Craniile alungite din Paracas Peru

Peninsula Caracas, Peru, este locul unde arheologul Julio Tello avea să descopere unele dintre cele mai bizare cranii din lume. Se întâmpla în anul 1928, când peste 300 de cranii cu un aspect neobișnuit îi punea în dificultate pe oamenii de știință de la acea vreme. Povestea a stat neexploatată până în zilele nostre, când cu ajutorul tehnologiei, s-au putut face mai multe cercetări asupra ADN-ul „Craniilor Paracas”, cum au fost ele denumite. Cel mai recent studiu pare a schimba nu numai percepția despre aceste cranii dar și istoria întregi omeniri. Regretatul Sr. Juan Navarro, proprietarul și directorul Museo Arqueologico Paracas, care găzduiește o colecție de 35 de cranii Paracas, a permis prelevarea de probe din trei cranii alungite pentru testarea ADN-ului, inclusiv din cel al unui copil. O altă probă a fost obținută dintr-un craniu peruvian care a fost cercetat în Statele Unite ale Americii timp de 75 de ani. Toate probele au fost mai apoi trimise la trei laboratoare separate pentru testare, unul în Canada, și două din Statele Unite. Pentru a nu influența cumva rezultatele, geneticienii nu au avut informații despre originea probelor, tot ce aceștia au știut a fost faptul că aparțin unei mumii forte vechi.
Rezultatele au arătat faptul că aceste cranii au legătură cu un haplogroup (grup de populație genetică) H2A, care se găsește cel mai frecvent în Europa de Est, dar și un grup genetic numit T2B originar din Mesopotamia, zona Siriei de astăzi, cei drept într-un procent mult mai mic. În cazul în care aceste rezultate sunt confirmate prin teste suplimentare, înseamnă că popoarele din Europa de Est și Orientul Mijlociu au migrat spre America cu mult înainte ca istoria noastră să certifice acest lucru. Cum de au reușit așa ceva, nimeni nu poate ști în acest moment.
„Această informație rescrie istoria așa cum o știam noi. Unii oameni de știință mă vor ataca subliniind faptul că eu nu sunt un om de știință, dar îndemn orice sceptic să refacă testele. Să plătească un laborator și apoi să vină la mine…” , a declarat LA Marzulli, autorul principal al studiului.
Rezultatele sunt, de asemenea, în concordanță cu faptul că multe dintre Craniile Paracas conțin încă urme de păr roșu, o culoare care nu se găsește la nativii din America de Sud, originea lor fiind plasată în Europa și Orientul Mijlociu. Din punct de vedere al vechimii acestea au vârste cuprinse între 2000 și 3000 de ani, iar motivul formei alungite neobișnuite nu a fost încă elucidat.
A existat și încă mai există speculații cum că originea lor ar fi extraterestră și mulți au sperat că testarea ADN-ului ar dovedi sau nu acest lucru. Ei bine, nu este tocmai atât de simplu, cel puțin asta susține jurnalistul Brien Foerster. Potrivit acestuia programele de testare a ADN-ului se pot compara numai cu probele ADN dintr-o bază de date uriașă numită GENTECH și deținută de Statele Unite. Astfel de teste complexe sunt în curs de inițiere, însă un calendar clar al desfășurării lor nu a fost întocmit. Alte ipoteze privind forma alungită a craniilor vorbesc despre o boală genetică ereditară denumită Craniosynostosis, care duce la contopirea celor două plăci parietale, sau un proces de deformare cauzat intenționat de acele persoane.
Până la efectuarea de noi teste suplimentare, care ar putea dura alți câțiva ani buni, LA Marzulli, pare a înclina, deși e conștient că pentru această ipoteză nu prea are dovezi, că aceste cranii ar putea aparține poporului Nefilim. Aceștia sunt menționați în Biblia ebraică ca fiind îngeri decăzuți și veniți pe Pământ, unde întemeiază familii mixte cu pământencele din zona Levantului. Scrieri despre Nefilimi sunt, de asemenea, găsite într-o serie de alte scrieri evreiești și creștine.
In urma reconstructiei acestor cranii, facuta de Marcia au rezultat urmatoarele chipuri evident nepamantene: