarce de la lor ", a pierdut în India."

Sursa foto: În 1985, un australian, a făcut prima sa vizită la ashramul din Satya Sai Baba în Puttaparthi, India. Ea a fost unul dintre miile de oameni care vin în fiecare zi pentru a fi în prezența de Sai Baba, a cărui superb avatar miracole spontane și toți - inclusive dragoste sunt de renume mondial. Este cunoscut pentru a manifesta obiecte de nicaieri, cum ar fi inele și mai ales cenusa - care transporta multi fani cu ei în mici sacos.El cel mai mare eveniment al zilei în ashram Sai Baba Darshan, când Sai Baba umblă printre cei adunați și le dă binecuvântarea sa. În timp ce primește Darshan, BA până la binecuvântarea de Sai Baba un crucifix și un calculator imprimare alb-negru de Giulgiul din Torino. Sai Baba a binecuvântat crucifixul, dar a luat hârtia de calculator în mâna lui și a spus o foaie fotografică (lucioasă). Ca a trecut mâna pe hârtie, a aparut o fotografie color a lui Isus. O analiză ulterioară a arătat că mărcile în imaginea este exact aliniate cu cele din mantaua de Turín.En 1988 Ruth Hanna și Robert Ferre de "One Heart", au vizitat Centrul de Ramallah din Glastonbury, Anglia, în cazul în care au văzut agățat fotografie perete în sala de meditație. Investigarea originile lor, mi sa dat numele băncii centrale, care la rândul lor un eveniment neașteptat, a fost prezentat cu o copie a fotografiei în 1987 de către BA Aducerea fotografie în Statele Unite, a câștigat de distribuție elementare, inclusiv utilizat pe coperta cărții de Paul Ferrini. OM SAI RAM

„Zeii” care au colonizat Pamantul vin din Pleiade si Orion!

Uimitor, mesajul ce apare obsesiv in culturi diferite este unul singur si anume ca „zeii” care au colonizat Pamantul vin din Pleiade si Orion!
„Crucea sacra” a Orionului. 

Calea catre stramosii extraterestri in cultura Chokwe

Cercetand cultura africana Chokwe, aparuta pe teritoriul actual al Zambiei, Marcus Matthe (autorul volumului „Chokwe Art and its History”) a observat ca pe niste tablite de aur apare cu regularitate o cale catre zeii ancestrali, foarte usor de decodificat.

Omenirea, rezultatul ingemanarii cu Sarpele cosmic Chokwe

Matthe l-a contactat pe Herschel Wayne, in 2006, dupa publicarea cartii acestuia „Mesajele ascunse”, pentru a-i atrage atentia ca o harta cereasca antica publicata de Wayne are aceleasi elemente cu o harta straveche a culturii africane Chokwe, inscriptionata intr-o carte formata din tablite de lemn legate pe lateral.

Harta stelara din Cuzco indica acelasi traseu, din Pleiade

Conform istoricilor africani, acele tablite contin mitologa tribului Chokwe, care isi declina originea din „zei coboratori din stele”.

Zeii sumerieni au venit din acelasi grup de 7 stele

Tablitele africane nu sunt mai vechi cu o mie de ani, conform datarilor, dar batranii tribului sustin ca legenda a fost multa vreme transmisa prin viu grai si pana la urma a fost consemnata sub forma de simboluri, ca sa nu se piarda.

Cilindru sumerian care arata de unde au venit zeii

Aceste cartulii au tot fost copiate, unele dintre ele nefiind mai vechi de 50, 100 de ani, pentru uz religios. Hartile antice au aceleasi elemente, imposibil de crezut ca este o simpla coincidenta: crucea sacra a cerului reprezentand centura Orion, care ajuta la pozitionarea a doua randuri de cate trei stele din Pleiade si un „X” care marcheaza pozitia planetei de unde au coborat „zeii”.

Grupul de 7 stele din Manuscrisul lui Voinici, la fel ca pe astrolabul sumerian

Adica elementele pe care Wayne le descoperise in toate civilizatiile antice pe care le studiase: sumeriana, babiloniana, egipteana, incasa, mayasa.

astrolabul sumerian

Wayne identifica aceleasi simboluri pe harta stelara incasa descoperita in Coricancha Cuzco, unde Puma sacra, cosmica, este asezata „precum in cer, asa si pe Pamant, templele fiind orientate dupa astre, iar „fertilitatea cosmica”, reprezentata de testiculele Pumei se afla pe norul Pleiadelor, de unde au coborat zeii.

