Rase de ET

Craniile alungite din Paracas Peru

Peninsula Caracas, Peru, este locul unde arheologul Julio Tello avea să descopere unele dintre cele mai bizare cranii din lume. Se întâmpla în anul 1928, când peste 300 de cranii cu un aspect neobișnuit îi punea în dificultate pe oamenii de știință de la acea vreme. Povestea a stat neexploatată până în zilele nostre, când cu ajutorul tehnologiei, s-au putut face mai multe cercetări asupra ADN-ul „Craniilor Paracas”, cum au fost ele denumite. Cel mai recent studiu pare a schimba nu numai percepția despre aceste cranii dar și istoria întregi omeniri. Regretatul Sr. Juan Navarro, proprietarul și directorul Museo Arqueologico Paracas, care găzduiește o colecție de 35 de cranii Paracas, a permis prelevarea de probe din trei cranii alungite pentru testarea ADN-ului, inclusiv din cel al unui copil. O altă probă a fost obținută dintr-un craniu peruvian care a fost cercetat în Statele Unite ale Americii timp de 75 de ani. Toate probele au fost mai apoi trimise la trei laboratoare separate pentru testare, unul în Canada, și două din Statele Unite. Pentru a nu influența cumva rezultatele, geneticienii nu au avut informații despre originea probelor, tot ce aceștia au știut a fost faptul că aparțin unei mumii forte vechi.
Rezultatele au arătat faptul că aceste cranii au legătură cu un haplogroup (grup de populație genetică) H2A, care se găsește cel mai frecvent în Europa de Est, dar și un grup genetic numit T2B originar din Mesopotamia, zona Siriei de astăzi, cei drept într-un procent mult mai mic. În cazul în care aceste rezultate sunt confirmate prin teste suplimentare, înseamnă că popoarele din Europa de Est și Orientul Mijlociu au migrat spre America cu mult înainte ca istoria noastră să certifice acest lucru. Cum de au reușit așa ceva, nimeni nu poate ști în acest moment.
„Această informație rescrie istoria așa cum o știam noi. Unii oameni de știință mă vor ataca subliniind faptul că eu nu sunt un om de știință, dar îndemn orice sceptic să refacă testele. Să plătească un laborator și apoi să vină la mine…” , a declarat LA Marzulli, autorul principal al studiului. 
Rezultatele sunt, de asemenea, în concordanță cu faptul că multe dintre Craniile Paracas conțin încă urme de păr roșu, o culoare care nu se găsește la nativii din America de Sud, originea lor fiind plasată în Europa și Orientul Mijlociu. Din punct de vedere al vechimii acestea au vârste cuprinse între 2000 și 3000 de ani, iar motivul formei alungite neobișnuite nu a fost încă elucidat. 
A existat și încă mai există speculații cum că originea lor ar fi extraterestră și mulți au sperat că testarea ADN-ului ar dovedi sau nu acest lucru. Ei bine, nu este tocmai atât de simplu, cel puțin asta susține jurnalistul Brien Foerster. Potrivit acestuia programele de testare a ADN-ului se pot compara numai cu probele ADN dintr-o bază de date uriașă numită GENTECH și deținută de Statele Unite. Astfel de teste complexe sunt în curs de inițiere, însă un calendar clar al desfășurării lor nu a fost întocmit. Alte ipoteze privind forma alungită a craniilor vorbesc despre o boală genetică ereditară denumită Craniosynostosis, care duce la contopirea celor două plăci parietale, sau un proces de deformare cauzat intenționat de acele persoane.
Până la efectuarea de noi teste suplimentare, care ar putea dura alți câțiva ani buni, LA Marzulli, pare a înclina, deși e conștient că pentru această ipoteză nu prea are dovezi, că aceste cranii ar putea aparține poporului Nefilim. Aceștia sunt menționați în Biblia ebraică ca fiind îngeri decăzuți și veniți pe Pământ, unde întemeiază familii mixte cu pământencele din zona Levantului. Scrieri despre Nefilimi sunt, de asemenea, găsite într-o serie de alte scrieri evreiești și creștine. 
In urma reconstructiei acestor cranii, facuta de Marcia au rezultat urmatoarele chipuri evident nepamantene:

sursa: ancient-origins.net/

sursa: hiddenincatours.com/

Travis Walton a pretins ca extraterestrii l-au rapit in 1975

Nascut in 1953, Travis Walton a pretins ca extraterestrii l-au rapit in 1975. Echipele de politie au pornit incautarea lui insa Walton a aparut dupa 5 zile, extrem de agitat.

