Cristalele din Atlantida

Atlantida este continentul pierdut, despre care se crede ca s-ar fi aflat in mijlocul Oceanului Atlantic, sau in Marea Mediterana. Se spune ca Atlantida avea un nivel spiritual si tehnologic mult mai avansat ca al nostru.

De exemplu, atlantii descoperisera secretul captarii energiei solare pe care o concentrau asupra unei pietre "cu proprietati magnetice", incat ea emitea mai multa energie decat primea. Piatra cu energie solara era un cristal mare, cilindric pentru a capta energia si a o retine in mijlocul cilindrului. Astfel de pietre au fost descoperite le Zucatan in 1.933. Marea piatra atomica era asezata intr-o constructie in forma de dom, prevazuta cu panouri culisante, ca la observatoarele astronomice. Stralucirea sa se putea exercita in toate directiile: "Radiatiile ce se propagau erau invizibile, dar actionau asupra pietrelor, suport al fortei care furniza energie motrica avioanelor, vehiculelor de placere, circuland aproape de Terra si navelor mergand pe sub apa."

Acest continent se presupune ca a fost populat de hiperboreeni. Se presupune ca hiperboreenii erau foarte inalti, cu pielea alba si avand, printre alte caracteristici, ochi mari, albastrii si limpezi si parul blond deschis. Este de asemenea posibil ca sangele acestora sa nu fi fost rosu si sa fi avut o culoare apropiata de  albastru din cauza continutului bogat in gaz carbonic al mediului in care traiau. Este posibil ca locuitorii Atlantidei sa fi avut un al treilea ochi. Pentru initiati, al treilea ochi, situat in principiu in mijlocul fruntii, este un organ misterios, apt de a percepe ceea ce e subtil pentru simturile noastre.

Se spune ca aceasta a fost scufundata din pricina unui vulcan, a unui cutremur, sau din cauza unor valuri Tsunami. O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Adevarul este ca nimeni nu stie adevarul.

Cristalele din Atlantida

Atlantii, o civilizatie superioara, aveau cunostinte profunde in domeniul ezoteric si in ceea ce priveste puterea cristalelor:

- foloseau cristalele pentru intinerire si chiar pentru prelun­girea vietii cu cateva sute de ani;
- masinile erau puse in miscare cu puterea mintii sau cu electricitate produsa de cristale prin transformarea luminii;

- cu ajutorul cristalelor captau energia pamantului;

- folosind gandirea controlata, mareau dimensiunile crista­lelor si le dadeau forme exacte; aceste cristale uriase erau folosite pentru deplasari cu nave aeriene, maritime si submarine sau in constructii (pentru ridicarea unor pietre de zeci de tone, fara a fi atinse), si toate acestea, doar valorificand energia cristalului;

- aveau faruri tot cu cristale;

- templele erau construite pentru vindecari; aici, lumina, sune­tul, culoarea, magnetismul si gandul erau canalizate prin cristale; ei preferau chirurgia eterica celei fizice.

Legendele spun ca atlantii, aveau cunostinte despre vehicularea energiilor cosmice si subterane doar ca la un moment dat le-au scapat de sub control, de­sigur, in mod neintentionat, ceea ce a provocat doua cutremure uriase de pamant, in doua etape, acum 40.000 de ani si acum 10.000 de ani, cand s-au produs modificari ale scoartei terestre.

 