Harta stelara sumeriana pe Manuscrisul lui Voinici

Tablitele africane arata faptul ca templele sacre, piramidele, sunt aliniate dupa astre in asa fel, incat sa indice locul de unde au coborat zeii. Iar ziguratele sumeriene, piramidele egiptene si mayase, orientate dupa constelatia Orion, erau numite in culturile antice „porti ale zeilor”, dar acest lucru a fost ignorat de istorici, socotindu-se o „simpla” coincidenta. Wayne a descoperit calea zeilor atat pe tablitele sumeriene, unde sunt numeroase reprezentari, cat si pe misteriosul manuscris al lui Voinici, plansa numita „harta stelara”. Iar aceasta harta este identica tot cu un astrolab sumerian care spune clar ca este „calea zeului Enlil”, din Pleiade, centura Orion – acelasi grup „obsesiv” de sapte stele, spre Pamant, numit „Primul popas”!

A 12 planeta, Nibiru sau Planeta X

Informațiile pe care știința modernă ni le oferă în ziua de astăzi sunt că Sistemul Solar este compus din Soare și opt planete, Pluton fiind retrogradată ca planetă pitica, iar fiecare planetă are sateliții săi..În cele mai vechi timpuri, lucrurile nu erau chiar așa. Sumerienii susțineau că există în total 12 planete și mărturia acestei informații este sigiliul sumerian VA / 243. Sigiliul sumerian VA / 243 este o tabletă de lut, cu o vechime de peste 4500 de ani. Aceasta a fost făurită de vechii sumerieni și n ziua de astăzi este expusă la Vorderasiatische Abteilung , al Muzeului de Stat din Berlin. Sigiliul a fost cercetat de faimosul specialist în cultura sumeriană, Zecharia Sitchin. Pornind de la această tabletă, Sitchin a publicat cartea ” Planeta a 12-a”, în care  a realizat o analiză amplă al acestui sigiliu și a prezentat numeroase informații cu privirela astronomia sumeriană. 

1 = Soare
2 = Mercur
3 = Venus
4 = Pamant
5 = Luna
6 = Martie
7 = Nibiru (Nemesis sau Planeta X)
8 = Jupiter
9 = Saturn
10 = Pluto
11 = Uranus
12 = Neptun

Sigiliul sumerian VA / 243 este o reprezentare grafică, în care se pot vedea 12 planete. Trebuie menționat faptul că sumerienii considerau Soarele și Luna ca fiind planete. Astfel, pe acest sigiliu se observă cele 8 planete, pe care le cunoaștem în ziua de astăzi. La acestea, se adaugă Pluto, care a fost retrogradată de la rangul planetă. Soarele este în centru și Luna se află chiar lângă Terra. La o adunare simplă, realizăm că sunt 11 planete sumeriene. În consecință lipsește una singură. Este cea mai mare dintre toate și nu a fost descoperită de oamenii de știință moderni. Fie nu mai există sau din alte motive. Cu toate acestea, Sitchin a numit-o Planeta X sau Nibiru. S-au scris numeroase rânduri despre această planetă misterioasă, care a existat odinioară în Sistemul Solar și dintr-o dată a dispărut. Lucrurile sunt mai complicate de atât, pentru că ea nu ar fi dispărut în totalitate.

Există cercetări actuale, care sugerează că un corp ceresc sau poate chiar o planetă imensă, trebuie să existe dincolo de Jupiter. Aceste concluzii au fost trase în urma descoperii unor perturbații inexplicabile. În esență, această planetă ar trebui să existe, dar nu există, atâta timp cânt nu este descoperită. Sitchin a fost un susținător înrăit al culturii sumeriene. Scriitorul spunea că sumerienii dețineau numeroase informații astronomice despre planetele din sistemul nostru solar. Cu toate acestea, sumerienii susțineau că a mai existat o planetă, care a dispărut, pe care au numit-o Tiamat și babilonienii Marduk. Așadar această planetă apare în diverse culturi antice. În esență ea ar fi trebuit să existe, în urmă cu 4500 de ani. Această planetă s-ar fi ciocnit cu Nibiru, pentru ca mai apoi să se nască Terra. Acest eveniment cosmic s-a petrecut în urmă cu zeci de milioane de ani sau chiar mai mult. Așadar, Nibiru a existat dintotdeauna în Sistemul Solar și nu avea cum să dispară în ultimii 4500 de ani, fără ca astronomii moderni să nu descopere acest fenomen.