“În seara zilei de 5 noiembrie 1975 o echipa de sapte taietori de lemne, condusa de Michael H. Rogers, se întorcea, într-o camioneta, acasa în Snowflake (Arizona). Au vazut într-un luminis plutind, aproape de sol, un enorm disc luminos. Au oprit, iar Travis Walton, atunci de 22 de ani, s-a apropiat de obiect. Un fascicul orbitor de lumina l-a doborât, iar tovarasii sai, îngroziti, si-au cautat scaparea demarând în tromba. Peste câteva minute, când si-au mai revenit, s-au întors, dar Walton, ca si obiectul, disparusera.

Au fost alertate imediat autoritatile, a urmat o cautare intensa. Întrucât Walton nu era nicaieri, s-a deschis o ancheta, banuindu-se ca tovarasii sai l-au omorât. Dar Walton a reaparut dupa cinci zile, într-o localitate apropiata. El a spus ca între timp a fost sechestrat într-o nava extraterestra, furnizând si numeroase detalii.

Mai multi specialisti OZN au investigat cazul si l-au considerat autentic; scepticii au spus însa ca a fost o înselatorie, facuta de întreaga echipa, probabil pentru faima sau bani.” sursa

“Langa localitatea Heber (comitatul Navajo, Arizona – S.U.A.), in seara zilei de 5 noiembrie 1975 sapte muncitori forestieri se intorceau intr-o camioneta spre casele lor din Snowflake. Pe la ora 18.15, in timp ce treceau prin padure, au zarit intr-un luminis, la circa 20 de metri, un obiect discoidal auriu, luminos, aparent metalic, cu diametrul de 5-6 metri, grosimea de 3 metri si un mic dom in varf, plutind la cca cinci metri de sol. Soferul a oprit, iar Travis Walton, de 22 ani, a coborat si s-a apropiat de disc. Ceilalti strigau in acest timp la el sa se intoarca, dar o raza verde-albastruie l-a izbit pe Walton peste fata si piept, facandu-l sa cada…

Colegii, isterizati, au pornit camioneta indepartandu-se in viteza. Apoi, cuprinsi de remuscari, s-au intors la locul incidentului, dar OZN-ul disparuse si nici tovarasul lor nu era nicaieri. Ajunsi in Snowflake, au alertat seriful. Mai multi barbati s-au intors in padure, reluand cautarile. A doua zi au revenit cu circa cincizeci de oameni, unii calari, sau in automobile de teren iar in final si cu un elicopter; fara succes. Intre timp politia a ajuns la concluzia ca cei in cauza l-au ucis pe Walton. Drept urmare a fost adus un detector de minciuni si au inceput interogatoriile. Dar toti cei sase au dat raspunsuri concordante; iar la cinci dintre ei depozitiile au fost sustinute si de detector.

In seara zilei de 10 noiembrie Walton a reaparut, sunandu-si sora de la un telefon public din afara orasului. Era confuz, infricosat, a slabit intre timp zece kilograme, dar nu arata ca cineva care a ratacit timp de cinci zile prin padure.

Supus interogatoriului, atat de catre oficialitati, cat si de cercetatori ai fenomenului OZN, a povestit ca dupa ce a fost lovit de raza si-a pierdut cunostinta. Cand si-a revenit zacea pe spate pe un soi de masa si era cercetat de trei omuleti cenusii fara par, avand un craniu imens, barbie fina, un nas cu nari minuscule, urechi degenerate, buze aproape inexistente. Ochii, hipnotici, aminteau de cei ai pisicilor. La urletele si agitatia lui Walton cei trei au iesit din incapere, dar dupa scurt timp e luat in primire de un barbat inalt de circa 1,90 metri, cu o constitutie atletica, perfect uman. Avea parul aspru, drept, de culoarea nisipului, ochii-i erau stralucitori, de culoare caprui-aurie; pe fata smeada nu se vedea nici o urma de barba sau mustata. Nu purta nici o arma sau alt obiect. Walton i-a adresat cateva intrebari dar strainul parea ca nu-l intelege.