O sculptură sumeriana de 5000 ani se dovedește a fi o hartă de stele

Tablita Sumeriana cu 5000 mii de ani în urmă se dovedește a fi o hartă antică, cu 3300 AC. Circulara comprimata din piatră turnata de 140 mm diametru, de culoare ocru palid, este o "planisferă" sumeriană recuperata in 650 î.Hr. din biblioteca subteran a regelui Assurbanipal din Ninive, Irak în secolul al 19-lea Inițial a fost considerata a fi o tabletă asiriana, dar o analiză pe calculator a asociat-o cu cerul din Mesopotamia în 3300 î.Hr. și se dovedește a fi mult mai veche ca origine sumeriană.  
Tableta este un "Astrolabe", cel mai vechi instrument astronomic cunoscut. Aceasta este o hartă, discul este segmentat în formă de stea cu unitățile marcate de măsură a unghiului înscris pe jantă. Din păcate, porțiuni substanțiale ale planisferei acestei tablete lipsesc (aproximativ 40%), leziuni datând de la jefuirea de Ninive. Partea din spate a tabletei nu este înregistrata. Este încă studiata de către oamenii de știință moderni, planisfera oferă dovezi extraordinare a existentei astronomiei sumeriene ... și a astronomiei sofisticate. CONTEXT: Tableta este un cerc împărțit de linii radiale în opt sectoare egale. Liniile radiante de la Centrul de opt sectoare stelare definit la 45 de grade fiecare. Stele Cifre sunt în șase din aceste sectoare.  
"Numele lui Dumnezeu" este folosite pentru a indica Orion și Calea Lactee, precum și numele stele / constelații cunoscute de sumerieni. Cele opt sectoare includ constelațiile reprezentate pe langa scris, împreună cu numele și simbolurile stelei însoțitoare. Secțiunile intacte de text cuneiform arată stele individuale și numele de constelații și de puncte și diagrame, cum ar fi săgeți, triunghiuri, linii care se intersectează și o elipsă, desene schematice cuprinzând șase stele și constelații.  
Constelațiile reprezentate în fiecare sector sunt desenate ca puncte reprezentând stele, conectate prin linii. Cifrele Constelatiilor pot fi identificate în cele șase sectoare în stare bună.  
Stelele și constelațiile prezentate sunt identificate ca: (1) Pesti, (2) nu este identificat, (3) Sirius (Săgeată), (4) Pegasus și Andromeda (Campo și Plough), (5) nu este identificat, (6) Pleiadele, (7) Gemeni, (8) Hydra, Corvus si Fecioara. Astfel, pe harta cercului stelele impart cerul de noapte în opt sectoare și ilustrează constelațiile cele mai importante și direcția lor de deplasare.
În 2008, doi autori, Alan Bond și Mark Hempsell au publicat o carte despre tableta numita "O sumeriană observare a evenimentului de impact Köfels." E vorba despre impactul cu un asteroid vechi, Impactul KFELS ", care a lovit Austria undeva în jurul valorii de 3100 î.Hr..  

http://portal11acuario.blogspot.com.es/2013/11/una-tabla-sumerjo-estrella-de-hace-5000.html

7 artefacte egiptene inexplicabile

Egiptologii au făcut, desigur, o treabă minunată din a afla durata de viață a dinastiei egiptene din încă din 3100 î.Hr.. Cu toate acestea, există anumite artefacte, unele prezentate aici care nu se încadrează în tiparul lor foarte bine.
Explicați următoarele:
1. Colosii lui Memnon

Stânga este o singură piesă solidă de cuarțit, iar greutatea sa estimata este de 720 de tone. Cariera de piatra care s-a taiat este aproape de Cairo la 400000 km.
2. Obeliscul neterminat, din granit roz

Ar fi cântărit 1.200 de tone dacă ar fi încheiat. Deci, cum a fost el taiat? Sclavii?  
3. Megaliti de la Serapeum

Una dintre cele mai mult de 20 de cutii de piatră, aflate subteran în Serapeum Saqqara. Capacul și cutia sunt realizate dintr-o singură bucată de piatră, și au o greutate de aproximativ 100 de tone. În plus, piatra a fost adusa de la Aswan ea cantarind aproximativ 500 de km.
4. Osirion de la Abydos

Scopul pentru care a fost construit in subteran, la fel ca multe dintre structurile pre-dinastice nu se cunoaste. Marile blocuri verticale de granit de la Aswan sunt aduse din cariere aflate la peste 100 de km distanță.  
5. Gaură mare de foraj in Karnak

S-a taiat în granit roz la Aswan, la o rată de cel puțin 2 mm pe rotație.
6. Statuia Ramesseum

Din nou din granit roz de la Aswan, când era intacta, ar fi cântărit aproximativ 1000 de tone. Distanța de la cariera este de aproximativ 140 mile. Aici este un picior comparativ cu cel al  statuiei gigant.