Nibiru ar trebui să existe undeva acolo, dar de ce nu o descoperim? La această întrebare este aproape imposibil să răspundem. Ideea este că planetele nu se formează peste noapte și nici nu dispar în acest fel. Nibiru, Planeta X sau Planeta 9 trebuie să existe, dar din motive necunoscute nu o descoperim. Probabil că în viitorul apropiat se va face lumină cu privire la această planetă, descpre care sumerienii susțineau că este a zeilor creatori.

Mehran Keshe a descoperit că dublul câmp magnetic al planetelor produce gravitaţia!

Gravitaţia este atracţia, iar magnetismul este repulsia. Fizicianul iranian Keshe afirmă că ceea ce produce efectele gravitaţionale ale planetelor, stelelor, precum şi dinamica de la nivelul atomilor este interacţiunea a două câmpuri magnetice care sunt produse de nucleele acestor corpuri. În cazul Pământului, de exemplu, teoria oficială în prezent acceptată descrie existenţa doar a unui singur câmp magnetic generat de nucleul planetei. În studiile sale, Keshe a ajuns totuşi la concluzia că există un dublu-câmp magnetic emanat de nucleul Pământului şi că tocmai interacţiunea continuă dintre aceste două câmpuri interioare generează apariţia gravitaţiei şi a magnetismului planetar. Mehran Keshe arată că partea cea mai interioară a nucleului Pământului posedă hidrogen şi alte câteva elemente care intră în anumite reacţii de fuziune plasmatică nucleară. Curenţii care se creează în acest proces generează un câmp magnetic de bază, care este suprapus peste câmpul magnetic (deja cunoscut) al nucleului. Teoria lui Keshe arată că atunci când două câmpuri magnetice de intensităţi similare interacţionează, ele devin „înlănţuite” într-o sferă dinamică mai mare, iar când asemenea sfere dinamice interacţionează între ele, se produc câmpuri magnetice şi gravitaţionale.

Fiecare câmp magnetic conţine componente plasmatice ale celor trei tipuri de bază ale materiei: materie, antimaterie şi materie neagră. Interacţiunea dintre aceste trei forme de materie se regăseşte sub forma unui sistem mai mare de integrare dinamică, numit de Keshe „Plasma iniţială fundamentală” sau „Neutron”. Din neutron se disociază atomul (cu componentele sale – protonul şi electronul), procesul fiind însoţit de eliberarea unor mici fragmente de câmp magnetic sub formă de energie sau lumină. Aspectul practic fundamental care a condus la crearea tehnologiei Keshe este bazat pe dinamica plasmei încărcate electric care devine sursă a câmpurilor magnetice şi gravitaţionale. Inginerul iranian Mehran Keshe a anunţat că pe baza noii înţelegeri a creării gravitaţiei şi a câmpurilor magnetice a reuşit să reproducă tipul de sisteme care se auto-alimentează în mod natural. El a construit un reactor plasmatic care reproduce fenomenele ce au loc în nucleul Pământului. Acest tip de reactor (care are cam 15-20 de cm în diametru) are capacitatea să îşi creeze propriile câmpuri magnetice şi gravitaţionale şi nu necesită combustibili convenţionali (fosili), funcţionând doar pe baza unei anumite utilizări a hidrogenului (care este cel mai răspândit element din Univers). Au fost realizate numeroase teste cu reactoare plasmatice simple sau chiar cu banale sticle de plastic de Coca-Cola. Un experiment foarte simplu care evidenţiază producerea unei forme de energie electrică din plasmă, într-o sticlă de Coca-Cola, a fost realizat de MT Keshe în anul 2007. 