De aici amintirile lui Walton devin cetoase, unele detalii fiind scoase la iveala ulterior, cu ajutorul regresiei hipnotice. Vede intr-un hangar alte doua sau trei “farfurii zburatoare”, intalneste alti trei indivizi asemanatori cu insotitorul sau. Erau doi barbati si o femeie, foarte bine facuti. Semanau intre ei de parca ar fi fost frati. Walton incearca din nou sa puna intrebari, dar rezultatul este acelasi – tacere si zambete prietenoase. A fost apoi apucat de brate si, in ciuda rugamintilor si protestelor sale, i s-a pus pe fata o masca, asemanatoare mastilor de oxigen, iar el a simtit cum puterile il parasesc si totul in jur se intuneca. Urmatorul lucru de care isi amintea a fost ca zacea pe burta, noaptea, pe marginea unei sosele in apropiere de Heber. Intorcand capul, a mai apucat sa zareasca, foarte aproape, un OZN cu diametrul de vreo 15 metri plutind deasupra carosabilului si tasnind apoi vertical si fara zgomot spre cer.

Walton a fost testat cu detectorul de minciuni, supus regresiei hipnotice, examinat de psihiatri, ca si de cunoscuti investigatori OZN. Concluzia a fost ca, poate cu exceptia unor amanunte, istoria trebuie acceptata ca reala…”