7. Sala Recordurilor presupusa a fi situata sub Sfinx

Și poate cel mai enigmatic dintre sculpturile antice este Sfinxul. Unde este Sala de Recordurilor? In partea din spate a Sfinxului, se  dezvăluie o scară care coboară în piatra din temeliea Platoului din Giza:

Iar în partea din față, autoritățile au făcut o pasarelă de lemn, care ascunde intrarea în rampă și, eventual, camere de sub labele Sfinxului:

Aceste Structuri incredibile singur sunt de ajuns pentru a pune la îndoială versiunea oficială a istoriei, dar Egiptul inca nu a raspuns la cel mai mare dintre toate misterele.:. Întrebările despre Marea Piramida sunt mereu de genul... Cine a construit-o si cum au construit-o, si cel mai important, de ce?

http: //humansarefree.com/2014/05/7-unexplained-ancient-egyptian-artifacts.html

Manuscrisele de la Dunhuang

Manuscrisele de la Dunhuang sunt fara indoiala versiunea chineza a manuscriselor de la Marea Moarta (Qumran) sau de la Nagi Hammadi. Dunhuang este o localitate in nord-vestul Chinei, in care se afla pe un perimetru de 25 de kilometri 492 de temple budiste. In aceasta regiune, localizata intr-o “oaza” pe “drumul matasii”, exista zeci de pesteri (numite colectiv pesterile celor 1000 de Budha sau simplu pesterile Mogao – mò gāo kū).  

In pesterile din Mogao au fost descoperite pana astazi aproape 300 de mii de documente datate intre secolele V si XI d.Hr. Manuscrisele includ subiecte din domenii diferite: istorie, teologie, matematica, astronomie, astrologie.

  

Documentele religioase se refera la budism, taoism, iudaism si crestinism-nestorian. Documentele, parte din ele traduse in chineza, au fost scrise in tibetana, pali (limba indo-ariana folosita ca limba canonica) si sogodiana (dialect parsi, care a fost vorbit in parti din Uzbekistan si Tajikistan, predecesorul unui dialect modern, numit yaghnobi, vorbit aproximativ in aceleasi locuri).

 Marea descoperire lingvistica a constat in aparitia unor texte scrise intr-o limba disparuta si considerata fara urme scrise (la fel ca dacica), limba Khotanesa. Limba respectiva ar putea avea doi stramosi: brahmanica indo-ariana si scitica. Khotanesa a fost descifrata de eminentul lingvist Harold Walter Bailey (1899-1996). Trebuie sa mentionez ca in 2001 am vazut cu ochii mei langa Histria o piatra, probabil funerara, cu un scris aproape identic cu scrisul Khotanes, deci probabil Scitii au locuit acolo si poate dacii s-ar fi folosit de acest scris. In 2003, cand m-am intors, piatra respectiva disparuse.

 

Despre Khotanesa si inscriptiile Brahmanice – intr-o postare viitoare. Intorcandu-ne la arhiva Dunhuang, mentionez ca a fost descoperita  de un calugar taoist, pe nume Wang Yuanlu. Calugarul respectiv a vandut parti din ea, pe la inceputul secolului XX, arheologului britanic, de origine maghiara, Marc Aurel Stein (1862-1943) si sinologului francez Paul Pelliot (1878-1945). Astazi, comoara culturala a pesterilor Dunhuang se afla imprastiata intre Marea Britanie – 122.607 de documente, China – 44.660, Rusia – 21.424, Japonia – 17.000, Germania – 26.483,  Dunhuang –227 si Franta 55.684.

Bibliografie, note si citate:

Harvey, Peter. An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices. Cambridge University Press, (1990).

Skilton, Andrew. A Concise History of Buddhism. Windhorse Publications, (1997).  Wkicommons

Krishna butterball

Situat pe o pantă de deal in apropierea Ganesh Ratha în Mahabalipuram este un masiv bolovan, o piatra naturala într-o formă de minge uriașă, intr-un precar echilibru pe o pantă lină. Cunoscut sub numele de butterball lui Krișna, acest bolovan colosal, care este de aproximativ cinci metri în diametru, este periculos inclinat la un unghi de 45 de grade. Bolovanul de stanca este înconjurat de verdeață luxuriantă, care are imediat un efect calmant asupra simțurilor cuiva. Acest bolovan imens de stanca este destul de popular printre localnici și turiști deopotrivă si este sursa  unui fundal interesant pentru unele fotografii. Situat la o distanță scurtă de butterball lui Krișna este Ganesha Mandapam - un templu care a fost sculptat dintr-o singura stâncă.