Descoperirea acestor noi principii a făcut posibile foarte multe aplicaţii extraordinar de eficiente. Cercetările şi experimentele realizate au demonstrat în mod clar că acest tip de tehnologie este fezabilă și de încredere și că energia și materia pot fi generate ieftin şi curat (fără poluare), într-un mod extrem de performant, care a fost până acum total necunoscut științei oficiale. Au fost îndosariate patente pentru sute de aplicaţii ale acestei tehnologii, cum ar fi generatoare super-eficiente de energie, sisteme antigravitație, purificarea mediului ambiant, nanotehnologia, multiple aplicaţii în domeniul medical, etc.

Una dintre aplicaţii este un generator care prin intermediul rotaţiei unui câmp de plasmă magnetizată într-o bobină de sârmă de cupru are capacitatea să inducă un curent de electroni prin acea bobină, care poate genera astfel energie electrică oriunde în Univers, în orice moment. Mehran Keshe a explicat că întocmai cum electronii se rotesc în mod natural în interiorul atomilor, la fel se rotește şi miezul generatorului său, în virtutea legilor naturii. Rezultatele experimentale obţinute de M. Keshe, arată că s-a reuşit ca prin modificarea câmpurilor magnetice şi gravitaţionale ale elementelor, acestea să poată fi trecute dintr-o stare de agregare în alta la temperatura şi presiunea camerei (adică în condiţiile obişnuite de mediu). În mod obişnuit trecerea materiei dintr-o stare în alta se face prin modificarea temperaturii sau presiunii. Mehran Keshe a extras prin noile metode, direct din aer, gaze precum dioxid de carbon (CO2) sau metan (CH4) şi a reuşit să le menţină sub formă de nano-particule în stare lichidă, de gel, sau de pudră. Deşi poate să pară de necrezut, există rezultate foarte concrete care arată că prin reproducerea anumitor condiţii plasmatice în reactoare de tip Keshe pot fi produse direct orice fel de materiale, oriunde în spaţiu.