Incredibilele realizări ale Împăratului Galben. Cercetările arată că civilizaţia chineză datorează foarte mult acestui mare conducător, despre care se spune că a pus bazele industriei mătăsii şi a început cultivarea duzilor (pentru viermii de mătase) şi a cânepii. Alte realizări ale acestui împărat includ: apariţia designului vestimentar, fabricarea corăbiilor, construirea palatelor sau iniţierea în meşteşugul instrumentelor muzicale. Dar, realizările sale nu se opresc aici. Celebrul “Tratat de medicină internă a Împăratului Galben”, considerat a constitui sursa definitorie a medicinii tradiţionale chineze, este scris sub forma unui dialog între Împăratul Galben şi şase dintre miniştrii săi. De asemenea, el este considerat şi autorul primei cărţi despre iubire: “Notiţe despre dragoste”. Iar vechile scrieri chineze arată că Împăratul Galben este responsabil de inventarea conflictului armat. Fiind victorios într-o serie de bătălii, el a fost considerat “Fiul Cerului” de către căpeteniile triburilor cucerite, pe care le-a unit sub conducerea sa, devenind astfel primul împărat al Chinei. Vechii scribi au avut grijă să scrie cronici despre Împăratul Galben, apărute, desigur, la multă vreme după acea perioadă, dar având la bază legende transmise din generaţie în generaţie. Unul din miniştrii de la curtea Împăratului Galben, Ts’ang Chich, este considerat a fi inventatorul caracterelor folosite în scrierea chineză. 
Împăratul Galben s-a născut după ce mama sa a fost lovită de un trăsnet. Legenda spune că împăratul a fost conceput în mod misterios, când mama sa a fost lovită de un trăsnet. A nu se uita că în Noul Testament, fulgerul (trăsnetul) este asimilat Satanei: “Şi le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10:18). Împăratul s-a născut în provincia chineză Henan, în valea Fluviului Galben, fertila regiune agricolă care a fost leagănul civilizaţiei chineze.
Stăpânea cu măiestrie arta profeţiei. Se spune că Huangdi era un geniu încă de când era mic copil, fiind un vorbitor elocvent, ceea ce trebuie să constituie şi motivul pentru care s-a întâmplat să-i fie permisă participarea la ceremoniile practicate de către preoţi la un centru misterial din apropiere. Se povesteşte că în tinereţe observa cu mare interes mişcările Soarelui, Lunii şi stelelor şi că acorda multă atenţie proprietăţilor metalelor şi pietrelor preţioase; de asemenea, se spune că el stăpânea arta profeţiei după semne cereşti şi terestre şi că a dat lămuriri despre folosirea optimă a focului, apei, lemnului şi altor elemente.
De ce a fost numit “zeul galben”? Se relatează că, în prezenţa sa, energiile Pământului sunt de bun augur, astfel că, în baza acestui fapt, a fost numit “zeul galben”. Tradiţia spune că a avut 25 de copii, dintre care 14 au fost băieţi. Se spune că atunci când a fost înscăunat ca împărat, a apărut o pasăre misterioasă şi benefică, un Phoenix. 
Împăratul Galben, întemeietorul originar al taoismului. Este interesant de discutat şi de relaţia dintre Împăratul Galben şi Lao Tzu (secolul al VI-lea î.Hr.), acesta din urmă fiind considerat ca fondatorul taoismului. Alături de confucianism, taoismul este cea mai importantă religie chineză, cu toate că unii adepţi susţin că taoismul este mai mult un mod de viaţă decât o religie. Nu este nicio îndoială că gândurile şi ideile lui Lao Tzu (notate în opera sa principală “Tao te Ching”) sunt o expresie a tradiţiei spiritual-cultural chineze, care se întinde în timp până la Împăratul Galben, ideea principală fiind credinţa în existenţa unei armonii între cer şi Pământ, exprimată de către mersul natural al naturii, numit Tao sau “Calea”. Având în vedere continuitatea tradiţiei, între perioadele Împăratului Galben şi ale lui Lao Tzu, primul împărat chinez e considerat a fi în mare măsură întemeietorul originar al taoismului, iar Lao Tzu e privit ca un înnoitor al acestui curent religios, moştenit de la Împăratul Galben. 
Împăratul Galben, “Zeul Carului” şi “Fiul Cerului”. Mulţumită cercetărilor lui Richard Dickens, este cunoscută identitatea acestei încarnări a lui Lucifer. Este vorba de împăratul chinez Huangdi, cunoscut sub numele de “Împăratul Galben” şi care a trăit şi domnit, aproximativ, între 2.700 î.Hr. şi 2.600 î.Hr. Referitor la încarnarea lui Lucifer în Împăratul Galben, există diferite semne care sugerează că acesta nu era doar un simplu muritor. De fapt, acesta a fost venerat ca zeu “Zeul Carului”, deoarece, în momentul naşterii, mama sa a ieşit afară şi a simţit că se află în rezonanţă cu un trăsnet uriaş, care lumina din regiunea constelaţiei Carul Mare. Până în ziua de azi, chinezii din diferite ţări ale lumii se adună o dată pe an, în jurul datei de 3 martie, într-o zi de sărbătoare specială a calendarului lunar chinez, la locul de naştere a Împăratului Galben. De fapt, Huangdi a fost numit mult timp drept “Fiul Cerului”, titlu care indică natura sa divină. Fiecare conducător chinez, după Huangdi, şi-a păstrat titul de “Fiul al Cerului”, până în anul 221 î.Hr., când, odată cu întemeierea dinastiei Qin, titlul a fost înlocuit cu cel de “împărat”. 
Regulus, steaua Împăratului Galben. Legenda spune că imediat după naşterea lui Huangdi, a avut loc un fenomen ceresc remarcabil, şi anume “apariţia unei radianţe dinspre marea stea Chi şi dinspre Constelaţia Carul Mare”. De vreme ce în China, steaua Regulus din constelaţia Leului este numită şi “steaua Împăratului Galben”, este mai mult ca sigur că steaua Chi e identică cu Regulus. În mod tradiţional, Regulus este o stea asociată cu regalitatea, numele său latin însemnând “micul rege”. 
Legătura dintre Atlantida, China şi taoism. Există, însă, un alt sens mai profund al acestei corespondenţe între constelaţia Leului şi primul împărat al Chinei. Dacă urmărim precesia echinocţiilor de-a lungul istoriei, ne putem întoarce până în vremea care a precedat marele potop al lui Noe, ce a marcat sfârşitul civilizaţiei atlantide. Marele potop ce a distrus Atlantida (localizată în Oceanul Atlantic), a avut loc în perioada de tranziţie dintre Era Leului şi Era Lacului (în jurul anului 8.400 î.Hr.). Ultima cultură de pe continentul Atlantidei a înflorit în timpul Erei Leului (circa 10.000-8.400 î.Hr.), fiind numită “civilizaţia mongolă veche”, dar, civilizaţia chineză reprezintă o continuare a civilizaţiei mongole vechi, de unde rezultă că există o legătură dintre China şi constelaţia Leului. Atlantida a fost continentul în care a înflorit religia tao primordială. Precum se ştie, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale; taoismul este o celebrare, o închinare la natură, ca reprezentând forţa primordială a lumii. Interesant e faptul că aceeaşi atitudine faţă de natură o aveau şi oamenii de pe Atlantida. 
După moarte, Împăratul Galben s-a reîntors la steaua Regulus. Potrivit legendei, Împăratul Galben a construit 12 oglinzi uriaşe şi le-a folosit pentru a urmări Luna, pentru a o observa în timpul diferitelor sale faze. Din nou, dăm de o reprezentare izbitoare a intenţiei de a lega Pământul cu Cosmosul, dar într-un mod luciferic, adică stabilind o legătură cu Luna prin oglindirea exterioară a realităţii, nu prin trezirea, ca urmare a dezvoltării spirituale, faţă de realitatea lăuntrică a sferei lunare. Se spune că Împăratul Galben a trăit 100 de ani, iar unele surse arată că s-a întors apoi pe steaua sa, pe Regulus.

