Sulurile de aramă de la Marea Moarta - indiciile unor comori

Ca urmare, aceaste presupuneri au determinat un număr mare de entuziaști să creadă că într-adevăr există comorile listate in sulurile de cupru. Situat la vest de extremitatea nordică a Mării Moarte și în apropiere de orașul Kalya, site-ul arheologic Qumran a scos la iveală comori nebănuite, care vorbesc despre locatiile altor comori. Pe un platou deșertic sculptat de ravene se află peșterile în care celebrele Manuscrise de la Marea Moartă au fost ințtial descoperite de beduini, în anul 1946. Săpăturile mai târzii din 11 pesteri, efectuate de arheologii sponsorizați de Departamentul Iordanian de Antichități, au scos la iveală 972 pergamente și texte pe papirus, dar și două suluri neobișnuite din cupru. Acestea din urmă s-au dovedit a fi un text împărțit pe două suluri, care de fapt reprezintă harta unor comori, sau mai exact indiciile de găsire a altor tezaure.

Cele două suluri de cupru amestecat cu circa 1 % staniu au fost găsite pe 14 martie 1952, in partea din spate a Pesterii 3, oarecum separate de alte descoperiri.

 Sulurile de cupru erau foarte oxidate și fragile la atingere, dar era evident că reprezentau ceva diferit față de celelalte tipuri manuscrise pe piele și pergament: nu erau un manuscris literar, ci contineau o listă detaliată a 64 de locații, in 63 dintre acestea aflandu-se cantități semnificative ( mai exact tone ) de aur și argint. Aceste indicii fusesera scrise pentra a putea fi citite de cineva care era familiarizat cu locurile și denumirile mentionate. Se crede ca au fost create între anii 110 - 30 î.Hr. Deși mulți istorici cred că o parte din tezaur ar fi putut fi localizat de către romani în timpul ocupației din regiune, este rezonabil să credem că totuși cel puțin unele dintre locații nu au fost descoperite. Aceaste suluri diferă de celelalte manuscrise, sunt scrise mai aproape de limba Mișna decât de limba ebraică literară al altor suluri, ortografia, paleografia ( forme de litere ) și data ( c.50 - 100 d. Hr ) demonstrează ascunderea lor mai târzie decât a celorlalte manuscrise.    Sa exemplificăm cum apar scrise locațiile unora dintre cele 63 de comori.

Punctul 3: În altarul de înmormântare, la al 3-lea rând de pietre: O sută de lingouri de aur. ... 

Punctul 5: Urcând pe "scara de refugiu", în partea stângă, trei coți de la podea, sunt patruzeci de talanți de argint. ...

Punctul 32: În pestera care este lângă ***** ( locatie necunoscută astăzi după denumirea precizată ), ce aparține la Casa de Hakkoz, sapi șase coți. Vei găsi șase lingouri de aur. Papirusurile de cupru e posibil sa se refere si la comori păstrate din Templul lui Solomon ( rege care ar fi trăit cu sute de ani inainte ), dar si despre rezerve militare evreiești, iar valoarea curentă estimată a comorii ( efectiv doar valoarea metalelor, fără valoarea istorica), care cuprinde monede de aur și argint, lingouri și alte artefacte, este de milioane de dolari. Există insă specialisti care cred că artefactele s-ar vinde de mii de ori mai scump decat valoarea instrinsecă a metalelor din care sunt confectionate, totalul comorilor precizate in sulurile de aramă depasind pe piața neagră valoarea de 1 miliard de dolari.

O sursă diferita ( „Cartea întâi a împăraților” ) relatează și întăreste ipoteza existenței comorilor lui Solomon, spunând despre acesta că Dumnezeu i-a dat "și ceea ce n-a cerut, adică îi dăruiește bogății și slavă, așa încât în timpul vieții lui nu va mai fi niciun împărat ca el."
De asemenea, s-a lansat și ipoteza că tezaurele din lista sulurilor de cupru ar fi acumulate între primul război evreiesc și razboiul Bar Kochba, în timp ce templul se afla în ruine.
Alti cercetători cred că ar fi fost scrise în jurul anului 100, aproape la o generație după distrugerea Ierusalimului, iar unii cred că tezaurul ar putea fi cel al primului Templu , distrus de către Nabucodonosor , regele Babilonului, în 586 î. Hr.

In ultima ipoteza, sulurile de cupru ar fost lăsate în peșteră în timpul exilului babilonian, rămânând un grup de ingrijitori pzanici, care ar fi fost precursori ai comunității ce a realizat Manuscrisele de la Marea Moartă. Totusi, aceasta este o ipoteză foarte putin plauzibilă. 

 O astfel de persoana a fost arheologul britanic John Allegro, care în 1962 a condus o expediție în unele din locurile enumerate, iar echipa sa a săpat in câteva dintre potențiale zone de ingropare a comorilor.

Cu toate acestea, vânători de comori s-au intors cu mâinile goale sau cel puțin așa au declarat ... După cum bine ați sesizat, locația posibilă a comorilor este în Israel sau Iordania.

Sursa: www.hartacomorii.blogspot.ro