Se creează mai întâi plasma (starea de plasmă) – să zicem – a cuprului din câmpul magnetic al Universului şi apoi acea plasmă poate fi convertită în materie. La fel se poate proceda şi pentru a produce aur, diamante, mercur, sau orice alt element pe frecvenţa căruia sunt acordate câmpurile generatorului. Este util să amintim că plasma este cea de-a patra stare de agregare a materiei, celelalte trei fiind starea solidă, lichidă şi cea gazoasă. Plasma este starea principală a materiei din care sunt constituite stelele, ceea ce înseamnă că aceasta este starea preponderentă a materiei din întregul Univers. O altă aplicaţie a sistemelor Keshe este aceea că prin modificarea câmpului magnetic şi gravitaţional al elementelor pot fi create (la presiunea şi temperatura camerei) nano-materiale şi super-conductori. Acest gen de materiale au fost evaluate şi confirmate de către mai multe universităţi. Super-conductorii obţinuţi prin tehnologia Keshe au o rezistenţă de aproape zero ohmi, ceea ce înseamnă că practic ele ar putea conferi computerelor viteze de mii de ori mai mari chiar şi decât ale celor mai rapide computere actuale, cum ar fi cele ale serviciilor secrete americane (de tip Cray 5). Un alt avantaj major al acestor calculatoare ar fi acela că ele nu se vor supra-încălzi. Fundaţia Keshe anunţă că prin descifrarea legilor magnetismului a fost înţeleasă proprietatea naturală a magneţilor de a atrage anumite metale. Membrii fundaţiei arată că prin crearea altor câmpuri magnetice specifice se pot crea materiale magnetice care să atragă de exemplu doar lemn sau doar plastic. Folosind astfel principiile atracţiei magnetice paralele, sistemele Keshe pot decontamina mediul înconjurător de infestările chimice şi nucleare, pot îndepărta eficient emisiile de CO2 din atmosferă sau pot să purifice apa. Pot fi de asemenea îndepărtate şi radiaţiile din sol şi aer. În vederea realizării unei aplicaţii foarte necesare în acest sens, Fundaţia Keshe a luat legătura cu autorităţile oraşului Fukushima (afectat în anul 2013 de scurgeri de material radioactiv de la un reactor nuclear) pentru a extrage radiaţiile din sol, în mod gratuit. De menţionat că această decontaminare ar permite ca noile generaţii de copii care se nasc în zona Fukushima să nu fie afectate de malformaţii degenerative. Din nefericire, există o rezistenţă îndârjită din partea anumitor persoane din guvernul japonez faţă de aplicarea acestor metode (se pare că pentru a nu se ajunge la recunoaşterea publică a eficienţei lor). Noua înţelegere a producerii forţei gravitaţionale a condus şi la capacitatea de a o replica. Mai exact, prin intermediul reactoarelor plasmatice cu câmp magnetic dublu se poate genera magnetism şi gravitaţie. Este vorba de aşa-numitele Reactoare MAGRAV. Aceasta conduce la o adevărată revoluţie în domeniul transporturilor de orice tip, devenind foarte uşor să fie făcute să leviteze vehicule şi aeronave, indiferent de greutatea lor. Cea mai importantă dintre aplicaţiile tehnologiei Keshe este cea referitoare la Programul Spaţial, în cadrul căruia se are în vedere construirea unor nave destinate călătoriilor în spaţiul cosmic. Capacităţile acestor nave construite prin tehnologia Keshe devin atât de net superioare celor convenţionale, încât ele pur şi simplu par să fie de domeniul SF. Aceste nave ar putea depăşi viteza luminii şi în consecinţă ar traversa foarte rapid sistemul solar. De menţionat că prin intermediul unui scut energetic creat în jurul navei, ocupanţii săi ar fi protejaţi în mod implicit de forţele inerţiale (care sunt uriaşe la acceleraţii mari), precum şi de radiaţiile sau obiectele care ar putea lovi nava. Acest câmp energetic din jurul navei face, de asemenea, ca ea să nu mai poată fi detectată de radar. Pentru ochiul liber, o navă care utilizează această tehnologie va arăta ca o lumină strălucitoare. În plus, va fi eliminată problema majoră pe care o au navele şi rachetele actuale legată de încălzirea pereţilor exteriori din cauza frecării atmosferice. Dar tehnologia Keshe vizează şi inovarea transportului „local”, cel de la suprafaţa planetei.

Introdusă în transportul public, noua tehnologie ar face ca orice tip de autovehicul să se poată deplasa prin levitaţie şi să nu mai necesite roți. În acelaşi mod s-ar deplasa şi trenurile, tramvaiele sau metrourile, fără să mai fie nevoie de şine sau linii de tensiune. Unitățile reactoarelor MAGRAV ar putea fi aplicate şi autovehiculelor electrice, care ar obține în acest fel o rază de autonomie de mişcare practic nelimitată (milioane de kilometri). Produsele de uz casnic și electronice pot beneficia şi ele de această tehnologie. Prin punerea în aplicare a unei versiuni micro-scară a reactoarelor cu plasmă de tip Keshe, aceste produse ar putea funcţiona independent de o sursă exterioară de alimentare chiar şi pentru perioade foarte lungi de timp (o sută ani). Patentul pentru un astfel de Reactor micro-plasmatic (Micro-plasma-reactor) a fost deja eliberat de Biroul European de Patente şi poate fi consultat la dresa http://worldwide.espacenet.com/publicationDetails/originalDocument ?CC=EP&NR=1770715A1&KC=A1&FT=D&date=20070404&DB=EPODOC &locale=en_EP 

Aplicaţii deosebit de eficiente au fost realizate în domeniul vindecării diferitelor tipuri de boli. Aspectul esenţial este că metodele Keshe operează direct la nivelul structurilor plasmatice şi atomice ale corpului uman. Odată ce o boala este diagnosticată, reactorul plasmatic este calibrat pe configuraţia şi frecvenţa necesară a organului afectat. Sistemul poate stimula organismul prin intermediul câmpurilor energetice în direcţia inversării unor procese maladive, sau pentru deschiderea unor blocaje, pentru a dizolva/resorbi anumite structuri materiale (inflamaţii, pietre, nisip, polipi, celule canceroase) sau pentru a stimula creşterea unor zone afectate. În acest mod celulele bolnave sau deteriorate ale organelor pot fi aduse înapoi la starea de sănătate. Câmpurile energetice care acţionează la nivel informaţional sunt resetate permanent, iar informațiile eronate din organism sunt complet șterse și înlocuite cu informațiile corecte. Procedura nu presupune pastile, injecţii şi nici efecte secundare, precum în cazul medicinii actuale.

Testarea pe mulți voluntari (care epuizaseră toate opţiunile de tratament convenţionale!) a demonstrat în mod clar că rezultatele sunt certe. Pe siteul Fundaţiei Keshe puteţi consulta mai multe mărturii şi probe video 21 (http://keshefoundation.org/media-a-papers/health-kt-videosall.html) în cazuri de cancer, scleroză multiplă, Parkinson, cangrenă, A.L.S., fibromialgie, alergii, epilepsie şi altele, care au fost cu succes anulate definitiv. Într-un mod deschis şi sugestiv, membrii Fundaţiei Keshe ne transmit că: „Tot ceea ce vă prezentăm poate părea mult prea frumos ca să fie adevărat. Dar cu toate acestea este vorba despre nişte fapte”. Ei consideră că este important ca toţi oamenii să ştie că este dreptul lor legitim să beneficieze de această tehnologie care poate transforma radical lumea. După cum este specificat şi în videoclipul promoţional al Fundaţiei, pentru a ajuta la implementarea noilor sisteme este util ca toţi cei interesaţi să distribuie informaţiile despre aceste perspective revoluţionare, să caute să se informeze cât mai bine în continuare ei înşişi şi chiar să solicite guvernelor lor informaţii oficiale despre tehnologia Keshe. Cu privire la ceea ce va urma în viitorul apropiat, opinia lui Mehran Keshe este că „Aplicarea noii tehnologii pe scena mondială trebuie decisă acum de către guverne. Însă guvernele marilor ţări trebuie să înveţe să ofere şi să ajute şi nu să jefuiască aşa cum au făcut timp de secole”.
Pentru a fi totuşi sigur că implementarea noii tehnologii va avea loc, Mehran Keshe deja a răspândit principiile de bază ale acesteia prin zeci de conferinţe ţinute în marile oraşe ale lumii, prin zeci de interviuri online şi prin numeroase work-shop-uri. Aceasta face ca acum noua tehnologia Keshe să fie aproape imposibil de suprimat. Chiar dacă – aşa cum a fost de multe ori ameninţat – fondatorul Fundaţiei Keshe ar fi asasinat, tehnologia oferită de el va rămâne. Datorită promisiunii de a colabora nemijlocit cu guvernele tuturor naţiunilor, pe site-ul Fundaţiei Keshe nu au putut fi încă prezentate rezultatele principale, extraordinare, ale noii tehnologii. Sunt prezentate doar o serie de rezultate 5 experimentale oarecum secundare atât din domeniul fizicii, cât şi din domeniul medical. Acestea dovedesc totuşi că metodele Keshe funcţionează. Cu privire la dovezile şi experimentele principale, membriiFundaţiei Keshe au declarat categoric că au multiple înregistrări video (de exemplu cu sisteme de zbor operaţionale, capabile să realizeze deplasări extrem de rapide pe verticală sau lateral), dar că deocamdată nu pot să le facă publice. De altfel este de remarcat că MT Keshe a dorit de mai multe ori să prezinte public rezultate foarte concrete ale tehnologiilor sale, dar a fost de fiecare dată în mod prompt blocat de către diferiţi agenţi guvernamentali. Bineînţeles, lipsa expunerii publice a rezultatelor principale creează numeroase suspiciuni. Unii afirmă că toată această organizaţie nu este decât o farsă de care se lasă amăgiţi doar cei mult prea creduli. Merită totuşi să observăm că dacă ar fi fost aşa, atunci este foarte puţin probabil că savantul iranian Mehran Keshe ar mai fi fost urmărit şi supravegheat permanent de către serviciile secrete din mai multe ţări (casa sa este păzită încontinuu de agenţi, iar familia sa este urmărită peste tot). Dacă Keshe nu ar fi decât un lunatic, atunci este puţin probabil că ar mai fi fost arestat, că ar mai fi fost supus la nenumărate presiuni de către agenţi guvernamentali şi – mai grav – că ar mai fi existat atâtea tentative de asasinat la adresa sa. Dacă toate acestea nu ar fi decât o farsă, atunci ar fi fost de asemenea foarte puţin probabil ca mai mulţi membri ai Fundaţiei Keshe să fi fost ameninţaţi la rândul lor cu moartea, iar site-ul organizaţiei să fi fost atacat şi blocat atât de intensiv. Cu privire la toate acestea, fizicianul iranian spunea: „Multă lume nu înţelege prin ce trece un om de ştiinţă în asemenea situaţii. Ştim ce i s-a întâmplat lui Tesla sau altor savanţi. Noi vrem să rămânem în viaţă”. O confirmare deosebit de concretă a impactului real pe care tehnologia Keshe deja a început să îl imprime pe plan internaţional, a avut loc la sfârşitul anului 2011. În data de 4 decembrie 2011 numeroase televiziuni ale lumii au dat publicităţii faptul că o navă-spion militară (dronă) americană, folosind o tehnologie high-tech de ultimă generaţie, a fost capturată de forţele militare iraniene. Televiziunile iraniene au difuzat imagini detaliate cu nava de spionaj, care era