O schita a turnului babel descoperita

Oamenii de ştiinţă au descoperit în premieră o schiţă a clădirii biblice care a dus la apariţia unei multitudini de limbi pe pământ. O schiţă a Tunrnului Babel a fost găsită gravată într-o tabletă de piatră care datează de acum 2.500 de ani. Într-una dintre imagini apare regele Nabucodonosor al II-lea, care a condus Babilonul acum 2.500 de ani, alături de un zigurat gigantic, ridicat în cinstea zeului Marduk. Arheologii spun că această clădire asemănătoare unei piramide este de fapt faimosul Turn Babel, despre care se vorbeşte în Biblie, scrie dailymail.co.uk  Potrivit Vechiului Testament, oamenii din regiunea mesopotamiană Shinar s-au apucat de construit un turn care să ajungă până în cer la Dumnezeu. Divinitatea a fost nemulţumită de aroganţa muritorilor, aşa că a hotărât să amestece limbile constructorilor, pentru a le zădărnici proiectul.

In urma unei bătăi, Jason Padgett e atras inexplicabil de geometrie

Jason Padgett era exact așa cum te aștepţi să fie cineva care n-are niciun interes pentru școală, ci doar pentru petreceri și baruri. Un magnet pentru distracţie și pentru necazuri. Așa a ajuns să fie exmatriculat, ceea ce nu l-a afectat prea tare, sau să fie bătut cu sălbăticie, ceea ce i-a schimbat viaţa pentru totdeauna. În cel mai inimaginabil mod cu putinţă.  Pe 13 septembrie 2002, pe când pleca dintr-un bar cu vesta sa de piele îmbracată peste pieptul gol, Jason a fost bătut de doi indivizi, sub privirile prietenilor, până când a rămas inconștient. Motivul altercaţiei era chiar vesta, pe care bătăușii voiau să și-o însușească. Când și-a revenit în simţuri, Jason devenise realmente alt om. Nu din pricina sindromului de stres posttraumatic cu care a rămas în urma episodului sau a tendinţei de izolare socială pe care a început s-o dezvolte. Altceva mult mai rar întâlnit s-a întâmplat cu el. A doua zi, după incident, geometria inundase efectiv viaţa lui Jason. Nimic din ceea ce era în jurul său nu mai arăta la fel. Totul se descompunea în mii și mii de elemente pe care nu le mai observase vreodată. Apa curgând, lumina reflectându-se pe capota mașinii, formele obiectelor cele mai banale deveneau compoziţii complexe. Chiar și numerele deveneau modele grafice în creierul său.

Jason vedea „cărămizile” geometrice din care erau construite toate lucrurile din jurul său. Astăzi, când își învârte linguriţa cu frișcă în cafea, Jason nu mai vede cafeaua sau frișca, ci spirala perfectă, fractalul. „Brusc, nu mai este vorba de ceașca mea de cafea de dimineaţă, e geometria care îmi vorbește”, declara Jason pentru NY Times Padgett este unul dintre cele mai puţin de 50 de cazuri documentate la nivel global, de dobândire a sindromului savantului în urma unei lovituri la cap. Lumea sa a fost invadată de incredibile modele matematice pe care le deseneaza spre uimirea tuturor celor care le văd. Jason este unul dintre puţinii oameni din lume care poate desena aproximări ale fractalilor – modele geometrice repetitive care reprezintă „atomii” geometrici a tot ceea ce atingem. Pagina sa de facebook este fascinantă pentru cei care vor să descopere mai mult despre noua lume în care trăiește Jason Padgett. Chiar și visele sale sunt geometrie. „Cu greu îmi mai amintesc de timpul în care vedeam lumea așa cum o văd toţi ceilalţi oameni”, comentează reflexiv bărbatul de 43 de ani. Fostul inadaptat la cele mai simple cerinţe ale matematicii, declara într-o altă ocazie: „Văd tipare și unghiuri în absolut orice este în jur. Este pur și simplu minunat”.

Răpirea lui Betty Andreasson

În orașul South Ashburnham, Massachusetts în noaptea de 25 ianuarie 1967, a început unul dintre cele mai celebre cazuri de răpire a OZN-urilor. Betty Andreasson lucra în bucătărie, în timp ce cei șapte copii, mama și tatăl ei erau în camera de zi.La puțin timp după ora 6:30, luminile din casă au clipit scurt. Imediat după aceea, o lumină roșiatică a început să lumineze prin fereastra bucătăriei. Întunericul brusc din casă a pus nervii copiilor pe margine, iar Betty a fugit pentru a le mângâia. Tatăl ei a alergat în bucătărie pentru a privi fereastra și pentru a găsi sursa luminii neobișnuite, a văzut cinci ființe ciudate, care se îndreptau spre casă, cu o mișcare ascendentă!