Interesant este ca regii Pallava au încercat să mute acest bolovan imens de stanca cu ajutorul elefanților, dar ei au eșuat în tentativa lor.

https://www.youtube.com/watch?v=cAhY4v1mLHE

Stefan Lobuczek rapit de ET roz

  

Stefan Lobuczek spune că a fost răpit de ființe extraterestre! Am inceput sa am vise ciudate în urmă cu aproximativ 15 ani. Nu am putut dormi noaptea și mi-a fost frică de întuneric. Unul dintre coșmaruri a adus înapoi in memorie un moment în care aveam cinci ani, am avut un flashback de a intra în camera părinților mei și spuându-le ce fac oamenii ciudati în camera. Asta a fost cheia pentru deblocarea a tuturor experiențelor cu OZN-uri pe care le-am avut, dar am fost spalat pe creier pentru a uita, am realizat memoria mea a acestor evenimente din copilarie a fost modificată.

Am fost luat de la dormitorul meu, în mijlocul nopții, o rază de lumină a pătruns pe fereastră și am fost teleportat până la o navă de transport OZN, iar in camera am fost redus prin tavan.
Am fost condus pe o pasarelă într-o zonă de exploatație în care alti câtiva copii au fost păstrati. Îmi amintesc că am încercat să ma țin departe de creaturile extraterestre, ei în cele din urmă m-au pus pe o masa de examinare medicală metalica, apoi au pus un obiect de argint pe brațul meu. Am simțit o senzație de arsură, apoi am alunecat într-o transă.
Inspecția medicala. Străinul care mi-a inspectat arata ca Pantera Roz, dar fără coadă, la drepta de mine au fost mai multe recipinete umplute cu parti ale corpului uman, a fost, de asemenea, un cap retezat într-un stand cilindric aproape de masa. Am simțit această presiune extraordinară în capul meu și străinul a vorbit telepatic cu mine și a spus că voi fi dus acasă în curând, dar același lucru sa întâmplat din nou două nopți mai târziu.
Am încercat să uit, dar în cele din urmă am scris experiențele mele pe propriul site. Am fost în căutarea pentru altor persoane cu experiențe similare. Cineva mi-a spus ca a văzut un OZN plutind în zona rapirii mele in jurul orei cand a avut loc contactul. Acest lucru mi-a sugerat că nu a fost doar imaginația mea.
Vizitatorii obișnuiți. Întâlniri cu extratereștrii au avut loc si de-a lungul vieții mele, ltima oara a fost acum doi ani cand am condus spre casă pe un drum de tara, iar târziu în noapte am observat o lumină strălucitoare ciudata pe cer, apoi brusc, imi amintesc ca eram in masina si am condus din nou pe sosea.
Nu știam unde eram. Următorul lucru de care îmi amintesc a fost ca am văzut un iepure în farurile masinii, care m-a scos din transa.
Am oprit mașina și mi-am dat seama că m-am pierdut, am simțit un îndemn copleșitor să scape de acolo, dar, am văzut un străin gri stand în picioare. Am avut relații cu străinii gri de dinainte si stiam ca ei nu înseamnă bine, asa ca am accelerat mai departe.
Cred că extratereștrii vin aici după materialul nostru biologic, am vazut membre retezate, capul în interiorul uniu container cilindric ce nu arata ca un cap de om modern, arăta ca un cap de Neanderthal, ei fac, evident, ceva cu acest material pentru propriile lor scopuri, nu am o idee despre ceea ce fac. Eu cred că extratereștrii pe care i-am întâlnit provin dintr-o regiune diferită din spațiu, dar ei care călătoresc între dimensiuni. Acest lucru le dă posibilitatea de a trece prin materie solidă în universul nostru și manipula materia folosindu-se doar gândurile lor.
Coșmaruri recurente. Încă mai am coșmaruri. Dacă aș putea da timpul inapoi și a opri aceste experiențe aș face-o. Mi-ar placea daca cineva m-ar putea hipnotiza, așa aș putea să uit ce mi s-a întâmplat. 
Acum am un grup propriu care investighează fenomene paranormale. Deși am avut o experiență atât de personala cu OZN-uri, eu sunt de fapt sunt mult mai interesat de fenomenele vocale electronice - când voci misterioase apar pe înregistrări.

Misterul omului de Neanderthal

In urma unei regresii in vieti anterioare am vizualizat ceea ce parea a fi o viata de-a mea traita ca om de Neandelthal! Am fost uimita sa ma vad in aceasta ipostaza, deoarece in cartile despre vieti anterioare citite ( destul de multe fiind pasionata de acest subiect ) nu am auzit pe nimeni sa traiasca in ca acest om primitiv! Stiam ca sunt undeva in Europa, mediul inconjurator fiind cam ca savana, nu constientizam in ce an, dar citind mai apoi despre acesti oameni am aflat ca au trait intre anii 230.000-29.000 i.e.n. Parul le era lung, erau parosi si pe corp, dar spre desebire de imaginile care ii arata cu pielea neagra, aveau pielea alba, lucuiau in pesteri in grupuri de cate aproximativ 10 oameni femei si barbati, femeile fiind mai numeroase si traind la comun, copii nu stiau cine le este tatal, doar mama si-o cunosteau. Nu am vizualizat sa aibe imbracaminte sau alte lucruri materiale. Aveau un trai fara conflicte majore, lupta pentru supravietuire si traiul la comun in jurul focului din pestera fiind singura lor ocupatie. Am avut senzatia in acel timp in camiile Europei traia doar acest tip de om, el neavand contact cu un alt gen de umanoid.
Am tras concluzia astfel ca sunt un suflet batran, cat de batran nu stiu caci nu am notiunea anului in care am trait, aveam senzatia ca ar fi chiar prima mea incarnare ca suflet pe acest Pamant deci intrun om de Neanderthal! In urma acestei vizualizari am incercat sa aflu mai multe despre acesti oameni care oricum imi pareau destul de misteriosi dat fiind faptul ca se cunosteau destul de putine lucruri despre ei.

Omul de Neanderthal a trait in paleolitic ce este epoca pietrei vechi sau pietrei cioplite (600000 sau 1000000 – 10000 I. Hr.).
In acea perioada oamenii practicau asa numita economie pradalnica: vanatul, culesul si pescuitul.
Traiau in pesteri si pe terasele raurilor, avand un caracter sezonier.
Pe data de 30 martie 2000, vestea unei descoperiri minunate inconjura lumea: cercetatorii de la Glasgow university comparau AND-ul recoltat de la un schelet de neanderthalian cu un schelet al unui om modern. Sperau sa gaseasca astfel raspunsul la o intrebare ce-i preocupase indelung pe antropologi: sunt neanderthalienii stramosii nostrii sau au fost ei o specie complet diferita de oameni, care au disparut de-alungul istoriei? Iar daca au disparut, care au fost cauzele disparitiei acestora?
Cercetatorii au facut studii profunde asupra unui schelet de copil, vechi de peste
29 000 de ani, gasit in pestera Mezmaiskya in Caucaz. Concluzia surprinzatoare: ADN-ul  scheletului este similar cu cel al unui neanderthalian studiat cu trei ani in urma in Munich mai degraba  decat cu cel al omului modern. Este totusi aceasta dovada finala ca umanoidul antic nu este un predecesor al nostru, al omului modern - Homo sapiens?
In Germania - satul Neanderthal langa Dusseldorf- in anul 1856 au fost descoperite intamplator, in timpul unor escavari, doua grote. In timpul escavatiei s-au descoperit cateva oase ciudate. Seful de santier le-a trimis invatatorului din sat - Johann Carl Fuhlrott. Fuhlrott a fost socat la vederea osemintelor. Treptat a realizat ca era vorba de o descoperire senzationala si ca tine in maini ramasitele unui humanoid din vremuri indepartate.

Umanoidul a fost numit "neanderthal" dupa situl unde a fost gasit  si si-a pastrat numele mult timp dupa ce s-a dovedit clar ca neanderthalienii au avut asezaminte in toata Europa.
Acum cercetatorii considera ca stramosii oamenilor din neandertal provin din insorita Africa, totusi: ce i-a adus in Europa friguroasa? Europa in perioada Erei Glaciare a fost acoperita de un scut de gheata ce ajungea pana in alpi. Cercetatorii americani cred ca panza de gheata ce acoperea Europa acapara toata umiditatea atmosferica. Drept rezultat, ploile au devenit extrem de rare in Africa iar seceta s-a instalat brusc. Turmele imense de animale din partea sudica a continentului au inceput sa migreze spre nord in cautare de apa. Popoarele ce traiau din vanat, le-au urmat. Printre acestia cel mai probabil se aflau si stramosii neandertalienilor.

 In zilele noastre cercetatorii cred ca oamenii din Neanderthal au ajuns cu greu in Europa in urma cu aproximativ 220.000 de ani. La vremea aceea ei si stramosii lor erau singurii humanoizi din acele locuri, acest lucru datorandu-se probabil adaptarii lor biologice usoare la conditiile vitrege de trai. Cu aproximativ 40.000 de ani in urma  a aparut insa un nou rival: Homo sapiens, ce venise in Europa tot din Africa. La doar cateva sute de ani departare omul din Neanderthal se pare ca a disparut, Homo sapiens devenind singura specie humanoida.
Totusi, cercetatorii nu se pot pune de accord asupra perioadei exacte a disparitiei omului din Neanderthal. Ani de-a randul acestia au fost convinsi ca Homo sapiens au izgonit oamenii din Neanderhtal inapoi in Peninsula Iberica. Cele mai vechi ramasite din aceasta zona au fost gasite la Zafarraya si au peste 32 000 de ani vechime.
Recent, descoperiri facute in Vindija in Croatia arata ca Neanderthalienii au  o vechime de doar 28000 de ani. Vindija este chiar centrul zonei in care au trait Neanderthalienii. Aceasta noua descoperire a fost o puternica lovitura pentru teoria initiala, pe care de altfel a si daramat-o.
Exista si alternative la aceasta teorie: teoria hibridizarii. Neandertalienii s-au dezvoltat ajungand la stadiul de Homo Sapiens, pretinde Milford Wolpoff, antropolog la Universitatea din Michigan. Presupunerea sa se bazeaza pe descoperirea facuta la Vindija. Noile date arata ca ambele tipuri de humanoizi au coexistat in Europa de-alungul unei perioade de mii de ani. Aceasta coabitare le-a dat indeajuns de mult timp sa se imbine din punct de vedere biologic.
Ani de-a randul Wolpoff nu a avut nici un raspuns in ceea ce priveste furnizarea de probe privind teoria sa. Totusi cand, cu ani in urma, un schelet de copil a fost descoperit in Portugalia, teoria a devenit mai mult sau mai putin credibila. Cercetatorul Erik Trinkaus din Washington DC a examinat si el ramasitele.
Trinkaus si-a dedicat intreaga cariera descoperirilor legate de oamenii din Neanderthal. In timp ce examina oasele copilului acesta a facut o descoperire senzationala: scheletul avea caracteristici ce proveneau atat de la oamenii din Neanderthal cat si de la Homo sapiens. Datarea osemintelor s-a dovedit a fi chiar mai senzationala. Scheletul copilului era mai vechi de 25000 de ani. La acel moment Neandertalienii disparusera deja. Totusi oasele aveau caracteristici ale ambelor tipuri de humanoizi, "acestea fiind dovada incontestabila ca a existat o incrucisare intre specii".
Totusi exista cercetari care infirma teoria. Unul dintre multele studii a fost facut la Universitatea din Munich. Acesta analiza oasele unei fosile descoperite in anul 1997. Analizele au dus la concluzia ca Neandertalienii nu au lasat nici o urma genetica de ADN in ceea ce priveste constructia genetica a omului modern.
Prin urmare, pentru moment, intrebarea legata de soarta stramosilor nostrii ramane inca fara un raspuns stiintific, cu atat mai mult cu cat nu exista probe concludente care sa demonstreze ceva concret.

ScienceLine.ro