complet nevătămată. Incidentul a pus administraţia SUA într-o postură foarte delicată, din două motive. În primul rând pentru că asemenea acţiuni de spionaj se plasează împotriva tuturor legilor şi regulamentelor internaţionale, fiind asimilate cu acte de război. În al doilea rând, situaţia concretă a dovedit că cele mai performante şi mai secrete nave high-tech americane nu sunt decât simple jucării faţă de tehnologia iraniană. Această umilitoare constatare a lovit foarte puternic în orgoliul american de „cea mai puternică naţiune a globului”, deşi bineînţeles că mass-media occidentală s-a grăbit să minimalizeze cât mai mult incidentul. Faptul că totuşi lucrurile s-au petrecut exact aşa a fost confirmat de nimeni altul decât Preşedintele SUA, Barack Obama. Acesta a apărut public la postul de televiziune CBS News în ipostaza jenantă de a recunoaşte că a cerut iranienilor să dea drona înapoi (ceea ce de altfel iranienii au refuzat). Puteţi urmări această declaraţie în înregistrarea de mai jos: Este important să evidenţiem că deşi acea dronă se deplasa la o înălţime de 20.000 de picioare (aproximativ 6 kilometri), iranienii au capturat-o fără să-i producă nicio zgârietură! Aceasta exclude ipoteza că nava s-ar fi putut prăbuşi întâmplător (şi să fie apoi găsită de iranieni), sau că ar fi fost lovită de un proiectil, ori că ar fi fost defectată prin operaţiuni de interferenţă tip hackering. În toate aceste cazuri aparatul ar fi suferit distrugeri majore în urma prăbuşirii. De asemenea, drona era monitorizată de la distanţă de agenţi CIA prin intermediul a opt sateliţi. Era exclus ca ea să se fi rătăcit şi să ajungă în teritoriul iranian dintr-o eroare. În plus, drona era prevăzută cu un sistem de autodistrugere în cazul în care ar fi fost capturată. De fapt, americanii erau absolut siguri că datorită tehnologiei high-tech de ultimă generaţie pe care o considerau imbatabilă, nava lor spion nici măcar nu poate fi detectată de iranieni. Şi totuşi drona a fost detectată şi capturată din zbor de către iranieni şi apoi adusă intactă la sol. În aceste condiţii apare următoarea întrebare foarte bulversantă: „Ce tehnologie a reuşit să realizeze o asemenea performanţă?” Şi încă „De unde au avut iranienii asemenea disponibilităţi atât de avansate?”. Specialiştii au evaluat că o asemenea tehnologie a implicat o navă ce poate dezvolta o viteză uriaşă, ce are totală invizibilitate faţă de radare, a dovedit capacitatea de a bloca fluxul de date ce venea de la sateliţi pentru a ghida drona, precum şi posibilitatea de a genera o undă tractoare! Acesta este punctul în care în tabloul de ansamblu lucrurile se conexează perfect cu apariţia tehnologiei Keshe. Nu este un secret că Mehran Keshe a oferit în anul 2008 tehnologia sa guvernului iranian tocmai pentru ca Iranul să se poată apăra şi să rămână o ţară liberă. De altfel membrii Fundaţiei Keshe recunosc că exact tehnologia lor a stat la baza capturării navetei americane. Mai mult, ei avertizează forţele militare americane că dacă ar trimite cele mai avansate prototipuri de avioane de vânătoare pentru a ataca Iranul, atunci acestea vor fi transformate cu cea mai mare uşurinţă (prin declanşarea unor câmpuri magnetice şi gravitaţionale foarte puternice) în simple mormane de fiare vechi. Membrii Fundaţiei Keshe ţin însă să sublinieze că nu vor folosi niciodată această tehnologie pentru a ataca, ci doar pentru a menţine un climat de pace şi securitate. Mult dincolo de stadiul discuţiilor şi tratativelor, tehnologia Keshe pune într-un mod foarte concret bazele instituirii unui climat de pace mondială pentru că prin adoptarea acestor sisteme, orice naţiune poate avea posibilitatea de a trimite efectiv înapoi la destinatar eventualele rachete nucleare distrugătoare. Acest program este denumit „Return to the sender”. Prin acest program sistemele Keshe nu doar că pot capta din zbor rachetele insurgente (care conform tehnologiei curente au o viteză de aproximativ 2-3 Mach), dar sunt capabile să identifice imediat de unde au fost 7 trimise şi să le returneze cu viteze chiar mult mai mari decât cele cu care au fost expediate iniţial (este vorba de viteze de retur estimate la 35-40 Mach). Mehran Keshe mărturisea cu o tristă ironie că „Mă întreb cine doreşte să testeze asta prima dată”. Să observăm acum un alt lucru foarte semnificativ: deşi – conform numeroaselor declaraţii prezentate în mass-media – SUA era într-adevăr pe punctul de a ataca Iranul la sfârşitul anului 2011, americanii s-au abţinut totuşi să mai facă aceasta!