Înainte de a-și recâștiga calmul, a văzut ființele trecând prin ușa din lemn! Ce sa întâmplat în continuare ar testa imaginația și puterea chiar a unei persoane cu atitudine deschisă, aventuroasă. Întreaga familie a fost brusc pusă într-o stare de animație suspendată.Una dintre creaturi a mers la tatăl lui Betty, în timp ce una dintre celelalte a început să comunice telepatic cu Betty. Unul din grup părea a fi un lider. Avea înălțimea de cinci metri. Ceilalți patru erau mai scunzi. Toate ființele aveau cap în formă de pară, cu ochi largi, negri și urechi și nasuri mici. Gurile lor erau doar niște fante și nu se mișcau niciodată, deși puteau să comunice prin mințile lor. Ființele purtau un fel de costum de culoare albastră, cu o centură lată. Pe manecile lor era și un logo al unei păsări. Mâinile aveau doar trei degete și purtau cizme. Creaturile nu se mișcau ca oamenii, ci pluteau în timp ce mergeau. Betty ar fi relatat mai târziu că, deși era înspăimântată, simțea un sentiment de calm, chiar de prietenie față de ființe. Străinii îi țineau pe copiii Betty într-o stare de conștiență înghețată, dar atunci când Betty le-a arătat îngrijorare, străinii au eliberat-o pe fiica ei de 11 ani, pentru ai asigura că copiii nu sunt răniți.

Betty a fost luată de străini afară la o ambarcațiune în așteptare care se odihnea pe marginea unei curți în spate. Ambarcațiunile au fost estimate la aproximativ 20 de picioare în diametru, în forma clasică a OZN-urilor.

Betty crede că, după ce a fost la bordul ambarcațiunii, sa alăturat unei ambarcațiuni "mamă", unde a fost supusă unui examen fizic și, de asemenea, a fost supusă efectelor echipamentului ciudat.

După aceasta, i sa dat un tip de test bizar, care i-a provocat durerea la început, dar a dus la un fel de experiență religioasă. Aproximativ patru ore mai târziu, ea a fost întoarsă acasă de doi dintre captorii ei. Când a sosit, întreaga familie era încă în stare de animație suspendată.

Una dintre ființe rămăsese în casa ei, evident pentru a se uita la ceilalți membri ai familiei. După eliberarea familiei, străinii au plecat.

Betty a spus mai târziu că extratereștrii au hipnotizat-o să nu-și amintească nici o experiență până când nu a fost stabilit un timp determinat mai târziu. Ea a reușit să-și amintească doar anumite lucruri la momentul experienței ei; Întreruperea curentului, lumina roșie prin fereastra bucătăriei și intrarea străinilor în casă.

Înainte de această întâmple bizară, Betty nu avea prea multe cunoștințe despre folclorul OZN și, fiind un creștin devotat, credea că răpirea are un sens religios. Mai târziu, până când a început să considere răpirea ca fiind străină de religie.

Opt ani mai târziu, Betty a răspuns unui anunț de la dr. J. Allen Hynek, care solicita experiențe de răpire din partea publicului larg. Scrisoarea ei a fost respinsă la acea dată, din cauza detaliilor sale neobișnuite, în ianuarie 1977, înainte ca povestea ei să fie complet investigată.

Echipa de investigație atribuită cazului Andreasson a inclus un fizician, un inginer de electronică, un inginer aerospațial, un specialist în telecomunicații și un investigator al OZN-urilor. Un hipnotizator și a medicului psihiatru au fost de asemenea folosiți. 

Cazul lui Betty a implicat douăsprezece luni de investigație. Ea a fost supusă șa două teste de detecție a minciunilor, o revizuire psihiatrică și la șaptesprezece sesiuni de hipnoză regresivă.

Rezultatele acestei anchete au fost uimitoare. Betty împreuna cu fiica ei, au avut o experiență OZN, acceptand toate aspectele de bază. Rezultatele au fost publicate în 528 de pagini, care a afirmat că Betty și fiica ei erau oameni sănătoși, care cred cu sinceritate toate detaliile date în declarațiile lor. Cazul de răpire al lui Betty Andreasson este încă în curs de investigare astăzi.