Avem acum un argument foarte clar pentru a deduce care a fost motivul real. Scopul atacării Iranului făcea, bineînţeles, parte din politica imperialistă de cucerire şi exploatare a altor state pe care a adoptat-o SUA de zeci de ani. Pretextul folosit era acelaşi ca cel folosit în cazul Irak-ului: că există informaţii că Iranul ar avea arme de distrugere nucleară. Ca o sfidare a jocului politic american, să nu uităm că după invazia Irak-ului s-a anunţat oficial că … totuşi nu au fost găsite arme nucleare. Să mai remarcăm şi că în timp ce Iranul se comportă şi acum exemplar faţă de comisarii IRA veniţi să verifice dacă pe teritoriul iranian există armament nuclear (şi de fiecare dată constată că nu există), Israelul are cu certitudine arme nucleare, dar nicio comisie internaţională nu se alarmează pentru asta. 

Revenind la incidentul legat de capturarea dronei, reacţia administraţiei americane a fost că în data de 23 aprilie 2012 Casa Albă a emis un decret (ce poate fi consultat la adresa
http://www.keshefoundation.org/media-a-papers/keshe-news/313-uspresidential-decree-and-keshe-foundation-response.html), prin care preşedintele Barack Obama declara că tehnologia informatică iraniană este cea mai distructivă tehnologie creată vreodată de om şi că orice persoană care au legătură cu aceasta nu mai au autorizaţia de a pătrunde în spaţiul SUA. Dincolo de aceste declaraţii oficiale, decretul Casei Albe arăta că administraţia americană a devenit pe deplin conştientă de potenţialul militar al tehnologiei iraniene şi încerca să izoleze Iranul pe plan internaţional, propagând asupra acestei ţări obişnuitul pretext „terorist”. Contrar obiceiurilor sale rele din acest gen de situaţii, SUA nu a mai deranjat totuşi Iranul, ceea ce confirmă indirect puterea obiectivă a tehnologiei Keshe.

https://armoniacosmica.wordpress.com/2014/07/30/tehnologia-kesheo-posibila-cale-de-a-revolutiona-umanitatea/